I-am invitat pe colegii din Galeria 10 ani cu Didactic.ro să ofere colegilor la început de drum câteva sfaturi pentru noul an şcolar.

Însă merită să reflectăm cu toţii la gândurile despre educaţie şi menirea dascălilor.

Prof. Laurenţiu Roşu

Nu știu dacă pentru activitatea de dascăl e potrivit sa dăm sfaturi. Dacă meseria de dascăl ar fi fost mai mult o știință decât artă, atunci ar fi fost mai simplu. Intr-o știință se poate ușor crea un algoritm, pe care dacă îl urmezi pas cu pas, obții rezultatele dorite. Dar această meserie are multe aspecte de artă, nu doar de ştiință, de aceea nu prea există rețete sau algoritmi de succes. De aici şi dificultatea de a da sfaturi.

Foarte importantă este comunicarea cu copiii, interacțiunea cu personalitatea și chiar cu sufletul lor. Un aspect pe care-l consider important este crearea unei comuniuni de spirit – un fel de rezonanță intre profesor si elev. Desigur, este esențială pregătirea profesională de specialitate, continuă, si nu mă refer aici la așa-numita formare continuă care e adesea formală.

De asemenea, fără o înclinație către tot ce e nou în domeniu, e destul de greu sa obținem rezultatul scontat. Adaptarea la mijloacele moderne este foarte importanta, chiar dacă face munca profesorului ceva mai grea, sau cel puțin mai multă (ma refer aici la utilizarea sau crearea materialelor video sau powerpoint pentru lecții, selectarea celor mai bune si noi materiale sau softuri didactice, verificarea lectiilor noi aparute pe site-ul didactic si pregatirea sau adaptarea lor pentru utilizarea la clasa, improvizarea pentru realizarea de material didactic de laborator,etc).

Am mai observat, de-a lungul anilor, că, deşi când învață pentru a obține o notă bună li se pare uneori greu, dacă îi implicăm într-o activitate de performanță muncesc mai mult, şi cu dragă inimă. În plus, relația dintre elevi si profesori se îmbunătățește mult, devine “mai de suflet”. Copilul, ca și pomul, tinde către ce e mai înalt decât el. Și dacă ținem cont de acest lucru, arătându-i înălțimi spre care să poată tinde, putem realiza foarte mult.

Bernad Floare

Niciodată nu ştii prea mult, nu ştii tot,iată de ce susţin conceptul "învăţarea pe tot parcursul vieţii".Un dascăl care-şi doreşte performanţă trebuie să fie în pas cu vremurile.Accent mai mult pe formativ, pe pregătirea copiilor pentru viaţa reală.Pe cei tineri cât si pe cei care au ceva ani de experienţă,deopotrivă, îi sfătuiesc să nu le fie teamă de noi provocări ci să experimenteze şi să-şi pună amprenta creativităţii, originalităţii. Îmbinarea metodelor clasice cu cele moderne în derularea demersului didactic, alegerea temelor de studiu în funcţie de interesele educabililor.

Un dascăl îşi câştigă prestanţa prin consecvenţă, moralitate, trăsături pozitive de caracter, printr-o relaţionare de excepţie atât cu colectivul de copii, cât şi cu părinţii acestora. Să fie un model, acum când în societate găseşti tot mai puţine modele, cu atât mai mult. Un dascăl adevărat lasă grijile acasă, la şcoală menirea sa este de a fi alături cum poate mai bine alaturi de copiii ce-i sunt încredinţati să-i călăuzească pe drumul cunoaşterii, al descoperirilor.

Diaconu Ionel-Cătălin

Să dai reţeta dascălului perfect este o utopie. Există totuşi câteva coordonate care trebuie respectate pentru a fi un cadru didactic credibil, apreciat, de succes.
Din punctul meu de vedere, condiţia sine-qua-non pentru a fi un profesor foarte bun este onestitatea. Faţă de tine însuţi, faţă de colegi, faţă de elevi şi, nu în ultimul rând, faţă de părinţi.

La fel de importantă este deschiderea către comunicare, declarată şi reală. Dialogul trebuie să se poarte de pe poziţii de egalitate, renunţându-se la postura de magister dixit.

Profesorul modern şi de succes este caracterizat de abilitatea a fi cu puţin înaintea vremurilor. În fond, noi pregătim copiii pentru ziua de mâine, deci trebuie să fim ancoraţi în prezent, dar având drept ţintă viitorul. Nimic din ceea ce este nou şi aplicabil în sistem nu ar trebui să ne fie străin. (Aceeaşi abordare ar trebui să o aibă şi şcoala. Din păcate, atât în cazul nostru, cât şi al şcolii, subfinanţarea cronică a învăţământului are un cuvânt greu şi amar de spus.)

Desigur, succesul nu vine fără tenacitate, fără o muncă susţinută, fără renunţarea la o parte considerabilă din timpul tău liber.
Ca să ajungi de la un profesor credibil şi bun la statutul de profesor incredibil de bun, va trebui să aveţi însă printre moto-uri şi vorbele lui Donald Trump: „If you're going to be thinking anyway, think big!“

Chiroşcă Simona Camelia
Este o toamnă provocatoare pentru mine. Păşesc pentru prima dată pe „tărâmul” clasei pregătitoare. Voi fi la fel de învăluită în emoţii ca şi învăţăceii mei.
Mă gândesc la faptul că elevul mic vine dintr-o lume de basm spre şcoală, şcoală de care îi este încă teamă. Astfel, atât conţinutul învăţării, suportul pe care îmi voi construi lecţia, cât şi spaţiul sălii de clasă îl voi adapta lumii sale, a copilăriei. Cunoscând elevul, cu nevoile şi aşteptările sale, voi încerca să aleg cele mai bune metode.

Metode active provoacă elevul la cunoaştere, îl incită spre a învăţa. În clasele mici, demersul didactic trebuie să pornească de la activităţi concrete, desprinse din viaţa reală, apropiată copilului.

În relaţia cu elevii cel mai important lucru este acela de a fi sincer. Sinceritatea dascălului şi corectitudinea sa dau încredere copilului şi îl încurajează în actul de predare-învăţare.

Evaluarea trebuie să răsplătească efortul elevului, cunoştinţele acumulate şi nu trebuie să-l pedepsească pentru ceea ce el n-a reuşit să înveţe. El trebuie apreciat după acumulările sale, după evoluţia sa şi nu în comparaţie cu ceilalţi colegi. Căldura şi deschiderea pe care o avem pentru fiecare elev în parte îl va ajuta să înţeleagă că de el depinde să devină mai bun, mai apreciat.


Şi pentru că Paul Louis Lampert spunea că „Şcoala are rostul să te ridice undeva de unde să-ţi fie ruşine să mai cobori.” trebuie să avem în vedere să construim „scara” necesară fiecăruia, pentru ca elevii noştri să se ridice frumos, încet şi temeinic, pentru a le fi imposibil să coboare.