Meseria de parinte devine o provocare continua si are dimensiuni diferite in functie de evolutia copilului. Acesta „vrea”, „crede” si de cele mai multe ori si „poate” sa faca lucrurile diferit de cum vrei sau crezi tu ca ar trebui sa se intample. Este aproape o regula ca in comunicarea parinti-copii-scoala sa apara neintelegeri datorate diferentelor dintre generatii. Ce anume facem cand aceste diferente apar? Le tratam ca pe o provocare sau le acceptam ca pe o bariera? De atitudinea pe care o adoptam poate depinde intreaga relatie pe care o dezvoltam cu copilul! Ce inseamna sa acceptam provocarea? Sa ne adaptam, sa incercam sa intelegem, sa testam la randul nostru, sa descoperim. Pe scurt, sa recuperam spiritul copilariei si sa ne punem in locul copiilor nostri, noi, parintii si dascalii lor.