Bravo, smulteni!

Regret ca nu e deschisa casa familiei mele- nemaiexistand nimeni acolo care sa o locuiasca-, pentru a expune alte minunate lucruri executate cu mana de mama mea, unele de o finete extraordinara: de la mici servetele, milie-uri, fete de masa, cearsafuri de marginea patului, ii, fete de perne si pana la perdele, covoare de perete, cuverturi de pat sau presuri si covoare de asternut.
Imi amintesc de vremea cand in casa noastra se strangeau multe femei din sat (taranci sau dne invatatoare/profesoare), care iubeau lucrul de mana: lucrau, se veseleau si impartaseau retete culinare. Formau ceea ce se cheama un grup de femei harnice, vrednice.
Mama, desi cadru didactic, iubea mult lucrul de mana si avea chiar si razboi de tesut. Era o iubitoare acerba de frumos, de arta, daca vreti.
A lucrat cu acul si a decorat gradinita unde lucra; a confectionat costumele populare pentru copii (prin 1960), care se folosesc si astazi.
In satul meu am invatat atat de multe despre respectul fata de munca femeii, fata de minunile ce-i pot iesi din mainile muncite, arse de soare si de ger!

Frumoasa prezentare. Intr-adevar sunt niste aptitudini ce se vor pierde.