O lectie frumoasa -pe placul copilor- si deosebit de reusita. Multumim!

Aşa este, o lecţie frumoasă, pe placul copiilor şi reuşită.
Totuşi, ea conţine nişte erori, datorate faptului că autorul (un elev) s-a bazat prea mult pe referate de pe site-urile cu referate şi mai puţin pe surse de informaţie credibile.
Astfel, în material ni se spune despre celulele cu con şi celulele cu bastonaş din retină, iar apoi despre existenţa a trei tipuri de celule cu con, fiecare tip fiind sensibil la una dintre culorile: roşu, verde şi albastru.
Aceste lucruri sunt incorecte, sau oricum, ceva mai complicate. În primul rând, celulele însele se numesc "bastonaşe" şi, respectiv "conuri", după forma pe care o au, văzute la microscop. Deci ele nu conţin un con sau un bastonaş.
Apoi, nu există trei tipuri de "celule cu con"; de altfel, teoria colorimetriei arată că se pot alege oricare trei culori elementare drept culori fundamentale şi apoi orice altă culoare se poate reconstitui din compunerea acestor trei culori fundamentale (în sistemul tricromatic). Faptul că, în televiziune, de exemplu, s-au ales drept culori fundamentale roşul, verdele şi albastrul, asta ţine de convenţia colorimetrică aleasă.
În realitate, lucrurile stau astfel:
retina conţine două feluri de celule fotosensibile: bastonaşe şi conuri. Deşi asemănătoare structural şi metabolic, funcţionarea lor este diferită. Bastonaşele sunt foarte sensibile la lumină, ceea ce le permite să dea un răspuns în lumină foarte slabă. Ele nu sunt însă capabile să detecteze culorile, sensibilitatea lor nefiind decât foarte slab dependentă de lungimea de undă a radiaţiei electromagnetice din spectrul vizibil. Bastonaşele permit deci vederea nocturnă, în general în nuanţe de gri, de unde şi proverbul: "noaptea, toate pisicile sunt negre". În schimb, conurile sunt mai puţin sensibile la lumină, dar sensibilitatea lor este puternic dependentă de lungimea de undă. Diferite conuri răspund diferit la lumină de diferite lungimi de undă (nu doar la trei dintre acestea), ceea ce permite vederea în culori.
Nu este cazul să intrăm în detalii, privind rodopsina şi iodopsina şi cum acţionează ele sub acţiunea luminii pentru producerea unor neurotransmiţători, cine doreşte se poate informa din tratate de specialitate.
În rest, materialul este bun şi cu siguranţă util.