Actul predarii, intre traditional si modern

Actul predării, intre traditional si modern
SOARE ANDA-RODICA, profesor gr. I limba franceza
Scoala Gimnaziala Perieti, com. Perieti, jud. Ialomita

Eficienţa procesului de învăţămant este influenţată de mai
mulţi factori-stilul de predare si atitudinea (reacţia) elevilor
faţă de stilul folosit, respectiv de metodele aplicate în cadrul
lecţiilor.
În ceea ce mă priveşte, consider că nu este suficient să ştii
ce să comunici şi nici să cunoşti bine elevii. Meseria de
profesor al cărei câmp lexical cuprinde noţiuni precum: tact
pedagogic, stăpânire de sine, răbdare, dăruire, dragoste faţă
de profesie, vocaţie, măiestrie pedagogică, "metodă", nu ţine
nici de tradiţionalism, nici de modernism, ci de stilul propriu de
predare. Un profesor bun se caracterizează prin simpatii,
capacitatea de a sesiza şi înţelege nevoile şi problemele
elevilor, de a se identifica cu ei, adaptându-şi comportarea
didactică şi afectivă la nevoile lor. Pentru a crea relaţia de
simpatie autentică între el şi elevi, profesorului îi sunt
necesare unele calităţi: interesul faţă de copii şi dorinţa de
a-i ajuta să se pregătească pentru viaţă, pasiunea pentru
meserie, echilibru sufletesc, sinceritate, competenţă
profesională şi o concepţie pedagogică modernă.
În plus, consider că, faţă de cel clasic, profesorul
modern adoptă cu plăcere modelul comunicării multidirecţionale -
stil de comunicare la care profesorul va ajunge treptat, în
funcţie de maturitatea intelectuală a elevilor şi de pregătirea
lor pentru cercetare şi dialog, creând în acelaşi timp o
relaţie de simpatie, de respect şi încredere între el şi elevi,
pe de o parte, şi între elevi, pe de altă parte.
Diferenţa dintre clasic şi modern este remarcată şi în notele
dominante ale personalităţii profesorului în predare: înainte
era vorba de un stil extremist (doar el era în centrul atenţiei,
exagerând diferenţele dintre elevi şi strategiile specifice);
acum, stilul are la bază iniţiativă în acţiune, stimulare,
obiectivare, organizare şi flexibilitate. Tipologia profesorului
modern este configurată prin metode esenţiale, un stil aparte de
reuşită. Dacă, în trecut, actul de predare era centrat pe
profesor, minimizând rolul elevului, în prezent, stilul de predare
s-a îmbunătăţit, fiind centrat pe elev, favorizând comunicarea
interactivă (elev-grup, elev-elev, profesor-elev, grup –
profesor). Astăzi, strategiile de predare urmăresc folosirea celor
mai adecvate metode şi procedee de predare, corelate mijloacelor de
învăţământ moderne, în baza alternării, îmbinării formelor
de organizare existente.
Aş concluziona prin faptul că duşmanul profesorului nu este
metoda nepotrivită, ci automatizarea metodei bune.