ARTA ...MODALITATE DE EXPRIMARE A GÂNDURILOR

ARTA ...MODALITATE DE EXPRIMARE A GÂNDURILOR

CRĂCIUN DORINA- prof. Înv. Primar Școala Gimnazială Nr. 1 Motru, Județul Gorj

„Interdisciplinaritatea implică un anumit grad de integrare între diferitele domenii ale cunoaşterii şi diferite abordări, ca şi utilizarea unui limbaj comun, permiţând schimburi de ordin conceptual şi metodologic”.
G. Văideanu- ,,Educaţia la frontiera între milenii”

Cea mai frumoasă exprimare a gândurilor omului este arta. Începuturile ei se pierd în negura istoriei. În perioada actuală cunoaștem toate etapele prin care a trecut arta. Știm că oamenii preistorici își exprimau credințele, sentimenetele și își descriau modul de viață și lăsau o moștenire urmașilor prin artă. O dovadă clară a acestui lucru sunt picturile rupestre din peșteri cum ar fi cea de la Lascaux din Franța, dar și micile statuiete sau grupurile statuare - Gânditorul de la Hamangia.

Gânditorul de la Hamangia Picturile rupestre- Lascaux (Franța)
Arta plastică are menirea de a trezi potențele creatoare în fiecare dintre noi. Trebuie să înțelegem că realizând o imagine artistică ne reprezentăm pe noi, modul nostru de a vedea și a simți lumea. Ca educator de artă avem posibilitatea de a-i determina pe școlari și preșcolari să exprime cu ajutorul elementelor de limbaj plastic trăiri și sentimente proprii. Opera de artă se dezvăluie în complexitatea și profunzimea ei doar celui ce a învățat să o înțeleagă, să o interpreteze și să-i descifreze mesajul.
Educația plastică este o componentă a educației estetice, care constă în formarea aptitudinii de a percepe, judeca și crea frumosul în artă și prin artă. O judecată estetică obiectivă în fața operei de artă presupune cunoașterea conținuturilor teoretice ale disciplinei și metodica predării ei de către învățător și educatoare.
Activitatea plastică din grădiniță, prin conținuturile pe care le utilizează, satisface și dezvoltă curiozitatea copilului, nevoia de descoperire și exprimare cu ajutorul elementelor de limbaj plastic. Mai mult decât alte activități, cea plastică constituie cadrul și mijlocul cel mai larg de activare și stimulare a potențialului creativ. Culorile, formele plastice și liniile sunt mijloace de exprimare și de exteriorizare a problemelor preșcolarului. Prin artă se dezvoltă sensibilitatea senzorială dar și cea comportamentală. Sensibilitatea artistică se construiește pe baza afectivității, intuiției și fanteziei, în funcție de priceperea metodică a educatoarei.
De multe ori se întâmplă ca activitatea să nu fie proiectată pe etape destul de clare, distincte şi totuşi, din dorinţa copiilor de a şti mai multe şi în momentul acela, nu altă dată, se întâmplă să pornim de la ceva ce ne-am propus şi să ajungem la cu totul altceva. În acest caz, sfera de cunoştinţa şi priceperi a copiilor se lărgeşte, interesul este din ce în ce mai mare, copiii fiind stimulaţi să gândească, să se exprime, să creeze.
De exemplu am planificat povestirea ,,Am fost şi eu la Alba Iulia şi am văzut Unirea cea Mare”. Imediat după terminarea povestirii, a început un adevărat torent de întrebări din partea copiilor, de genul: ,,De ce drapelul are trei culori?”, ,,Cum erau îmbrăcaţi locuitorii satelor pe vremea aceea?”, ,,Ce cântece cântau ei?” etc., întrebări care, aparent nu aveau legătură cu conţinutul povestirii.
Pentru a le satisface curiozitatea, le-am prezentat, pe lângă planşele povestirii, un album ce conţinea cusături şi ţesături populare vechi, pe care le-am descris şi analizat, subliniind măiestria şi hărnicia femeilor românce, desprinse cu munca la câmp, dar şi cu aceea de a crea frumosul. Apoi le-am povestit ,,Legenda tricolorului”, legendă din care au aflat semnificaţia celor trei culori din drapelul românesc. Le-am sugerat copiilor să deseneze şi ei atâtea drapele câte sunt în planşa povestirii de la care am pornit în acest demers educativ - formativ. Am încheiat activitatea cu un moment muzical: am ascultat câteva cântece patriotice. Şi ca o continuare a acestei activităţi, la propunerea copiilor, am jucat dansul popular ,,Hora”, realizând şi obiective ale educaţiei fizice.
Transdisciplinaritatea elimină barierele artificiale dintre domeniile cunoaşterii, datorită transferului de cunoştinţe, de metode şi mijloace, dând posibilitatea corelării, combinării cunoştinţelor însuşite pe parcurs. În aceste condiţii, activităţile educativ-formative sunt mai atractive, creşte eficienţa lor, preşcolarul devine subiect al cunoaşterii şi nu un simplu receptor. Este spre binele copilului, este spre bunul mers al traiectoriei unui învăţământ modern.
Prin valorile artei, învăţământul are şansa să propună valori nu pentru anii de şcoală, ci pentru întreaga viaţă, valori care permit subiectului să crească, să pătrundă în lumea adulţilor, să o cunoască cât mai nuanţat cu putinţă, aceasta fiind lumea în care subiectul va fi nevoit, la rândul să, să răzbească. Pentru aceasta, subiectului trebuie să i se îngăduie să reflecteze la cultura artistică, propunându-i opere în care găseşte sensuri şi valori şi nu ceea ce competenţii domeniului numesc ,,adevărate opere”, pentru că, aşa cum arătam, operele nu sunt educative prin ele însele.