Autoritatea parentală

Autoritatea parentală, un construct
zilnic
prof. psihopedagog Geabău Marilena , Școala Gimnazială Specială
nr.4 București
Arată-i copilului tău care-ți sunt limitele dacă vrei să
te creadă, să te înțeleagă și să te urmeze!
A educa înseamnă a arăta copilului care sunt limitele
noastre pentru a-și accepta și el limitele sale. Dacă într-o
bună zi , vine copilul la noi și cere un lucru foarte scump, nu
trebuie să ne rușinăm când îi spunem că nu avem, că nu se
poate să i-l dăm. Temele pentru care nu suntem abilitați nu
trebuie să ajungă discuții despre ,,nu am timp,, fiindcă nu e o
rușine să-i spui copilului că nu ai făcut engleza sau ai rămas
bucătar fiindcă nu ai învățat la timp matematica. Copiii se vor
mobiliza mult mai mult în aceste situații și vor face ei ceea ce
părinții nu au făcut sau nu au reușit.
Autoritatea parentală e un spațiu afectiv în care prezența
părintelui ca model de comportament, ca suport moral, trebuie să
arate copilului cum să facă ce are nevoie, așa încât să
reușească, să fie acceptat, să-și rezolve problema. Dacă
autoritatea se manifestă ca model de comportament, șansele ca un
copil să înțeleagă ce are de făcut și să te urmeze ca
părinte ori dascăl, sunt esențial mai mari decât atunci când
își manifestă voința de putere față de copil. Cântarul cu
care oferim copiilor noștri deprinderi de viață trebuie să ia
în seamă puterea copilului de a înțelege și face ceva și
modul în care-l antrenăm să facă ce-i cerem!
Dacă omul ar respecta copiii și semenii pe măsura iubirii
lui față de ei, atunci și-ar îngriji mai mult atitudinea față
de cei pe care-i iubește atunci când le cere ceva. Lipsa
feed-back-ului e una din cauzele neînțelegerii solicitării sau
neacceptării cererilor care vin din partea părinților. Dacă
nu-ți asculți copiii, nu-i poți determina să te asculte! În
ascultare stă cheia autorității, dar nu ascultarea ca pândă, ci
ca efort de înțelegere și susținere a celui de la care aștepți
să te asculte, fie că-i copilul tău sau școlarul tău. Dacă
vrei să fii ascultat și respectat, ascultă, îndeamnă și te
roagă alături de copil și împreună cu el!
Viitorul copiilor noștri depinde de cât de mult i-am ascultat ca
să aflăm ce li se potrivește și cum să-i îndrumăm pe măsura
nevoilor lor. Unghiile Ego-ului copilului nu se taie cu forța ci cu
blândețe și perseverență deopotrivă. Cei ce nu rezistă la un
loc de muncă ori într-o căsnicie, nu au fost suficient ascultați
în copilărie ori nu s-a insistat asupra lor să respecte norme de
conduită dezirabile ori poate nu au avut modele de comportament
care să-i îndrume.