Cartea trasă-n ciocolată – metodă nonformală de stimulare a lecturii

Cartea trasă-n ciocolată – metodă nonformală de stimulare a lecturii
Autor: Bârzoi Gina-Emanuela
Profesor: Școala Gimnazială Ștefan cel Mare, Botoșani
Cititul în mod culinar este o metodă amuzantă, practicată mai ales în cadru familiar, de a stimula interesul elevilor pentru lectură. Se ajunge astfel la „Cartea trasă-n ciocolată”, căci în fond se poate citi şi se pot totodată mânca simultan câteva dulciuri. Dulciurile aduc oamenii împreună, iar poveștile se rețin mai uşor. Cititorul se va simţi bine în preajma unei ciocolate, va citi foarte firesc şi cu graţie, după bunul plac şi după bunul gust, despre timpuri îndepărtate. O lectură în care aromele ciocolatei şi magia întâmplărilor se intersectează cu emoţiile şi sentimentele venite din dragoste, trădare, dorinţe în tărâmul dulciurilor şi al lecturii.
Se ştie că locul privilegiat al ciocolatei în civilizaţiile moderne se datorează aromei sale inimitabile, dar şi aurei magice transmise de-a lungul timpului. Cu lapte, cu fructe, cu alune, stafide, amăruie, în prăjituri, caldă, în toate formele sale, iubim ciocolata. Într-adevăr, ciocolata în limba incaşă înseamnă „cadoul grădinarului paradisului către primii oameni” şi ar putea deveni, printr-o asociere a consumării ei în timpul unei lecturi, un mod de înlăturare a reticenţei elevilor faţă de lectură, având beneficii stimulatorii pentru citit. „Ciocolata este unul dintre lucrurile mărunte care îmi oferă pretextul de a vorbi despre istoria mare…”( romanul Poftă de ciocolată, Care Santos, scriitoare de literatură pentru adolescenți și pentru copii, Premiul Ramon Llull, 2014) Se spune că, dacă mănânci ciocolată în timp ce înveți pentru un test sau un examen, vei reuși să reții mai multe informații decât de obicei, asta deoarece conține lecitină care ajută memoria să rețină mai multe informații.
Mirosul de ciocolată ar putea impulsiona vânzările din librării, potrivit unui studiu recent realizat de cercetătorii belgieni, apărut în publicaţia „Journal of Environmental Psychology”. Ei au observat în cazul unor persoane, în funcţie de prezenţa sau de absenţa mirosului de ciocolată, o serie de comportamente „asociate achiziţiei de cărţi”, citirea rezumatelor acelor cărţi, parcurgerea unui tur complet al librăriilor, discuţii cu personalul librăriilor şi punerea mai multor întrebări în legătură cu anumite cărţi. Librăriile actuale sunt librării de poveste, cu un concept nou care, pe lângă o selecţie foarte bogată de cărţi, oferă cumpărătorilor şi un ceai aromat sau o ciocolată bună cu diverse arome. Ceaiul intensifică prezentul şi-l face mai colorat, pe când ciocolata te destinde, te relaxează, îţi aminteşte de poveştile copilăriei pe care le-ai reciti la nesfârşit.
Scena în care naratorul romanului „În căutarea timpului pierdut” bea un ceai conţinând bucăţele de pâine prăjită şi este năpădit de amintiri din copilărie este una celebră. Scena aceasta din romanul menţionat al lui Marcel Proust a devenit ilustrarea arhetipală a ceea ce psihologii numesc „amintire involuntară”. Unul dintre motivele pentru care mirosurile şi gusturile pot fi atât de evocatoare este acela că ele sunt asociate adesea şi în mod repetat (şi inconştient) cu o anumită situaţie, de lectură în cazul nostru. Începi a trăi in suspans… începi să devii robul așteptărilor… devii dependent de o alchimie gustativă care te ispitește prin natura ei beligerantă și non-convențională.
Strategiile de atragere spre lectură diferă radical de cele de la şcoală când lectura se face într-un mod formal, ghidată atent de profesor, şi casă când lectura poate fi mai mult de plăcere, într-un cadru neconvenţional. O strategie de atragere spre lectură poate fi şi o joacă de spargere a convenţiilor, printr-o asociere prietenoasă şi inedită cu ceva care se adresează mai multor simţuri, ciocolata, de exemplu, iar cititorul s-ar putea trezi furat şi strecurat în poveste chiar fără să vrea. E până la urmă diferenţa dintre spiritul de turmă şi spiritul independent, dintre spiritul pentru care lumea se reduce la ceea ce citeşti la şi pentru şcoală şi spiritul pentru care lumea abia începe prin lectură. Nevoia de independență, curajul de a se impune într-o lume a celor care nu citesc, preocuparea pentru lectură, dorința care schimbă ziua de ieri și pe cea de azi cu cea de mâine, iată doar câteva din motive care l-ar ambiţiona pe elevul de astăzi să citească. Iar dacă această pasiune pentru citit, dublată de curiozitate, se amestecă de minune și cu micile capricii culinare e minunat.
Ce înseamnă „Cartea trasă-n ciocolată”?! Cei care citesc o carte în timp ce mănâncă o ciocolată, un măr, o portocală sau o felie de cozonac pot reţine mai mult din ea şi informaţia se păstrează uneori mai bine pe măsura trecerii timpului, decât cei care au citit o carte în mod normal. Totul se petrece într-o zonă mai distractivă decât citirea obişnuită. Lectura în prezenţa unei ciocolate este un soi de de-gustare de dulci sugestii ale unui text, suficient de ispititoare pentru a-i „păcăli” pe copii să citească. Ce poate fi mai năucitor decât o asociere antagonică al cărei rezultat este unul plăcut? Astfel, fiind implicate mai multe părţi ale creierului în procesul citirii (imaginaţie, creativitate, relaxare, distracţie, plăcere), informaţia este mai uşor şi mai bine înmagazinată de creier. „Secretul” este implicarea minţii nonconştiente în procesul citirii. Freud este cel care a descoperit existenţa minţii nonconştiente în 1900, prin care nu înţelegem raţional textul citit, ci prin apelul la imagini, sunete, senzaţii.
Viețile și întâmplările se strâng în jurul unei bucăţi de ciocolată, care poate ascunde multe povești. Ciocolata fină, aromată, ruptă la un moment dat în pătrăţele poate fi o punere în abis a vieților personajelor, pline și acestea de delicateţe, arome, dar şi din bucăți rupte, sfărâmate. Nu e loc de plictiseală când citeşti, alături de o ciocolată, poveștile vii, surprinzătoare, personajele se profilează cât se poate de bine pe fundalul social al timpului. Ciocolata pune în evidenţă frumuseţea întâmplărilor frumoase și temperează gustul amărui al unor evenimente mai puţin plăcute dintr-o carte. Poveștile se deapănă dinspre departe înspre aproape, dinspre vieţi trecute înspre anii noștri. Ne plimbăm ca şi cititori prin secole, prin poveşti ale oamenilor din pasiune pentru lectură, din convingerea că, dacă nu cunoști ce s-a petrecut în trecutul altora, nu te poți înțelege. Iar pasiunea pentru citit poate fi complementară pasiunii pentru ciocolată.
Această metodă este prea puţin utilizată pentru că sistemul de învăţământ, la fel ca oricare alt sistem, este rigid. Este ocupat să-şi continuie existenţa în modul pe care îl cunoaşte şi orice este diferit este considerat o abatere. Iată cum ar putea raţiona un profesor care ar vrea să-şi determine elevii să citească: „Gândiţi-vă că cititul e, pentru copilul de azi, copil supus tentaţiilor modernităţii, ca viaţa, prea amar: are nevoie de zahăr ca să devină suportabil. Acum amestecaţi-l bine cu o tabletă de ciocolată într-un fundal plăcut, să faceţi melanjul. Şi savuraţi-l cu înghiţituri mici, încet-încet, foarte încet, de parcă v-ar fi teamă”. Citirea asociată cu alte activităţi plăcute este mai uşoară pentru că este natural pentru creier să funcţioneze aşa. Elevii prind rapid metoda, fiind de altfel una practicată de ei acasă, şi sunt uimiţi de rezultatele pe care le au şi de ritmul în care vin aceste rezultate. Elevii devin mai implicaţi activ în dezvoltarea lor personală. Sunt copii care vor să citească multe cărţi, vor să acumuleze multă informaţie şi să se dezvolte, dar nu au destulă motivare pentru asta. „Cartea trasă-n ciocolată” este o soluţie.
Într-o societate în care alienarea principală este însingurarea individului, evadarea în universul lecturii presupune „plonjarea” într-o altă lume, plină de întâmplări, de emoţii, în care interacţiunea, evenimentele pot părea „mai reale” decât cele din realitate. La nivel mental, mintea face asociaţii, va căuta soluţii şi va declanşa, în multe cazuri, un proces de autoanaliză. La nivel afectiv, cel care citeşte va avea şansa de a trăi, pe lângă viaţa sa, şi viaţa celor despre care citeşte.
Cartea trasă-n ciocolată poate deveni un soi de citit foarte generos și prietenos cu cititorul. În primul rând prin plăcerea de a citi pe care o resimţi din fiecare pagină. Cartea trasă-n ciocolată este o lectură frumoasă care poartă cititorul prin culise fascinante ale timpului și stârnește multe pofte: de ciocolată, de muzică, de poveste, de trecut, de viaţă trăită, dar mai ales de iubire, care apare ca cel mai mare dar al vieții.