Cartea virtuală vs. cartea tradiţională

Cartea este considerată, din cele mai vechi timpuri, o modalitate revoluţionară de transmitere a informaţiilor şi a ideilor. Fără existenţa cărţilor, omenirea ar fi rămas probabil la stadiul de comunicare prin intermediul picturilor şi simbolurilor rupestre sau înscripţionate pe papirusuri. Această modalitate extraordinară de păstrare a informaţiilor a fost şi este în continuare capabilă să transforme şi să surprindă fiinţa umană în cele mai variate moduri: aceasta poate să ofere învăţăminte, cunoştinţe, informaţii, dar poate fi de asemenea generatoare de emoţii de toate tipurile. Dă-i unui copil de 7 ani cu potenţial cărţile potrivite şi, în timp, ar putea revoluţiona lumea!
Cartea, ca suport de scriere, are o istorie veche de 5.000 de ani. De-a lungul ultimelor cinci milenii, omul a căutat şi a dezvoltat diverse forme pentru transmiterea informaţiilor pe suport de scriere, ajungând de la tăbliţele de argilă din Mesopotamia la e-reader-urile şi tabletele performante, disponibile astăzi în toate ţările civilizate. Istoria cărţii se împleteşte de milenii cu istoria civilizaţiei umane. Suntem obişnuiţi cu gândul că omenirea este în continuă schimbare şi continuu progres, de aceea suntem acomodaţi şi cu ideea că şi acest suport de scriere, cartea, este în proces de modernizare. În ziua de astăzi, există persoane care nu au frecventat niciodată o bibliotecă reală! Şi nu au făcut-o pentru că nu i-au interesat cărţile, ci pentru că au găsit un mijloc mai bun şi mai comod de a accesa informaţiile de care au nevoie: bibliotecile virtuale.
Cărţile pe suport digital au început să joace un rol inportant în revoluția digitală continuă din mediul informațional. Ele pot fi accesate şi multiplicate mai uşor, pot fi stocate într-un spaţiu infinit mai mic şi sunt mai disponibile. Ebook-urile sunt mai ieftine deoarece nu necesită costuri de tipărire ca în cazul cărților tradiționale. În majoritatea cazurilor găseşti cărţi online gratis, pe când cărţile tipărite aproape întotdeauna îţi golesc portofelul. Deşi preţul unui e-reader la început este o investiţie destul de costisitoare, pe termen lung este profitabilă. Cartea digitală oferă şi rapiditate, căci informaţia poate fi obţinută fără să părăseşti biroul! Dacă faci un eseu pe o temă anume, găseşti un magazin virtual, cauţi online după cuvintele dorite și cumperi cartea. Un alt avantaj este cel pe placul ecologiştilor: cărţile pe support electronicr nu necesită un consum ridicat de resurse: echipament profesional de tipărire, cerneală, hârtie, mâna de lucru. Dacă eşti un cititor înrăit dar doreşti să protejezi mediul poţi avea într-un singur dispozitiv o întreagă librărie fără să te simţi vinovat.
Desigur că o carte digitală poate fi şi piratată mai uşor. De aceea, este nevoie de o protecţie mai mare a acesteia. Adepţii tradiţionalişti afirmă că este greu să iei cu tine într-un mediu lipsit de tehnologie o carte virtuală, şi aici vorbim şi despre persoanele care nu îşi permit investiţia unui computer, laptop sau tabletă. De, asemenea considerăm că în mediu şcolar timpuriu, tot cărţile tradiţionale sunt mai potrivite pentru că acestea oferă copilului un suport real, concret, care permite stimularea tuturor simţurilor şi care nu se opreşte doar la văz, ca în cazul mijloacelor digitale. Mirosul, atingerea texturii, greutatea cărţii oferă o mai bună cunoaştere şi o mai bună stimulare neurosenzorială. Pozele transpun mai bine acțiunea în sine decât cele din varianta digitală, chiar dacă aceasta are de partea ei Photoshop-ul.
Chiar dacă multă vreme se credea că in tehnologiile vor înlocui elementul simbolic al bibliotecii – cartea tipărită –, acum doar foarte puţini insistă pe această idee. Tehnologiile își au rostul lor, dar nu pot fi un substituent definitiv al cărții și al lecturii. Și una, și alta pot fi practicate cu succes atât în spațiul virtual, cât și în spațiul fizic al bibliotecii. Indiferent de evoluţia tehnologiilor, bibliotecarul trebuie să rămână în centrul activităţii bibliotecii.
Steve Coffman consideră că, după 50 de ani de activitate pe piața digitală, bibliotecile au ajuns exact acolo de unde au pornit. Ceea ce continuă să ofere ele sunt spațiile şi cărțile fizice, acestea reprezentând încă o atracție. A descoperi cum să exploatăm aceste valori în mediul nou este o sarcină deloc ușoară. Autorul se întreabă dacă nu ar fi înțelept „să lăsăm în pace biblioteca electronică și să ne concentrăm asupra cărților și a spațiilor. S-ar putea ca acestea să definească biblioteca viitorului”.
Identificarea elementului distinctiv al bibliotecii a constituit obiectivul a două mari studii efectuate de Online Computer Library Center (OCLC), Percepţia bibliotecii şi a resurselor informaţionale (2005) şi Percepţia bibliotecilor: Context şi Comunitate (2010). 70% dintre respondenţi, reprezentând toate ariile geografice şi toate categoriile de vârstă, asociază biblioteca în primul rând şi mai întâi de toate cu cărţile. Cuvintele „carte” şi „cărţi” au fost menţionate de 2.152 de ori, cuvântul „informaţie” – de 291 de ori. Destul de rar apar cuvintele: „acces”, „spaţiu fizic”, „bibliotecar”, „biblioteca spaţiu pentru informare”. Cartea, cuvânt şi concept, întruneşte deci cele mai multe asociaţii cu biblioteca.
Atunci când încearcă să descrie biblioteca sau serviciile oferite de această instituţie, bibliotecarii se referă cel mai adesea la încredere, intimitate, informaţie corectă, informaţie de calitate, educaţie, instruire, comunitate, acces. Respondenţii studiului însă n-au folosit niciodată cuvintele „încredere”, „informaţie calitativă”, „intimitate”. Cuvântul „calitate” a fost menţionat de două ori, „educaţie” de patru ori, „instruire” de nouă ori, „gratuit” de 70 de ori. Această disonanţă dintre percepţia bibliotecarilor şi cea a beneficiarilor bibliotecii se poate explica prin lipsa de educaţie a utilizatorilor. Studiul din 2005 a demonstrat că utilizatorii de informaţii nu sunt conştienţi de ceea ce pot oferi în prezent bibliotecile. Cei mai mulţi dintre respondenţi (58%) nu cunosc faptul că bibliotecile oferă reviste electronice, baze de date online, iar 34% nu cunosc că bibliotecile lor au web site-uri. Un nivel scăzut de conştientizare a potenţialului bibliotecilor s-a înregistrat şi în studiul din anul 2010. Cei mai mulţi consumatori de informații nu cunoşteau faptul că bibliotecile oferă baze de date online (56%), cărţi electronice (56%), reviste electronice (60%).
De asemenea, un studiu din 2010, realizat de Fundaţia Gates, a arătat că mai mult de 77 de milioane de oameni foloseau bibliotecile pentru a accesa Internetul sau o făceau pentru alte motive: pentru a comunica cu prietenii pe reţelele de socializare sau email, pentru a-şi rezolva temele, pentru a completa aplicaţii pentru joburi, pentru a căuta angajatori sau pentru alte activităţi ce implică o conexiune la Intenet. Mulţi dintre aceştia nu aveau acces la Internet decât într-o astfel de bibliotecă publică.
Numeroase dovezi sugerează că zilele accesului la Internet din cadrul librăriilor sunt numărate. O combinaţie de noi tehnologii, mai accesibile şi mai ieftine au început de câţiva ani buni să-şi intre în rol. Potrivit studiului Pew Survey on Internet & American Life, în iunie 1995, în perioada în care bibliotecile abia începeau să ofere acces la Internet, doar 10% din utilizatorii americani aveau acces la Internet în spaţiile lor private. În 2011, procentajele aproape s-au inversat: mai mult de 78% din populaţia SUA aveau acces la Internet, nu atât de mulţi precum cei care deţineau un telefon (94%) sau un televizor (99%), dar direcţia în care se îndreptau era evidentă. Asistăm astăzi la achiziţionarea din ce în ce mai rapidă a tehnologiilor smartphone (studiul din 2011 arată ca 40% din cei care deţineau telefoane mobile erau deţinători de smartphone), ceea ce ne permite să afirmăm că oamenii merg pe stradă cu Internetul în buzunar în adevăratul sens al cuvântului. La ce bun să te mai opreşti la o bibliotecă tradiţională, când poţi să iţi downloadezi multe dintre cărţile pe care le doreşti direct pe telefon?
Există mulţi adepţi ai bibliotecilor tradiţionale, dar există şi multe voci care consideră că bibliotecile vor deveni în final spaţii la care utilizatorii aleg să meargă doar din pură pasiune sau pentru a căuta informaţii ce nu sunt găsite prin alte mijloace. Însă pentru a nu deveni depăşită, este timpul şi momentul ca biblioteca să îşi asume tot mai multe roluri decât cel centru de informare, cultură şi cunoaştere şi anume centru comunitar, spaţiu pentru socializarea membrilor comunităţii, spaţiu pentru instruire pe tot parcursul vieţii, loc pentru lectură, suport pentru alfabetizare tehnologică, loc de instruire şi dezvoltare pentru copii etc. Bibliotecarii trebuie să se reinventeze, să facă eforturi pentru a-şi păstra profesia, pentru a-i asigura un loc în viitor.
Bibliografie:
1. Steve Coffman, “The Decline and Fall of the Library Empire” http://www.infotoday.com
2. Perceptions of Libraries and Information Resources (2005)// http://www.oclc.org/reports/2005perceptions.en.html
3. Perceptions of Libraries, 2010: Context and Community http://www.oclc.org/reports/2010perceptions.en.html