COLABORAREA GRADINITEI CU FAMILIA

COLABORAREA GRADINITEI CU FAMILIA

Invatator,Radut Diana-Florenta

Scoala Gimnaziala Brastavatu

Activitatea educativa ce se realizeaza in gradinita nu poate fi
separata, izolata de alte influente educative ce se exercita asupra
copilului si, mai ales, nu poate face abstractie de toate acestea.
Educatia trebuie sa se manifeste in permanenta ca o actiune unitara,
coerenta, iar implinirea acestui deziderat urmeaza sa stea in mod
expres in atentia personalului didactic calificat pentru a face
munca educativa din gradinita.
Mediul familiei este primul mediu educativ si
socializator pe care il cunoaste copilul si a carui influenteaza ii
marcheaza esential dezvoltarea ca individ. Legatura copilului cu
familia este, din aceasta cauza, extrem de puternica si din multe
puncte de vedere de neinlocuit. Considerata in substantialitatea
efectelor pe care le produce, familia imdeplineste importante
functii in procesul general al integrarii copilului in mediul
social, fapt ce se reflecta asupra dezvoltarii sale:
- creeaza o dependenta absoluta a copilului de membrii microgrupului
familial: din punct de vedere fizic, psihic, material;
- datorita profunzimii relatiilor de tip afectiv, impactul emotional
pe care il executa este maxim;
- familia ofera primele modele comportamentale, creeaza primele
obisnuinte si deprinderi (nu intotdeauna bine constientizate si nici
intotdeauna pozitive in continut).
Mediul prescolar ii ofera copilului un prim mediu
socializator de tip organizational, care isi releva o parte din
caracteristicile si particularitatile lui ca mediu
institutionalizat:
- introduce in relatiile copilului cu adultul o anumita „distanta
sociala”;
- ofera copilului un cadru social bazat pe o normativitate
elementara constand in anumite reguli de convietuire cu ceilalti;
- il familiarizeaza pe copil cu grupul micro-social in cadrul caruia
invata sa devina partener, sa joace unele roluri sociale;
Pentru realizarea unei legaturi intre gradinita si familie,
ar fi recomandabil sa se elaboreze un plan in jurul unor intrebari
esentiale:
a) Care este atitudinea familiei fata de gradinita?
Din acesta punct de vedere se poate constata ca unele familii
manifesta o totala incredere in rolul pe care gradinita l-ar putea
avea asupra dezvoltarii copilului, pe cand altele intarzie la
maximum momentul integrarii lui in acest mediu sub argumentul ca
introducerea vremelnica a copilului intr-un program orar relativ
riguros stopeaza cu brutalitate procesul copilariei.
De buna seama, disponibilitatea familiei de a colabora cu
gradinita este influentata de motivatia in functie de care ea a ales
sa introduca copilul in acest mediu educativ. Cu toate acestea, in
ciuda oricaror motivatii, educatoarea trebuie sa aiba abilitatea de
a a face din orice parinte un colaborator, iar pentru aceasta va
trebuie sa releve prin rezultate concrete avantajele acestei
alegeri.
b) Care sunt ocaziile de a comunica cu parintii?
Ocaziile pentru a discuta cu parintii pentru a gasi
impreuna solutii problemelor cucare se confrunta copilul trebuie
cautate chiar si atunci cand ele nu se ofera cu usurinta.in general
ele sunt prilejuite de acele momente in care copilul este introdus
ori extras din programul gradinitei. Sintetizand, cele mai frecvente
ocazii pe care le are educatoarea de a comunica cu parintii sunt:
- cand parintii aduc copiii la gradinita;
- la sfarsitul programului, cand parintii isi iau copiii de la
gradinita;
- cu prilejul diferitelor evenimente festive ce se organizeaza la
nivelul gradinitei: serbari diverse, festivitati la inceput de ciclu
ori la sfarsit de ciclu prescolar;
- vizite la domiciliu.
c) Care sunt principalele modalitati de a comunica cu parintii?
Cadrul in care se desfasoara discutiile intre educatoare si parinti
este destul de semnificativ daca se ia in considerare faptul ca:
- in contextul formal al institutiei, dialogul educatoare-parinti
este contaminat de pozitia profesionala pe care este tentata sa o
adopte educatoarea;
- in contexte informale (diverse ocazii ce se invesc in afara
institutiei), cand dialogul este mai relaxat, mai personalizat.
Meritul educatoarei va fi cu atat mai mare cu cat va reusi
sa restabileasca echilibrul fara a forta lucrurile si fara a
transforma tensiunile in conflict. Interventia educatoarei trebuie
sa fie marcata de bunavointa si profesionalism. In acest sens se pot
face unele recomandari privind atitudinile cele mai avantajoase ce
pot fi abordate in dialogul educatoare-parinte:
- Colaborati, cooperati cu parintii!
- Dialogati, simpatizati, empatizati cu ei!
- Nu tratati parintii ca pe copii! Chiar daca dvs sunteti – ca
educator- in postura celui care reprezinta institutia, aceasta nu va
da dreptul de a trata parintii ca pe subordonati.
- Nu criticati, nu sanctionati, ci sugerati cu delicatete, faceti
recomandari!
Procedand astfel, educatoarea va reusi sa stimuleze disponibilitatea
parintilor pentru solutionarea in parteneriat a eventualelor
probleme ce s-ar ivi in legatura cu copilul. Parintii sunt, de
obicei, deschisi la sugestiile educatoarei atunci cand sunt tratati
cu incredere, ca adulti responsabili.

Bibliografie:

1. PREDA. VIORICA, Metodica activităţilor instructiv educative în
grădiniţa de copii, Editura « Gheorghe Cârţu Alexandru »,
Craiova 2009
2. LESPEZEANU M., Tradiţional şi modern în învăţământul
preşcolar, Editura S.C. Omfal, Bucureşti, 2007