Craciun in ochi de astru

Autor: Ioana Cantemir Clasa: a-XI-a
Scoala: Colegiul “Costache Negruzzi” Iasi
Titlul:Crăciun în ochi de astru

Și am ajuns în noaptea de Crăciun. Și e ger afară, și zăpada
nu contenește să cadă, și fulgii își continuă dansul lor lent
până-n pământ. Se bucură copiii, se bucură de fiecare
steluță ce le atinge fața îmbujorată de frig, râd și aleargă
de parcă ei înșiși ar fi niște fulgi de zăpadă.
În fiecare an aștept să vă spun povestea de Crăciun. În
fiecare an Crăciunul pare de poveste de aici de unde privesc eu.
Ascult isprăvile tuturor. Ascult cerul când îmi povestește de
primul fulg de nea pictat, ascult drumul care simte pașii ce duc
spre casele luminate de colinde, ascult fiecare aroma ce-și face
simțită prezența, mă las învăluită de valuri calde de măr
și de scorțișoară.
Am așteptat atât timp să-mi oglindesc paloarea caldă în
lacul înghețat, să-mbrac pădurea într-o lumină difuză și
totuși sclipitoare, să suflu pulbere de stele peste satul care
pare acum făcut din turtă dulce.
Niciodată nu voi înceta să cred în această magie a
Crăciunului, născută cu mult timp după mine, crescută de astre
de când a apărut și până acum, în absolut fiecare noapte
tainică în care corurile de îngeri coboară din ceruri și se
așează cuminți în metaforă, pentru voi. În fiecare noapte de
Crăciun din an, mi se întâmplă minunea de a fi o stea pe cerul
plin de stele.
Și cei mai delicați fluturi de gheață vor veghea asupra
voastră, și cele din urmă colinde vor răsuna peste văi, și
toate miresmele iernii vor înconjura oamenii de zăpada și-i vor
face să danseze. Și așa veți ști că e Crăciunul.
Voi rămâne tot aici ca și în fiecare an, aceeași
povestitoare tainică, aceeași confidentă a copiilor, aceeași
soprană a corului de colindători porniți la drum prin valurile de
zăpadă să vestească magia acestei seri. E o altă noapte de
Crăciun. Cu dragoste, Luna.