Creativitatea si educarea limbajului

CREATIVITATEA ŞI EDUCAREA LIMBAJULUI

educatoare Alexe Oana
G.P.P. nr. 15 Focşani/ L.T. „G.G.Longinescu” Focşani

Actul creaţiei este şi un act de imaginaţie, care iniţial se
află legat de contribuţia senzaţiei, iar creaţia reprezintă
proiectarea unei stări sufleteşti, a cărei sferă este mult mai
largă decât aria funcţiilor intelectuale, logice.

Între formele de gândire pe care educatorul trebuie să le
stimuleze la toate vârstele, pot fi enumerate : gândirea
nedirecţionată, gândirea euristică, gândirea productivă,
gândirea critică, gdndirea divergentă, găndirea analogică,
gândirea laterală gândirea pozitivă şi gândirea realistă.
În ultimii ani, cercetările asupra conceptului de creativitate
s-au intensificat, dar nu se poate spune că posedăm o stabilire
precisă a unor ,,factori’’ pe baza cărora să se poată
diagnostica în grădiniţe potenţialitatea creativă a copiilor,
iar în funcţie de specificul acesteia, mijloacele pedagogice de
dezvoltare a ei. Practic, este vorba de a identifica în
creativitate trepte ale procesului conştientizării.

Limbajul ramâne însă principalul instrument de conştientizare a
oricărui act de creaţie şi de obiectivare a produsului
creativităţii, după cum subliniază în cercetările sale, I. P.
Guilford.
,,Limba cea de toate zilele e o unealtă şi o formă a
spiritului’’, spunea Lucian Blaga.
Limbajul este materializarea gândirii şi a imaginaţiei, iar rolul
lui în formarea intelectuală şi în dezvoltarea funcţiilor sale
creatoare este de necontestat.
Pentru stimularea creativităţii verbale, etapa simbolurilor
iniţiale este cea mai importantă.
Varietatea tablourilor imagistice, după cercetările lui A .
Chircev, constituie pentru preşcolari ,,texte iconice’’ pe care
copiii învaţă să le citească creativ.
Fiecare copil normal dezvoltat fizic şi psihic, posedă un anumit
,,act creativ’’, care poate să se manifeste sub diferite forme.
După cum arată A. Chircev, vârsta preşcolară este perioada care
se caracterizează printr-un remarcabil ,,potenţial creativ’’,
de aceea, noi, educatoarele trebuie să lăsăm libertatea copilului
de a verbaliza într-un stil propriu, stimulând astfel
efervescenţa creatoare, în funcţie de structura lui psihică.
Un rol important în demersurile mintale şi mai ales în
demersurile creative implicate în rezolvarea problemelor noi, îl
au întrebările care îi invită pe copii să-şi imagineze, să
reflecteze, să creeze răspunsuri adecvate, realizând astfel că
niciodată cunoştinţele nu sunt fixe, că ideile sunt maleabile,
exprimând punctele de vedere personale, bazate pe propria lor
gândire.
Activităţile de educare a limbajului sunt activităţi care ne dau
posibilitatea găsirii a nenumărate modalităţi de stimulare a
creativităţii preşcolarilor.
Voi prezenta în continuare câteva exemple :
1. Copiii sunt pusi în situaţia să găsească toate
întrebuinţările posibile ale unor obiecte familiare lor :
• ,,Ce poţi face cu o sapă ?’’
• ,,Ce poţi face cu un creion ?’’
• ,,Ce poţi face cu o floare ?’’
În funcţie de nivelul de dezvoltare şi de prezenţa
creativităţii, copiii trebuie să găsească un număr cât mai
mare de soluţii, răspunsuri pentru un concept verbal prezentat.
Iata ce au răspuns copiii la întrebarea - ,,Ce poţi face cu o
floare ?’’ :
• să o oferi doamnei (mamei, bunicii) ;
• să o pui în vază ;
• sa o oferi gazdei când mergi într-o vizită ;
• să o presezi şi să o aşezi în ierbar ;
• să o pui în păr ;
• sa o desenezi
Aceste răspunsuri atestă o pronunţată flexibilitate semantică
şi verbală, pentru că ne oferă un număr de categorii de idei
privind mediul înconjorător.
II. Să semnaleze toate analogiile cu putinţă între două obiecte
(perechi de noţiuni) :
Exemplu : casă – grădiniţă
Vlăduţ, un preşcolar care a frecventat grădiniţa cu
regularitate timp de trei ani, a răspuns : amândouă au pereţi
din cărămidă, au uşi, ferestre, acoperiş, în amândouă sunt
copii care au jucării, au lumină electrică, au calorifere care
dau căldură, te joci, te speli, te culci, asculţi mizică, au
oameni care te îngrijesc. Aceste răspunsuri ne conduc spre
concluzia
că Vlăduţ dă dovadă atât de flexibilitate, cât şi de
originalitate, prin faptul că îşi imaginează asemănări
multiple între cele două concepte date.
Se ştie că în definirea şi compararea unor noţiuni, reuşita
este condiţionată de bogăţia vocabularului.
Aşa cum arăta Alexandru Roşca, comparaţia fiind implicată în
analiză şi sinteză, răspunsul depinde de calitatea ei.
III Să formeze familii de cuvinte.
Preşcolarilor nu le putem explica această noţiune, dar le putem
spune că aşa cum fiecare dintre noi face parte dintr-o familie,
aceasta cuprinzând pe toţi membrii ei, care seamănă la
înfăţişare, la obiceiuri, într-o familie lexicală cuvintele
sunt înrudite prin forma lor, dar şi sub aspectul înţelesului.
De exemplu, dacă analizăm cuvintele a dansa, dans, dănsuleţ,
dansator, dansatoare, observăm că ele se aseamănă între ele sub
aspectul formei, al sunetelor ce le compun, dar se înrudesc între
ele şi din punct de vedere al înţelesului.
Introducerea cuvintelor în contexte adecvate, asigură fixarea
sensului acestora şi pătrunderea lor în vocabularul activ al
preşcolarilor.
IV Formularea unor dorinţe în legătură cu un eveniment dat,
la enunţarea conceptului: “Ce vrei să-ţi aducă Moş
Crăciun?”
Răspunsurile au fost foarte diferite, chiar “sofisticate”,
după care, sub forma unei convorbiri dirijate, aceste
“dorinţe” au fost transmise părinţilor, pentru a fi
îndeplinite cu prilejul acestei zile.
V Jocurile sunt o modalitate de stimulare a creativităţii
preşcolarului, prin aprofundarea sensului şi semnificaţiilor unor
cuvinte, care denumesc obiecte sau acţiuni în raporturi de
omonimie, în contexte adecvate.
În jocul didactic “Ce mai poţi spune?”, pe lângă
achiziţionarea de noi cuvinte, preşcolarii descoperă noi sensuri
şi semnificaţii pe care le pot avea cuvintele în diferite
contexte.
Le-am explicat copiilor pe înţelesul lor, că în limba română
există cuvinte diferite care definesc acelaşi obiect
(curte-ogradă-bătătură; porumb-păpuşoi; puţin-oleacă-niţel
etc.)
Copiii au fost solicitaţi să găsească şi alte cuvinte care să
denumească acelaşi obiect.
Spre a le veni în ajutor, le-am pus la dispoziţie material
concret, preşcolarii găsind şi alte sinonime ale cuvintelor
enumerate;
Exemplu: copac (pom); leu (ban, monedă); motan (cotoi); pisică
(mâţă); nea (omăt), etc.
Am desfăşurat cu copiii şi jocuri didactice prin care am
urmărit aprofundarea sensului şi semnificaţiilor unor cuvinte
care denumesc obiecte, găsirea antonimelor unor cuvinte şi
formarea de propoziţii cu acestea.
Jocurile didactice au avut ca efect stimularea copiilor în
găsirea unor antonime cât mai variate, pornind de la aspecte
concrete, de exemplu: slab-gras; moale-tare;
gros-subţire; lat-îngust; plin-gol, etc.
Formarea competenţelor de comunicare ocupă un loc prioritar în
gradiniţă, limbajul fiind considerat o activitate permanentă de
dezvoltare a gândirii, a proceselor intelectuale, în general, a
personalităţii copilului.
Stăpânirea unui vocabular bogat îi oferă preşcolarului
posibilitatea de a se “mişca” cu uşurinţă în mediul
înconjurător şi de a-şi experimenta propriile achiziţii de
limbaj.
Se cere crearea unui mediu cultural activ, stimulativ prin aducerea
unor materiale: cărţi, caiete, ziare, reviste, instrumente de
scris, jocuri cu imagini, casete audio-video, etc.
Materialele puse la dispoziţia copiilor, vor constitui un punct de
reper pentru educatoare în sugerarea de contexte noi, care să
permită copiilor însuşirea şi exersarea unor achiziţii în
domeniul limbajului, cultivarea independenţei în vorbire şi
stimularea creativităţii în exprimarea orală.