Cum evaluez competențele lingvistice ale vorbitorilor nativi

Evaluarea competențele lingvistice ale vorbitorilor nativi

Când vrei să faci totul foarte bine, este indicat să începi prin a fi atent cum comunici, cum scrii, cum acționezi, asfel încât să depășești momentul în care vei fi analizat, clasificat, apreciat, de către alții, într-un cuvânt – evaluat.
Evaluarea este o dimensiune esențială a vieții individului, acesta fiind în diferite posturi: de evaluat sau de evaluator.
Din punctul de vedere al profesorului, evaluarea este o activitate fundamentală a actului instructiv- educativ fără de care nu s-ar putea atinge finalitatea acestuia : individul instruit și educat, pregătit să facă față provocărilor unei societăți în evoluție rapidă.
Termenul ,,evaluare” , conform dicționarului, are drept explicație - ,,acțiunea de a evalua și rezultatul ei: calcul, apreciere, prețuire” (DEX 1998).
Problemelor evaluării li se asigură o atenție deosebită în școală, deoarece se urmărește astfel o ierarhizare a unor rezultate la nivel de comunitate, județ, țară. În altă ordine de idei, este necesară evaluarea în procesul instructiv-educativ, ea reglând acest proces, identificând și corectând erorile prin intervenții specifice. Alte funcții ale evaluării se leagă de identificarea progresului / regresului; de motivarea psihologică.
Al doilea termen în discuție vizează competențele lingvistice, pe care, dna Alina Pamfil în ,,Limba și literatura română în gimnaziu Structuri didactice deschise”, capitolul Elemente de construcție a comunicării, p. 68, le situează alături de competențele discursive ( comunicarea orală și scrierea). „ Secțiunea Elemente de construcție a comunicării rescrie programa de limba română într-o variantă ce se dorește adecvată modelului comunicativ... Concepția pe care s-a întemeiat prezentul curriculum este că, în școală, predarea- învățarea va urmări « limba în funcțiune » în varianta ei orală și scrisă, normată și literară, iar nu « limba ca sistem abstract ».” op.cit. (p.69)
Este evident că toate competențele lingvistice au o pondere sporită în evaluările de toate tipurile indiferent de itemii utilizați: inițială, formativă, sumativă, internă, externă, etc., ocupând un loc important și în manualele școlare de gimnaziu.
Evaluarea competențelor lingvistice reprezintă un proces complex care se impune a fi adaptat viziunii moderne asupra educației și specificului domeniilor linvistice: fonetică, lexic, morfosintaxă, stilistică. În procesul acesta am utilizat și utilizez metode de evaluare diverse.
Evaluarea orală este una dintre cele mai răspândite şi o aplic individual sau pe grupe de elevi. Principalul avantaj al acestei metode îl constituie posibilitatea dialogului profesor-elev, în cadrul căruia îmi dau seama nu doar „ce ştie” elevul, ci şi modul în care acesta demonstrează că stăpânește competențele lingvistice . Metoda are însă şi unele dezavantaje: ea este mare consumatoare de timp, timp care, adesea, îmi lipseşte ; dificultatea de a selecţiona, pentru toţi elevii examinaţi, întrebări cu acelaşi grad de dificultate.
Evaluarea scrisă o utilizez sub diferite forme: extemporal, teză, test, chestionar, eseu, referat, temă executată acasă, portofoliu, proiect etc.
Prin această metodă pot asigură uniformitatea subiectelor (ca întindere şi ca dificultate ) pentru elevii supuşi evaluării, ca şi posibilitatea de a examinan un număr mai mare de elevi în aceeaşi unitate de timp. Ea îi avantajează pe elevii emotivi şi-i pune la adăpost pe profesorii tentaţi să evalueze subiectiv.
Fișa de evaluare o folosesc mai ales, pentru obţinerea feedback-ului în legătură cu conţinutul predat şi pentru înregistrarea rezultatelor observării sistematice a comportamentului şi activităţii elevilor, în această situaţie evaluarea având un rol sumativ. Nu notez elevii , fişa de evaluare având un pronunţat caracter de lucru, de optimizare a învăţării.
Portofoliul este o metodă de evaluare pe care presupune realizarea unor lucrări, de regulă, în cadrul activităţii independente din afara şcolii.
Aşadar, şi portofoliul îl folosesc ca o alternativă, alături de alte metode, conţinutul său îl precizez la începutul semestrului sau al anului școlar: fișe de lucru, teste, scheme recapitulative, exemple, chestionare, lucrări scrise, proiecte, desene,etc.
Autoevaluarea își găsește o salutară completare în efortul de autoevaluare al fiecărui elev , dar și al profesorului. Aceasta presupune dezvoltarea conștiinței de sine și descoperirea sensului propriei valori. Metoda are efect doar dacă se folosește în mod constant.
Cum evaluez reprezintă o altă problematică fundamentală care mă preocupă. Încep prin a-mi planifica termenele și conținuturile, apoi trec la elaborarea testului, stabilesc competențele lingvistice pe care le urmăresc, ( exemplu: scrierea după dictare, omografe, exerciții cu categorii semantice valori morfologice, valori sintactice), întocmesc matricea de specificații, apoi construiesc itemii și îi notez cu câte un punct.
Desigur evaluarea și notarea se desfășoară după un barem ,, care este o grilă de evaluare unitară ce descompune tema în subteme și prevede un anumit punctaj” (Vistrian Goia, Didactica limbii și literaturii române pentru gimnaziu și liceu, p.235 ) Itemii folosiți pot fi diferiți: obiectivi, semiobiectivi, subiectivi. Înainte de a trece la rezolvarea acestora, recomand elevilor cîteva instrucțiuni. Dezavantajele testului se rezumă în faptul de a surprinde o cunoaștere fragmentară și capacități limitate de exprimare.
În încheiere, prin toate acțiunile sale, dascălul de limba și literatura română, trebuie să se considere obligat și onorat să transmită mesajul de păstra și de a folosi curată, corectă, limba română în care am deschis ochii .
Este o datorie patriotică moștenită de la înaintașii noștri.
Bibligrafie:
• Goia, Vistian – Didactica limbii şi literaturii române pentru gimnaziu şi liceu, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2002;
• Ionescu, Miron, Radu, Ioan, Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001;
• Pamfil, Alina ,Limba şi literatura română în gimnaziu. Structuri didactice deschise, Editura Paralela 45, 2003;
• Parfene, Constantin ,Metodica studierii limbii şi literaturii în şcoală. Ghid teoretico-aplicativ, Iaşi, Editura Polirom, 1999.