Cum învățăm? Cum predăm pentru o educație autentică?

Sarcina școlii este de a-l ajuta pe elev să devină persoană autonomă prin valorizarea diferitelor tipuri de învățare care îi motivează pe elevi să învețe, învățare care le activează creativitatea, capacitatea de a descoperi soluții diverse pentru probleme din viața cotidiană.
Învățarea este procesul care determină o schimbare în cunoaștere și comportament. Nu orice schimbare este expresia învățării. Numai schimbările selective, permanente și orientate într-o direcție determinată pot fi considerate schimbări ale învățării. La om învățarea se realizează în familie, în grupurile de prieteni, la școală. Învățarea școlară este foarte importantă deoarece are un caracter sistematic, este condusă de persoane specializate și se face conform unor idealuri și scopuri educative.
Definită ca „modificare a comportamentului unui individ, care are loc prin experienţe repetate, în interacţiunea cu mediul”, ea s-a diversificat direct proporţional cu diversificarea mediilor de învăţare în care se dezvoltă copilul. Învăţarea prin descoperire, învăţarea prin colaborare, învăţarea prin cercetare – pentru a enumera doar câteva tipuri apreciate în contemporaneitate de tot mai mulţi elevi – reflectă accentele diferite puse în acest proces. „Indicatorul general al învăţării este schimbarea. Schimbarea poate însemna învăţare sau neînvăţare, adaptare sau neadaptare. Experienţele pe care se sprijină învăţarea sunt legate de percepţiile și informaţiile venite din mediu și de prelucrarea lor de către individ” (Schaub, Zenke, 2001, p.146). În contextul actual, învăţarea socială și învăţarea în situaţii autentice este preferată; educaţia informală și cea nonformală „câștigă teren” în faţa celei formale, care rămâne, în multe aspecte, tributară viziunii tradiţionaliste. Totuși și aceasta – prezentă preponderent în școală – încearcă să ţină pasul cu tendinţele actuale de dezvoltare ale societăţii, prin elemente precum: democratizarea vieţii școlare, descentralizarea, responsabilizarea pentru activitatea desfășurată, promovarea metodelor activ-participative în predare – învăţare, introducerea noilor tehnologii în diferite domenii și activităţi din școală etc.
La școală, învățătorul va satisface dorința de afirmare a fiecărui copil în parte, a creșterii stimei de sine (specifică la această vârstă); le va da posibilitatea să se manifeste sau să acționeze în domeniul care îi pasionează și unde sunt talentați. Dacă dorim ca elevii noștri să fie interesați de ceea ce le predăm, trebuie să facem lecția interactivă, să-i implicăm în tot ceea ce predăm. E important să încercăm metoda de învățare prin cooperare de tip Jigsaw, unde elevii lucrează împreună ca o echipă pentru a învăța și a termina o sarcină. Fiecare elev este responsabil pentru partea lui, dar ei trebuie să lucreze ca un grup pentru a-și îndeplini sarcina. Implicând elevii îi mobilizăm și îi facem interesați de conținutul pe care trebuie să-l învețe. nvățarea este cea mai distractivă atunci când nu știi la ce să te aștepți.
Un aspect esențial al învățării școlare este stabilirea unor colaborări între elevi, lucru care se poate realiza prin participarea la activități de grup, de colaborare (atât la nivelul școlii: colaborarea cu colegii sau cu alte cadre didactice, cât și în afara școlii: colaborarea cu comunitatea).