Curriculum la decizia şcolii – oportunitate pentru dezvoltarea gândirii critice a elevilor

Curriculum la decizia şcolii – oportunitate pentru dezvoltarea
gândirii critice a elevilor

Schimbările în conţinutul învăţământului determinate de dinamica societăţii generează la rândul lor schimbări în proiectarea şi desfăşurarea întregului proces instructiv-educativ.
Multiplicarea surselor şi mesajelor lumii contemporane, modificările în structura finalităţilor educaţiei, necesitatea construirii unităţii şi integrităţii personale ale elevilor sunt trei dintre factorii ce acţionează corelat şi influenţează puternic selectarea conţinuturilor educaţiei moderne.
Ca urmare, se impune ca o necesitate regândirea atât a strategiilor de integrarea a conţinuturilor şi a strategiilor de instruire cât şi a disciplinelor cuprinse în planul cadru sau adoptate prin curriculumul opţional la nivelul fiecărei şcoli. Stabilirea metodelor, procedeelor, mijloacelor didactice prin raportarea permanentă la obiectivele operaţionale, la resursele materiale şi umane concrete au reprezentat dintotdeauna măiestria, „arta” dascălului de a determina eficienţa lecţiei. Perfecţionarea metodelor de predare-învăţare în vederea obţinerii unor rezultate superioare cu elevii a constituit astfel un obiectiv permanent urmărit de cei ce doresc să ofere o educaţie „de calitate”.
Însă, cerinţele sociale la început de secol XXI impun desfăşurarea unui învăţământ modern în care curriculumul şi învăţarea ar trebui să fie individualizate la maxim, selecţia conţinuturilor făcându-se în funcţie de posibilităţile, interesele şi nevoile celui care învaţă. Aceasta este tocmai alternativa pe care o poate oferi curriculumul opţional la nivelul şcolii. Motivaţia crescută a elevilor pentru parcurgerea unei astfel de discipline facilitează desfăşurarea cu succes a unui învăţământ centrat pe elev ale cărui pârghii duc la optimizarea rezultatelor dobândite cu elevii. Acesta se caracterizează prin:
- respectarea ritmului propriu de progres şi a învăţării independente
- încurajarea iniţiativei, a formării elevului/individului activ
- corelarea noilor experienţe de învăţare cu cele precedente
- încurajarea formării individului atât în instituţiile şcolare cât şi în afara lor
- stimularea participării celui ce învaţă
- pătrunderea problemelor vieţii şi a actualităţii în instituţia de învăţământ
- flexibilitatea echipamentelor, a mobilierului şi a spaţiului şcolar pentru a satisface necesităţile unei game variate de activităţi
- desfiinţarea sistemului claselor rigide, constituite pe criteriul cronologic, în favoarea lucrului în grupuri mici cu elevi de vârste diferite
- identificarea dascălului cu persoana resursă; aceasta informează elevul, facilitează accesul la informaţii, diagnostichează dificultăţile elevului,îl orientează
- modelarea relaţiei dascăl-elev astfel încât, acestuia din urmă să-i fie facilitată participarea la formularea cerinţelor şi sarcinilor de lucru
Pe măsură ce lumea devine tot mai complexă şi democraţia se răspândeşte tot mai mult, devine evident faptul că tinerii trebuie, mai mult ca oricând, să fie capabili să rezolve problemele dificile, să examineze critic condiţiile, să cântăreacă alternativele şi să ia decizii gândite în conştiinţă de cauză.
Este de asemenea evident că a gândi critic este o capacitate care trebuie dezvoltată şi încurajată într-un mediu de învăţare propice. A gândi critic presupune a lua idei, a le examina implicaţiile, a le expune unui scepticism constructiv, a le pune în balanţă cu alte puncte de vedere opuse, a construi sisteme de argumente care să le sprijine şi să le dea consistenţă şi a lua o poziţie pe baza acestor structuri.
Curriculumul la decizia şcolii oferă spaţiul şi timpul în care pot fi determinate operaţii ale gândirii critice. Activitatea didactică organizată în spiritul gândirii critice necesită respectarea unor condiţii:
– alocarea timpului necesar experienţelor de gândire critică
– încurajarea elevilor în a specula în planul ideilor
– acceptarea diversităţii de idei şi păreri
– promovarea implicării active a elevilor în procesul de învăţare
– exprimarea încrederii în capacitatea fiecărui elev de a gândi critic
– aprecierea gândirii critice
Gândirea critică este un proces complex de integrare creativă a ideilor şi resurselor, de reconceptualizare şi reîncadrare a conceptelor şi informaţiilor; este un proces creativ, cognitiv activ şi interactiv care are loc simultan la mai multe nivele.
Flexibilitatea programelor din cadrul curriculumului la decizia şcolii, atât din punct de vedere al conţinuturilor, dar şi al competenţelor constituie premisele organizării activităţilor în scopul dezvoltării gândirii critice. Aceasta poate fi apoi una dintre soluţiile obţinerii unor rezultate superioare cu elevii, rezultate ce vor fi vizibile odată ce elevii învăţă „să gândească critic”.

Bibliografie:
• Bennett, B., Curriculum la decizia şcolii: ghid pentru profesorii de liceu, Atelier Didactic, Bucureşti, 2007
• Nicu, A., Strategii de formare a gândirii critice, EDP, București, 2005