„Cutia de idei” a școlii

Structurile proiectează legăturile ierarhice dintre director
și cadrele didactice, dar la o analiză mai amănunțită pot fi
scoase la iveală și legăturile funcționale, legăturile
de„stat major” și relațiile de cooperare sau orizontale, de la
catedră la catedră, de la post la post. În spatele acestor
structuri formale se pot analiza și structurile informale, sau
neoficiale, formate din legături bazate pe afinități sau pe
relații de prietenie, de familie, politice, religioase etc.
Structurile informale, de regulă, denatureaza structurile formale,
mijlocind scurtcircuite informaționale, reducerea autorității
oficiale. Ele fiind inevitabile, directorii trebuie să acționeze
în sensul micșorării "decalajului" dintre formal și informal.
Pentru activarea implicării profesorilor dintr-o școală în
sistemul de documentare, selectare și promovare a propunerilor se
utilizează varii mijloace informaționale de propagandă:
broșuri, afișe, pliante, expoziții și altele. Statistica a
sesizat faptul că atunci când metodele de colectare a
propunerilor se aplică cu perseverență mai mulți ani la rând,
ponderea celor care fac propuneri crește și odată cu aceasta și
eficiența sistemului de propuneri. Funcționarea sistemului de
propuneri este condiționată de interesul conducerii pentru
popularizarea concepției sistemului respectiv și pentru aplicarea
corectă a regulilor stabilite. Cea mai frecventă este metoda
"cutiei de idei", care constă în postarea la un panou a
diferitelor probleme cu care se confruntă școala/clasa și pentru
care se așteaptă sugestii din partea cadrelor didactice/elevilor.

Cei care au idei, propuneri de soluționare în legătură cu
problemele anunțate la panou le pot scrie pe un bilețel și
introduce într-o cutie ce se află lângă panou. Acest demers
pare foarte simplu, motiv pentru care uneori, nu i se dă atenția
cuvenită. Nu este îndeajuns să se implementeze acest mod de
culegere a ideilor, ci promovarea sistemului respectiv. Promovarea
constă în principal în garantarea unui dialog permanent între
cei care solicită idei și cei care le emit. Este obligatoriu ca
fiecare idee propusă să fie analizată serios de factorii de
decizie, iar motivația acceptării sau respingerii, motivele
obiective, mulțumirile și eventualele recompense să se afișeze
pe panou. Trebuie să se menționeze și să se formuleze foarte
precis condițiile aprobării unei propuneri; direcțiile de
stabilire a valorii ideii; cum se pune în practică o idee;
obligațiile ce revin cadrelor de conducere; metodele de control ale
imparțialității analizei și ale căilor de valorificare a
propunerii; modul de înregistrare și urmărire a implementării
ideii, a cheltuielilor și veniturilor aferente; ce se întâmplă
cu ideile care nu se aplică, dar care pot deveni cu timpul
valoroase; perioada la care se face analiza rezultatelor.
Astfel de sisteme formale privind culegerea, selectarea
și promovarea propunerilor funcționează în școlile din SUA,
Marea Britanie, Franța, Germania și Italia. Se estimează că
beneficiile care se obțin pe baza acestui sistem sunt în general
suficient de mari pentru a compensa eforturile directe pe care le
implică.