Despre multiculturalitatea din Dobrogea

Despre multiculturalitatea din Dobrogea
Prof.înv.primar Şeicahmed Farida

Şcoala gimnazială nr.1 Dorobanţu – Constanţa

Democrația liberală a făcut posibilă existența
multiculturalismului. Multiculturalismul este un concept indisolubil
legat de cadrul teoriei şi practicii democraţiei liberale.
Relaţiile dintre minorităţi şi majoritate într-o societate
multiculturală pot deveni, adeseori, sursă de tensiuni sociale.
Tendinţa majorităţii, manifestată într-un mod conştient
şi explicit sau, dimpotrivă, inconştient şi implicit, este, în
general, de omogenizare, mergând până la impunerea unor modele
culturale proprii, întru asimilarea minorităţilor. La rândul
lor, acestea pot ceda presiunii sau, dimpotrivă, se vor opune,
luptând pentru păstrarea identităţii lor culturale. Această
luptă, justificată de frica pierderii identităţii, duce, de
multe ori, la atitudini de închidere, chiar de izolare, respectiv
la privilegierea unei construcţii identitare bazate pe o vizuine
esenţialistă asupra culturii.
Mecanismele politice
care îşi propun să asigure comunităţilor minoritare dreptul la
păstrarea propriei identităţi, ca, de exemplu, cele care au fost
puse în practică în ultimii ani în România, nu pot, singure,
să garanteze relaţii pozitive între minorităţi şi majoritate.
Cu siguranţă, faptul că minorităţile au o voce în parlament,
că există un Consiliu al Minorităţilor Naţionale, care este
consultat în orice problemă referitoare la comunităţile
respective, constituie elemente importante în vederea promovării
unor bune relaţii între minorităţi şi majoritate.
Diversitatea trebuie să-şi ocupe locul său adevărat
în şcoală. Ea trebuie recunoscută, acceptată, preţuită şi
valorificată în direcţia dezvoltării personalităţii. În
şcoli se întâlnesc elevi ce aparţin unor etnii diferite
(români, maghiari, rromi, germani, turci, tătari etc.), de religii
diferite, ce aparţin aceleiaşi culturi, dar şi elevi care, ca
efect al migraţiei forţei de muncă şi de capital, vin din cu
totul alte culturi (chineză, arabă, africană).

Educaţia interculturală nu este o educaţie numai pentru
grupurile minoritare, nu este o nouă disciplină şcolară şi nici
nu se confundă cu orele în care minoritarii îşi studiază limba
maternă şi cultura de apartenenţă. Ea îşi propune mai ales
formarea unor atitudini pozitive şi active faţă de alte culturi.

Educaţia interculturală înseamnă interacţiune,
schimb, comunicare, cooperare, străpungerea barierelor culturale,
solidaritate, încredere, respect reciproc, iar pentru a o defini
putem spune că ea este o abordare a procesului de
predare-învăţare bazată pe valori şi credinţe democratice care
încearcă să promoveze pluralismul cultural în contextul unor
societăţi diverse şi al unei lumi interdependente.
Am făcut parte dintr-o echipă de subproiect din
şcoală, echipă ce a conceput un proiect educaţional în cadrul
Programului pentru învăţământ rural. Subliniez aici rolul
deosebit pe care îl au accesul la informaţie şi munca în
echipă, elemente fără de care nimeni nu poate întocmi un astfel
de proiect ce necesită un volum mare de muncă cu consum de resurse
umane, materiale şi de timp. Am început printr-o analiză
temeinică a activităţii şcolare în contextul nevoilor
comunităţii locale, încercând să identificăm un specific sau
o problemă reală a şcolii ce ar putea fi rezolvată prin
derularea unui proiect educaţional ce beneficia de finanţare din
partea Băncii Mondiale şi a comunităţii locale.
Pornind de la faptul că în şcoala noastră populaţia
şcolară este alcătuită din elevi de etnii diferite (români 80%,
aromâni 7%, turci şi tătari 2%, rromi 1%), ne-am oprit asupra
unui proiect pe teme de educaţie interculturală pe care l-am numit
„O şcoală pentru toţi, o şansă pentru fiecare”. Ne-am
stabilit ca obiectiv general adaptarea şcolii la nevoile
comunităţii prin oferte educaţionale ce promovează înţelegerea
şi acceptarea diversităţii culturale.
Activităţile prin care am asigurat realizarea acestor
obiective sunt descrise amănunţit în proiect şi dintre acestea
menţionez: amenajarea unui spaţiu multietnic în incinta şcolii,
spaţiu în care fiecare etnie îşi va regăsi elemente ale
culturii materiale şi spirituale, şi în care se vor desfăşura
toate activităţile cu specific intercultural.
Elevii claselor I-IV au realizat expoziţii de desene şi
obiecte confecţionate în orele de educaţie tehnologică, iar
elevii mai mari, coordonaţi de profesorul de desen, au realizat o
pictură murală pe culoarul şcolii, toate cuprinzând motive
populare din culturile etniilor. Am constituit formaţii de dansuri
populare pentru fiecare etnie în cadrul ansamblului multietnic „
Prietenia”, cu costume populare noi, precum şi cu instructori ,
în vederea organizării de spectacole la care să participe
întreaga comunitate locală.
În cadrul aceluiaşi proiect am efectuat o excursie
tematică la Institutul intercultural din Timişoara pentru a afla
mai multe lucruri despre modelul de convieţuire multietnică din
Banat, am organizat întâlniri cu vârstnici de fiecare etnie care
să ne povestească tradiţii şi obiceiuri, am prezentat cu elevii
dramatizări ale unor ritualuri specifice fiecărei etnii. Ultima
activitate a fost o încununare a tuturor acestor acţiuni în
cadrul unui spectacol cu caracter intercultural, iar produsele
materiale ale proiectului vor fi folosite în desfăşurarea
lecţiilor din trunchiul comun sau din curriculum-ul la decizia
şcolii.
Rezultatele tuturor acestor activităţi s-au concretizat
în costume populare pentru echipele de dansuri româneşti,
aromâne, ţigăneşti şi tătăreşti, albume foto, CD-uri,
portofolii tematice pentru fiecare minoritate, pictura de pe
culoarul şcolii, 100 semne de carte cu motive decorative populare
şi tot atâtea calendare anuale. Considerăm însă că rezultatul
cel mai important este stabilirea unor relaţii mai deschise, mai
sincere, mai prietenoase între elevi, între elevi şi profesori,
părinţi şi elevi, între şcoală şi comunitate.
Derularea acestui proiect ne-a confirmat faptul că, pe
lângă cunoştinţele de orice fel cu care îi înarmăm pe elevii
noştri, aceştia sunt dornici să ştie cine sunt, de unde vin,
cine sunt cei alături de care trăiesc.

Bibliografie:
- Liiceanu Aurora, Nici alb, nici negru. Radiografia unui sat
românesc 1948-1998, Ed. Nemira, Bucureşti,2000.
- Mihăilescu Vintilă, Fascinaţia diferenţei, Ed. Paideia,
Bucureşti 1999.
- Neculau Adrian (coord.), Psihologie socială. Aspecte
contemporane, Ed.Polirom, Iaşi,1990.