DEZVOLTAREA EMPATIEI COPIILOR FAȚĂ DE MEDIUL ÎNCONJURĂTOR: UN OBIECTIV IMPORTANT AL EDUCAȚIEI ECOLOGICE

Degradarea mediului înconjurător, ca rezultat al activității
umane, este în prezent o problemă majoră, globală a omenirii,
care nu a înregistrat niciodată de-a lungul istoriei speciei umane
dimensiuni atât de catastrofale. Poluarea aerului, apei și
solurilor, distrugerea stratului de ozon, modificarea globală a
climei, distrugerea și fragmentarea habitatelor, dispariția
speciilor, sunt câteva dintre probleme ecologice actuale dar și de
perspectivă, care prezintă un pericol major la adresa vieții pe
Pământ, unele dintre ele fiind fenomene aproape ireversibile. În
majoritatea țărilor dezvoltate protecția mediului a devenit una
din direcțiile prioritare ale politicii statului. Întreaga
comunitate trebuie să își aducă contribuția în abordarea
acestei probleme și în acest scop este necesară implementarea
unui sistem de educație ecologică, pentru toate segmentele
populației. Există o gamă foarte largă de activități prin care
acest scop poate fi atins, în funcție de vârstă și interese:
școlare și extrașcolare, științifice, artistice și chiar
sportive, prin experimente, observații, excursii, acțiuni de
conservare a naturii, jocuri, vizionarea emisiunilor televizate cu
scop educațional sau a filmelor artistice cu mesaj ecologic etc.
Educaţia ecologică are, așadar, ca scop formarea atitudinii de
protejare a mediului, de dezvoltare a spiritului de responsabilitate
faţă de natură și trebuie să fie un proces care să înceapă
de la vârsta preşcolară.
Animat de curiozitatea, de dorința de a imita adultul, copilul are
un răspuns emoțional puternic, ceea ce facilitează educația
ecologică în grădiniță. În plus, în condițiile actuale,
educatoarele au un rol aproape la fel de important ca părinții în
educația copilului, întrucât el petrece adesea mai mult timp la
grădiniță decât acasă. Așadar, învățarea prin atașament,
care este predominantă la această vârstă, ne oferă șansa de a
forma la copiii noștri competențe socio-emoționale ce pot
constitui un fundament solid în formarea profilului viitorului
cetățean al planetei din toate punctele de vedere. Aceasta
deoarece acum este mai facilă formarea sentimentelor şi
atitudinilor pozitive faţă de mediu, precum și formarea și
dezvoltarea conștiinței ecologice și implicit a unui comportament
adecvat.
În primii trei ani de viață, copiii încep să dezvolte
capacitatea de a experienția starea emoțională sau psihologică a
altei persoane (Zahn-Waxler and Radke-Yarrow, 1990).
Conceptul de empatie reflectă natura socială a emoției,
întrucât conectează stările emoționale a două sau mai multe
persoane (Levenson and Ruef 1992). Deoarece viața oamenilor este
prin natura sa socială, bazată pe relaționare, una dintre
funcțiile vitale ale empatiei de-a lungul vieții este aceea de a
întări conexiunile sociale (Anderson and Keltner 2002).
Cercetările pe tema empatiei au pus în evidență o corelație
între empatie și comportamentul prosocial (Eisenberg 2000). În
particular, comportamentele prosociale precum a ajuta, a împărți
cu altcineva, a alina/ a conforta, a arăta grija față de
ceilalți, ilustrează dezvoltarea empatiei (Zahn-Waxler și colab.
1992) și cum anume experiențierea empatiei este legată de
dezvoltarea comportamentului moral (Eisenberg, 2000). Adulții
oferă copiilor modele de comportamente prosociale/ empatice în
diferite moduri. De pildă, astfel de comportamente sunt modelate/
exemplificate atât prin interacțiuni pline de grijă cu alții,
cât și prin grija arătată copilului însuși. Quann și Wien
(2006, 28) sugerează că un mod de a sprijini dezvoltarea empatiei
la copiii mici este de a crea o cultură a grijii față de
ceilalți în mediul de dezvoltare a copilului pe parcursul
copilăriei timpurii, relațiile dintre educatori, dintre copii și
educatori și cele dintre copii trebuind să fie unele calde și
pline de grijă (Eisemberg, 2006).
Empatia copiilor se poate manifesta nu doar față de alte persoane,
ci și față de celelalte componente ale mediului natural în care
trăiesc, mai ales față de cele însuflețite. Întreaga noastră
planetă trebuie privită ca o entitate vie, generatoare de viață
și susținătoare a vieții. Ajutându-l pe copil să perceapă
planeta pe care trăim ca pe un cămin și totodată ca pe o mamă a
noastră, a tuturor, îi dăm șansa de a-și manifesta grija,
respectul, dragostea față de ea.
Și cum la această vârstă cea mai firească modalitate de
învățare este jocul, propunem, în continuare, două exemple de
jocuri care pot fi utilizate pentru a dezvolta atitudinea empatică
a copiilor față de mediul încojurător și problemele acestuia,
sperând că aceasta se va concretiza, încă de la cele mai fragede
vârste, în comportamente de protejare a singurului loc din univers
pe care îl putem numi „acasă”.
SĂ PROTEJĂM NATURA (Micii ecologişti)
SCOP:
● Verificarea cunoştinţelor elevilor în legătură cu normele
de comportare specifice asigurării şi protejării naturii;
● Formarea deprinderii de a culege date necesare în scopul
informării pe o temă dată;
● Activizarea vocabularului elevilor cu cuvinte care denumesc
antonime;
● Dezvoltarea unei atitudini empatice față de mediul
înconjurător;
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
1. să identifice imaginile în care omul acţionează în favoarea
mediului;
2. să identifice acţiunile omului prin care se deteriorează
natura (care produc distrugeri);
3. să aşeze în albumul potrivit imaginea decupată
anterior, motivând alegerea;
4. să găsească antonimele unor cuvinte date;
5. să interpreteze corect melodia şi textul unui cântec.
SARCINA DIDACTICĂ:
● Identificarea şi gruparea imaginilor în funcţie de urmările
acestora asupra mediului (protejarea sau distrugerea lui).
● Alegerea unor cuvinte cu sens opus şi utilizarea lor corectă
în propoziţii.
● Interpretarea adecvată a unui cântec cunoscut.
REGULI DE JOC:
Răspunsurile bune sunt aplaudate, cele greşite sunt corectate
de colegi.
Câştigă echipa care aşează prima jetoanele corect.
ELEMENTE DE JOC:
Mişcarea, mânuirea materialelor, aplauzelor, surpriza.
DESFĂŞURAREA JOCULUI:
Grupa va fi împărţită în două subgrupe, fiecare să le
aşeze pe care trebuie să le aşeze pe panou după următoarele
criterii:
- pe panoul alb se aşează imaginile care reprezintă acţiuni de
îngrijire a mediului (sădirea pomilor, adunarea şi aruncarea
gunoaielor în locuri special amenajate, etc.)
- pe panoul gri se aşează imaginile care reprezintă acţiuni de
deteriorare a mediului: (tăiere pomilor, foc în pădure, aruncarea
gunoaielor pe jos).
După ce fiecare echipă aşează imaginile se verifică cu
întreaga grupă dacă au fost corect aşezate. Câştigă echipa
care nu a făcut nici o greşeală .
VARIANTĂ:
Elevii au două albume:
1. Să ocrotim natura.
2. Nu distrugeţi natura.
Anterior planificării şi desfăşurării jocului, elevii au drept
sarcină de a decupa acasă din reviste sau din cărţi imagini cu
acţiuni ale omului asupra mediului. Fiecare copil va lipi imaginea
sa în albumul la care crede că se potriveşte, motivând alegerea.
În partea a doua a jocului se va desfăşura un exerciţiu de
limbaj: li se vor spune elevilor cuvinte, iar ei vor găsi opusul
lui (antonimul) şi va formula propoziţii cu cele două antonime.
Cuvintele alese trebuie să corespundă temei jocului şi
să pună elevii în situaţia de a conştientiza cele două
modalităţi de acţiune asupra mediului: una benefică şi alta
dăunătoare.
Exemplu: curat – murdar, poluat – nepoluat, bun – rău etc.
În ultima parte a jocului vor interpreta un cântec cunoscut în
care este evidenţiată dragostea şi grija faţă de natură:
,,Frumoasă-i strada noastră ’’.
,,ÎNFIAZĂ’’ UN COPAC
SCOPUL:
● Educarea atitudinii ecologice faţă de mediul înconjurător;
● Întărirea comportamentelor pozitive de îngrijire a copacilor;
SARCINA DIDACTICĂ: participarea la acţiuni de îngrijire şi
protejare a mediului;
REGULI DE JOC: elevii vor ,,înfia’’ un copac şi vor trebui să
îl îngrijească;
ELEMENTE DE JOC: mânuirea materialelor, mişcarea.
MATERIALE NECESARE: un copac, creion de desen, hârtie, carneţel,
aparat foto.
DESFĂŞURAREA JOCULUI:
Când ieşiţi la plimbare, invitaţi copiii să ,,înfieze’’ un
copac (din parc sau de pe stradă). Prin acest gest se dezvoltă
legătura dintre copii şi mediul înconjurător. Explicaţi-i că
de fapt nimeni nu poate avea un copac al lui într-un domeniu
public, dar că omul se poate ,,împrieteni’’ cu un copac şi
poate să-l îngrijească. Ce răspunderi ar putea avea cineva care
,,deţine’’ un pom? În primul rând trebuie să cunoască
foarte bine copacul. De aceea cu ajutorul creionului şi al hârtiei
desenaţi copacul iarna; sau toamna, adunaţi frunzele căzute pe
jos şi presaţi-le, studiaţi florile şi fructele, primăvara şi
vara. Când ieşiţi la plimbare, fiecare copil trebuie să aducă
apă într-o sticlă, cu care va uda copacul. Copiii mai mari pot
să facă un calendar al copacului, în care pot nota înălţimea,
perioada când înfloreşte, mirosul pe care îl răspândesc
florile, forma fructelor etc. În final, o dată sau de două ori pe
an faceţi fotografii copilului împreună cu copacul
,,înfiat’’.
Cu timpul, copacul va deveni un reper important pentru
cunoştinţele de botanică ale copilului.
Bibliografie:
• Ivănescu, M. (coord.), Educaţie ecologică şi de protecţie a
mediului – Caietul Micii ecologişti – învăţământul
preşcolar (Material finanţat de Ministerul Educaţiei Cercetării
şi Tineretului prin Ordin de Ministru nr. 2730/03.12.2007)
• Benedek-Sîrbu, A.M., Filip, R., Gheoca, A., Îndrumar pentru
educația ecologică în grădinițe. 2016, disponibil online la:
https://animallife.ro/wp-content/uploads/2017/05/Indrumar-Final-4-decembrie-2016.pdf

• Lavric, M. (coord. științific conf. univ. dr. Soponaru, C.),
Art-terapia și dezvoltarea socio-emoțională la elevii cu CES.
Efecte asupra anxietății, empatiei și comportamentului prosocial.
Lucrare pentru obținerea gradului didactic I, Iași, 2020