Eseul-de la exercițiu la formă de evaluare

„Disciplina Limba și literatura română are un rol deosebit de important în formarea personalității elevilor”, este propoziția cu care începe programa de liceu a clasei a X-a. Am citatat-o pe aceasta cu un scop anume. Clasa a X-a face parte din ciclul inferior al liceului în care, la ora de română se studiază intensiv operele literare cele mai cunoscute: de la Povestea lui Harap-Alb de Ion Creangă, Moara cu noroc de Ioan Slavici, la romanul Ion de Liviu Rebreanu s-au O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale.
Practic acum se dezvoltă și se consolidează competențele de folosire a instrumentelor de analiză tematică, structurală și stilistică în receptarea diferitelor texte literare și nonliterare adica se pune bazele analizei literare, ale comentariului literar sau mai nou ale esului structurat respectiv liber.
Deși se specifică nevoia existenței unor puncte de reper în analiza unui text literar cum ar fi: particularităţi ale construcţiei subiectului; particularităţi ale compoziţiei în textele narative: incipit, final, episoade/ secvenţe narative, tehnici narative; construcţia personajelor; modalităţi de caracterizare a personajului; tipuri de personaje; instanţele comunicării în textul narativ; tipuri de perspectivă narativă; temă, motiv/ motive identificat(e) în texte, viziune despre lume a autorului/ a personajelor operei literare, modul de reflectare a unei idei sau a unei teme în mai multe opere literare, aparţinând unor genuri sau epoci diferite sau unor arii culturale diferite, particularităţi ale construcţiei subiectului în textul dramatic; relaţii de opoziţie şi de simetrie, elemente de recurenţă: motiv poetic, laitmotiv, simbol central, idee poetică; sugestie şi ambiguitate; imaginar poetic, figuri semantice (tropi); elemente de prozodie; instanţele comunicării în textul poetic, etc., toate aplicațiile se definitiveză în redactarea unui eseu care nu este altceva decât mult blamatul comentariu literar a cărui eliminare din programa s-a încercat ani la rând.
Totuși nu critic existența lui. Comentariul literar sau eseul structurat este un exercițiu de sinteză și analiză cu mari beneficii în dezvoltarea intelectului atâta vreme cât rămâne acest tip de exercițiu. În momentul în care devine o temă de memorat își pierde mare parte din valoare.
În studiul textului literar, în didactica ultimelor decenii, s-a mers pe tendința dezvoltată din teoria receptării, și anume valorificarea reacției afective a cititorlui. În centrul analizei literare se află nu atât textul cât felul în care îl percepe fiecare lector în parte, ori în învățământul preuniversitar se vorbește de adolescenți care încă nu au bine definite valorie morale și psihice pentru ca să perceapă o operă în complexitatea ei.
Literatura de specialitate propue trei etape de parcurs in desfasurarea unei ore de literatura pentru ca toate informațiile să fie cuprinse mai apoi într-un eseu: prelectura, înţelegerea si interptetarea textului prin lectură aprofundată și reflectia.
Etapa de prelectura provoaca interesul elevilor pentru noul text. Se actualizează informaţii sumare despre autor şi opera sa, textul este încadrat în volum, fragmentul în opera integrală, se stabilesc legături cu experienţa de viaţă a elevilor. În această etapă nu se întâmpină dificultăți mari. Biblioteca sau chiar internetul ușurează atât munca profesorului, cât mai ales pe cea a elevului, făcându-i acestuia o deosebită plăcere să caute informațiile necesare pe care nu trebuie să le interpreteze.
Înţelegerea si interpretarea textului sau studiul aprofundat se realizează prin contactul direct cu textul literar și prin lectura, şi cuprinde toate activităţile care conduc la descifrarea acestuia, premisă a interpretărilor ulterioare, prin descoperirea unor semnificaţii. Deci primul lucru pe care un elev trebuie să-l facă este să citească opera literară pe care urmează să o analizeze. Încă de acum apar primele piedici, de la lipsa carții din biblioteca istituției sau biblioteca personală la lipsa timpului efectiv, având în vedere că la clasele de profil tehnologic numărul de ore de limba și literatura română este extrem de redus, dar programa și subiectele de bacalaureat sunt aceleași cu profilul teoretic, fără a avea dreptul la opționale. Astfel activitățile care sunt necesare pentru descifrarea textului sunt destul de fugitiv realizate fără a se reuși aprofundarea sau fixarea acestora. De aceea există riscul apariției unor lacune în special în ceea ce privește noțiunile de teorie literară.
Reflectia se concretizează în formularea concluziilor, reflecţia asupra semnificaţiilor, constatarea originalităţii artistice, aprecierea valorii literare prin raportare la alte opere din literatura română sau universală.
Surprinderea aspectelor menţionate se realizează, însă, nu prin expunerea profesorului, ci antrenând elevii în descoperirea şi interpretarea faptelor prin activităţi care favorizează munca în echipă și cooperarea. În cele mai multe cazuri însă, ”viziunea despre lume„ a scriitorului nu corespunde cu cea a elevului sau nu face parte din preocupările acestuia și profesorul ajunge la concluzia că elevul nu înțelege ce trebuie să cuprindă lucrarea sa, sau nu reușește să-i capteze atenția.
Se incurajeaza initiativa, personalitatea, gândirea originalaă, nu imitația sau comentariul gata făcut. Cerintele programei privind evaluarea sunt însă formulate explicit. Respectându-le, profesorul trebuie să propună forme si modalitati variate pentru evaluarea inițială, continuă, de proces si de produs. In aceasta etapa elevii trebuie să realizeze investigatii pe baza de documentare, finalizate prin proiecte, ori redactează eseuri de tip structurat /nestructurat. În mod normal înaintea redăctării unui eseu structurat/nestructurat stă o muncă costisitoare de cercetare pe care puțini elevi sunt dispuși să o depună, motivele sunt aceleași ca de obicei, lipsa timpului sau inexistența unei bibliografii utile, dar și faptul că nu toți sunt mânați de pasiunea pentru cercetare literară și le lipsește experiența.
Problemele grave din punct de vedere etic, acum apar. Unii elevi, nu au suficientă încredere în sine sau din comoditate apelează la metode care nu sunt corecte
Dacă înainte de informatizarea instituțiilor de învățământ și asigurarea accesului la internet, elevii se bazau pentru pregătirea pentru bacalaureat, pe cursuri universitare greoaie, ca să obțină rezultate foarte bune la acest examen, acum profesorul ar fi mulțimit daca acestia ar apela la carți de specialitate scrise de cadre didactice care au lucrat sau lucrează la clasa și cunosc atât programa cât și nivelul actual al copiilor. Multi elevi folosesc ca unică ”sursă de inspirație” internetul. Nicio metodă nu este corectă în felul în care este folosită de unii elevi. Conform DEX, plagiatul este o operă literară, artistică sau științifică a altcuiva, însușită (integral sau parțial) și prezentată drept creație personală. Mulți folosesc cele două surse, cărțile de comentarii și comentariile de pe internet, nu ca mod de informare și îmbogățire a cunoștințelor ci pur și simplu își asumă lucrările ca fiind muncă proprie, fără ca măcar să se obosească să le adapteze nivelului lor de cunoștință și de multe ori au dovedit că nici măcar nu au înțeles ce au scris. Un profesor experimentat identifică ușor asemenea lucrări. Întrebarea care se pune este ce va face cu ele sau cu elevii care le-au scris.
Soluția ideală ar fi eliminarea acestor practici din portofoliul elevilor prin descurajarea lor. Odată ce au fost identificate asemănări între anumite lucrări acestea pot fi refuzate de către profesor, elevul urmând să redacteze altele prin care să-și demonstreze cunoștințele. Deși didacticile de specialitate recomandă ca planul lucrării să-l facă elevul, profesorul poate să contribuie la realizarea acestuia, prin fixarea unor puncte de reper obligatoriu de cuprins în anumite părți ale compunerii. De exemplu tema operei în alineatul al treilea, explicarea semnificației titlului să fie cea formulată de elev în timpul orei, etc. O altă soluție ar fi simplificarea elementelor de analizat într-un text literar sau utilizarea unor fragmente concrete, bine alese, din operele literare respective ca bază pentru redactarea eselui structurat. În mod special, astfel, se evită orice formă de imitație, elevul fiind pus în fața unui text pe care va trebui el însuși să-l prelectureze, să-l lectureze și mai apoi să reflecteze, fără posibilitatea de a se împrumuta de la alții.
Ca orice metodă didactică, eseul are avantajele și dezavantajele sale. La formularea acestuia se ajunge după analiza detaliată și aprofundată a temei sau operei literare propuse, putând fi ultima etapă în procesul de predare-învățare-evaluare. Eseul dezvoltă capacitatea de analiză și sinteză a elevilor dar orientează și latura morală a acestora pe parcursul procesului educațional

BIBLIOGRAFIE

Goia, Vistina, Didactica limbii şi literaturii române pentru gimnaziu şi liceu, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000
Pamfil, Alina, Limba si literatura romana in scoala..Structuri didactice deschise. Editura Paralela 45 . ,Pitesti 2003
Programa școlară de limba și literatura română, clasa a X-a, ciclul inferior al liceului, MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI INOVĂRII, București, 2009
Dima, Eugenia -coordonator științific Dicționar explicativ ilustrat al limbii române, Editura ARC, Editura GUNIVA, 2007