EXCURSIA, MODALITATE DE ABORDARE INTERDISCIPLINARĂ

Activitatea turistică, atât de plăcută copiilor este încărcată de numeroase valenţe educative.
Denumirea de turism a căpătat în zilele noastre sensuri ce realizează o mare complexitate de situaţii: de la necesitatea firească de a cunoaşte, de a vedea sau a descoperi până la cerinţele reconfortării fizice sau intelectuale.
Interdisciplinaritatea este promovată şi exploatată de învăţământul actual, prin utilizarea informaţiilor din cadrul mai multor discipline, facilitând înţelegerea acestora şi perceperea lor ca un întreg. Promovarea interdisciplinarităţii decurge şi „dintr-o funcţie mai nouă a şcolii, care dobândeşte o semnificaţie tot mai mare în societatea contemporană: valorificarea informaţiilor dobândite de elevi şi prin alte filiere decât cea şcolară, îndeosebi prin mass- media, asigurând înţelegerea, selectarea, prelucrarea şi integrarea lor în structuri cognitive complexe”. Tratarea interdisciplinară este o cerinţă modernă şi necesară învăţământului din zilele noastre, a cărui schimbare fundamentală constă în trecerea de pe lista informaţională pe cea formaţională.
Introducerea principiului interdisciplinarităţii mobilizează, în acelaşi timp, învăţătorii şi elevii. Munca în echipă antrenează toţi elevii: pe cei curajoşi, stăpâni pe cunoştinţele şi deprinderile lor, dar şi pe cei timizi, nesiguri, stimulându-le interesul şi ajutându-i să depăşească anumite bariere emoţionale existente între ei şi restul clasei.
O modalitate atractivă de cunoaştere a naturii, bazată pe interdisciplinaritate şi muncă în echipă este excursia. În excursii se formează priceperi şi deprinderi de a observa fenomenele naturii şi ale vieţii social- economice şi în felul acesta, prin intuiţie directă, cunoştinţele capătă caracter realist. Elevii dobândesc cunoştinţe noi, studiază fenomenele şi obiectele în toată complexitatea lor şi fixează mai bine cunoştinţele căpătate în clasă. Conţinutul didactic al excursiilor este mult mai elastic, mai variat şi mai complex decât al lecţiilor în clasă, având şi un caracter mai atractiv, elevii participând într-o atmosferă de voioşie, optimism şi multă însufleţire la asemenea acţiuni. Acest tip de activitate îi antrenează pe copii în activitatea de învăţare, îi apropie de şcoală, îi determină să o îndrăgească. Chiar ei propun, cer, aşteaptă şi se implică în realizarea ei. Prin faptul că în asemenea activităţi se supun de bună voie regulilor, asumându-şi responsabilităţi, elevii se autodisciplinează. În cadrul excursiilor elevii se deprind să folosească surse informaţionale diverse, să întocmească colecţii, să sistematizeze date, învaţă să înveţe.
Cadrul didactic are posibilităţi deosebite să-şi cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos obiectivul principal al învăţământului primar – pregătirea copilului pentru viaţă.
Organizăm sistematic împreună cu elevii claselor I – IV, asemenea excursii. De fiecare dată învăţătorii stabilesc obiectivele vizate, precizează itinerarul, scopul excursiei, data, ora de plecare, echipamentele necesare. Sunt prezentate principalele probleme care se vor urmări în timpul deplasării, sunt reamintite regulile de circulaţie, de securitate şi de comportament ce trebuie respectate. Pentru a trezi interesul elevilor, acţiunile sunt popularizate prin prezentarea unor hărţi, itinerarii, literatură istorică, descrieri geografice şi articole de presă.
În timpul desfăşurării excursiilor elevii dobândesc unele deprinderi practice, care le vor fi de mare folos în viaţă, precum:
 orientarea în teren,
 redactarea unor schiţe, desene,
 mânuirea unor aparate,
 conceperea unor reportaje,
 respectarea unor reguli de grup,
 dezvoltarea spiritului civic.
Elevii sunt împărţiţi în grupe de „experţi”, după înclinaţiile pe care le au şi după preferinţele lor. De exemplu:
• grupa lingviştilor,
• grupa geografilor,
• grupa botaniştilor,
• grupa ecologiştilor,
• grupa istoricilor,
• grupa pictorilor,
• grupa muzicienilor,
• grupa sanitarilor,
• grupa fotografilor.
Li se distribuie fişe de lucru în care notează informaţiile culese pe tot parcursul excursiei, în funcţie de sarcinile stabilite. În timpul desfăşurării excursiilor, învăţătorii dirijează observarea în mod sistematic, îndemnând elevii să noteze ceea ce li se pare mai interesant.Datele culese astfel vor fi valorificate la toate disciplinele de învăţământ la care se pretează, consolidându-se în acest mod cunoştinţele care le vor îmbogăţi cultura generală. În valorificarea cunoştinţelor dobândite în timpul excursiilor, elevii vin cu note originale de nuanţă afectivă, prin care-şi exprimă propriile impresii şi sentimente faţă de cele văzute.Produsele muncii lor îşi vor găsi locul în portofoliul realizat la sfâşitul excursiei, pe CD, în diferite proiecte sau în albumul clasei .
Analiza excursiei este o etapă obligatorie. În această etapă se realizează prelucrarea datelor culese şi înregistrate pe parcursul activităţii. Se poartă discuţii cu elevii pentru formularea unor concluzii, pentru stabilirea rezultatelor observaţiilor sau experimentelor efectuate direct în natură.Pot fi adresate întrebări cu privire la unele aspecte observate, astfel încât cunoştinţele să poată fi fixate în mod util şi corect. Elevii pot fi angajaţi într-un dialog constructiv. Ei vor fi cei care să exprime nelămuririle, să formuleze întrebările simple sau să ceară soluţii pentru situaţiile- problemă. Tot ei vor încerca să găsească răspunsuri.Pentru o bună sistematizare şi consolidare a cunoştinţelor, elevii pot fi antrenaţi, individual sau în grup, în acţiuni inspirate de problemele dezbătute în cadrul excursiei.
O astfel de activitate trebuie atent monitorizată şi dirijată de învăţător, astfel încât să conducă la finalitatea dorită: o corectă înţelegere a informaţiilor transmise pe parcursul excursiei.
Impresiile dobândite în timpul excursiei pot să îmbrace forma creaţiilor literare (poezii despre natură, eseuri), creaţiilor plastice (desene, afişe), creaţiilor muzicale (cântecele inspirate din excursie) realizate de elevi. Ele pot fi prezentate tuturor într-o expoziţie.
Munca în echipă dovedeşte că fiecare membru al grupului este important. Îi face pe elevi să se apropie şi să colaboreze, contribuind la sudarea colectivului de elevi şi la stabilirea unor sentimente pozitive între ei: respect, ajutor, altruism, satisfacţie. Elevii sunt antrenaţi să-şi pună întrebări, să fie comunicativi, să gândească, să îşi asume riscuri, să fie principiali, să fie mai echilibraţi, să îşi analizeze punctele tari şi punctele slabe într-o manieră constructivă.
Efectul educativ al excursiei este pus în evidenţă şi prin compuneri cu un titlu sugestiv (“Ce am văzut în excursie”, “Ce mi-a plăcut cel mai mult în excursie”, “Impresii din excursie”) în care se regăsesc note originale, cu nuanţă afectivă, prin care elevii îşi exprimă admiraţia faţă de frumuseţea locurilor vizitate.
Din cele prezentate se poate constata că excursia, ca activitate extracurriculară permite o abordare interdisciplinară. Oferă elevilor posibilitatea de a utiliza informaţiile în cadrul tuturor disciplinelor, dar şi de a achiziţiona noi informaţii, în cadrul acţiunilor întreprinse.
Considerăm că tradiţia unor astfel de activităţi extraşcolare cu caracterinterdisciplinar trebuie continuată şi dezvoltată, deoarece aduce o contribuţie însemnată la desfăşurarea cu succes a procesului instructiv- educativ. Realizarea obiectivelor urmărite în astfel de excursii depinde însă şi de experienţa învăţătorului, de talentul lui, de dragostea sa pentru copii, de modul creator de abordare şi de punerea în valoare a posibilităţilor şi resurselor de care dispune clasa de elevi.
„Învăţătorul este cel care dăruieşte fiecărui om, la pornirea lui pe drumul spre lumină, primele elemente, călăuzindu-i paşii spre marele titlu de om.El este acela care modelează materialul cel mai e preţ copilul, tinzând ca din fiecare bloc de marmură brută să realizeze o fiinţă înzestrată cu cele mai frumoase trăsături, un om care să înmănuncheze calităţile morale cele mai înalte. El este acela care ajută fiecare copil să descopere „ tainele naturii”. Toate acestea au făcut ca activitatea sa să fie socotită „profesiunea de aur”.”(Dumitru Palade).

BIBLIOGRAFIE:
• DULAMĂ, E., Modele, strategii şi tehnici didactice activizante cu aplicaţii în geografie, Editura Clusium, Cluj- Napoca, 2002;
• DULAMĂ, E., Elemente de didactica geografiei, Editura Clusium, Cluj- Napoca, 2001;
• JUCU, I., Disciplinele opţionale cu profil geografic şi învăţarea de calitate, Editura Mirton, Timişoara, 2008;