Fapte, acţiuni, exemple cu privire la aplicarea principiilor şi valorilor morale

Rolul şi funcţiile Codului de etică universitară
Codul de etică universitară, elaborat de Comisia de etică a
Universităţii din Craiova, formulează în mod explicit
principiile, valorile şi normele morale pe care membrii acestei
comunităţii academice consimt să le respecte, modalităţile de
realizare ale acestora, faptele şi acţiunile care constituie
încălcări ale conduitei etice universitare, precum şi
sancţiunile aferente. Codul de etică universitară, contract moral
între profesori, studenţi şi personal administrativ, contribuie
la realizarea coeziunii membrilor comunităţii academice, la
cultivarea încrederii în mediul universitar ca mediu de educaţie
şi pregătire profesională a studenţilor, la asigurarea unui
climat de competiţie după reguli corecte, la protejarea membrilor
comunităţii academice de comportamente nedrepte cu privire la
evaluarea calităţilor profesionale ale acestora, la protejarea lor
faţă de abuzul de putere.
Principii şi valori ale conduitei etice universitare
Principiile şi valorile pe care le promovează Codul de
etică al Universităţii din Craiova sunt următoarele:
1. Libertatea academică. Spaţiul academic universitar este un
spaţiu liber de orice constrângeri politice, economice şi
religioase, membrii săi fiind protejaţi de cenzură, de
manipulări şi persecuţii care încalcă libertatea academică.
Respectarea libertăţii celuilalt reprezintă un principiu
esenţial al statului de drept.
2. Autonomia personală. Autonomia personală în spaţiul
universitar presupune posibilitatea de a alege individual, în
cunoştinţă de cauză, programele de studiu şi cercetare,
traseele de carieră academică, oportunităţile şi nivelul de
excelenţă la care o persoană doreşte să acceadă.
3. Meritul. Recunoaşterea la nivel de universitate a meritului
individual şi colectiv (creativitate, eficienţă, talent,
performanţă) este esenţial pentru funcţionarea instituţiei
academice. Stabilirea ierahiei calitative la nivel universitar este
direct legată de realizarea principiului meritului.
4. Profesionalismul. Principiul profesionalismului este încurajat
în mediul academic în vederea creşterii competitivităţii şi
prestigiului cercetării, a calităţii ştiinţifice şi
educaţionale, a eficienţei la nivel managerial şi administrativ.
Lipsa de profesionalism, amatorismul, dilentantismul, plafonarea,
dezinteresul şi impostura scad prestigiul profesiei universitare
afectând direct pregătirea studenţilor la standardele calitative
şi morale de tip academic.
5. Dreptatea şi echitatea. Codul de etică universitară are în
vedere respectarea criteriilor corecte de evaluare şi promovare
profesională, de împărţirea corectă a puterii şi eliminarea
abuzului de putere, promovând egalitatea şanselor în ceea
priveşte accesul la studii, la angajare, la programe.
a. Nediscriminarea şi egalitatea şanselor. Încălcarea
drepturilor persoanei pe baza rasei, genului, orientării sexuale,
disabilităţii, naţionalităţii, etniei, religiei, categoriei
sociale, stării materiale sau a mediului de provenienţă în
mediul universitar reprezintă acte de discriminare.
b. Prevenirea şi eliminarea conflictelor de interese. Conflictele
de interese ce apar din cauza intersectării mai multor tipuri de
relaţii sau poziţii afectează evaluarea corectă a membrilor
comunităţii academice şi pot duce la încurajarea nepotismului
şi favoritismului, la aplicarea unor standarde neconforme cu
criteriile de apreciere şi de evaluare.
c. Prevenirea şi combaterea corupţiei. Corupţia este una dintre
maladiile sociale redutabile.
6. Onestitatea şi corectitudinea intelectuală. Lipsa de onestitate
academică şi de corectitudine intelectuală poate duce la
evaluarea incorectă a performanţelor studenţilor, a cadrelor
didactice şi a personalului administrativ, la încălcarea
dreptului de proprietate intelectuală.
7. Transparenţa. Spaţiul academic este un spaţiu public şi
presupune accesul la informaţie în ceea ce priveşte admiterea,
evaluarea sutdenţilor, a personalului didactic şi nedidactic,
angajarea şi promovarea, cu privire la utilizarea surselor de
finanţare sau de cercetare şi criteriile după care sunt luate
diverse decizii în univesitate.
8. Responsabilitatea. Responsabilitatea personală şi profesională
are în vedere un comportament corect faţă de ceilalţi asigurând
exercitatrea drepturilor fecăruia. Prin aceasta se încurajează,
diversitatea culturală şi intelectuală precum şi
individualitatea experienţelor.
9. Respectul şi toleranţa. Mediul academic, al cărui rol este de
a cultiva valorile civilizaţiei moderne, schimbul de argumente,
autonomia, responsabilitatea individuală, presupune şi respect
reciproc, toleranţă şi cooperare.
10. Bunăvoinţa şi grija. Universitatea trebuie să-şi manifeste
bunăvoinţa şi grija faţă de toţi membrii comunităţii
academice, încurajând aprecierea, recunoştiinţa, mândria faţă
de cei meritoşi şi sprijinul celor aflaţi în nevoie, care trec
prin crize de adaptare, drame, necazuri etc. Cultivă altruismul,
amabilitatea, politeţea, înţelegerea, solidaritatea,
solicitudinea, promptitudinea şi optimismul. Nu consideră
dezirabile: invidia, cinismul, impostura, vanitatea, aroganţa,
servilismul, lipsa de amabilitate, dezinteresul.

1. Realizarea libertăţii academice. Având drept scop
obiectivitatea ştiinţifică, universitatea, facultăţile,
departamentele, catedrele, membrii comunităţii academice nu se
supun, în activitatea lor, ideologiilor politice sau religioase
chiar dacă rezultatele cercetării lor ştiinţifice contravin
acestor ideologii. Comisia de etică intervine în condiţiile în
care sunt încălcate normele morale cu privire abuzul de putere şi
de autoritate, la încălcarea drepturilor membrilor comunităţii
academice privind îndoctrinarea şi dogmatizarea, denaturarea
rezultatelor cercetării, a conţinutului cursurilor şi
seminariilor, a dreptului la intimitate şi confidenţialitate,
propunând sancţiuni.
2. Exercitarea autonomiei personale. În vederea exercitării
autonomiei personale în spaţiul universitar, toate informaţiile
cu caracter public trebuie puse la dispoziţia celor interesaţi:
informaţii cu privire la standardele academice, programele de
studiu şi cercetare, evaluare, accesul şi promovarea (admitere,
angajare, contractare), la membrii corpului profesoral, membrii
conducerii universităţii (rector, decani, prodecani, şefi de
departamente, de catedre etc).
3. Aprecierea meritului. Principiul meritului este realizat de
către Comisiile sau Departamentele de Asigurare a Calităţii, de
conducerea catedrelor, consiliilor facultăţilor, departamentelor,
universităţii, care îşi asumă responsabilitatea aplicării
standardelor de evaluare. Orice evaluare a meritului după alte
criterii decât după standardele profesionale şi morale este
viciată. Universitatea devine, în acest caz, profesional şi moral
anomică riscând să-şi piardă în timp prestigiul academic.
4. Dreptul la studii de calitate. Realizarea principiului
profesionalismului este indispensabilă realizării dreptului la
studii de calitate. În acest sens, cadrele didactice,
cercetătorii, doctoranzii au obligaţia de a cunoaşte cercetarea
şi evoluţia ei din domeniul propriu, de a-şi actualiza cursurile
şi seminariile, de a publica rezultatele cercetării. Refuzul
acestora de a respecta cerinţele de mai sus atrage propunerea unor
sancţiuni de către Comisia de etică în cooperare cu Consiliul
pentru Asigurarea Calităţii.
5. Nediscriminarea şi egalitatea şanselor. Aplicarea
acestui principiu presupune asigurarea unui tratament egal tuturor
membrilor comunităţii academice indiferent de gen, rasă,
vârstă, etnie, disabilitate, naţionalitate, orientare sexuală,
stare materială, mediu de provenienţă. Universitatea poate
încuraja, pentru asigurarea egalităţii şanselor, şi acţiunea
afirmativă care avantajează în condiţii clar definite, poptrivit
criteriilor amintite, anumite persoane defavorizate în trecut în
vederea creşterii şanselor lor în competiţia profesională.
6. Prevenirea şi eliminarea conflictelor de interese. Comisia de
etică recomandă să fie evitate : - Cazurile în care un cadru
didactic îşi evalueazã rudele sau alte persoane cu care are
relaţii personale de naturã să le influenţeze conduita
academicã (de ex. conflicte prezente sau trecute, relaţii erotice
sau obligaţii profesionale sau personale de alte natură); -
Cazurile în care din organismele de evaluare (la examene de
admitere, acordări de granturi, angajare sau promovare, salarizare,
premiere etc.) fac parte persoane care pot fi influenţate de orice
alte relaţii personale, inclusiv de natură financiară, cu
candidaţii (meditaţii private, relaţii de afaceri, obligaţii din
trecut);
Cazuri de conflicte ce decurg din interese materiale:
a. Cazul în care un membru al universităţii este şi membru al
unei societăţi comerciale (sau rudele apropiate), firme,
societăţi de servicii şi se foloseşte de poziţia sa în
universitate pentru determina încheierea de contracte comerciale cu
aceste societăţi, firme etc.
b. Angajarea studenţilor cu remuneraţie sau fără
remuneraţie la diverse activităţi în societăţile comerciale
sau asociaţii care aduc beneficii materiale cadrelor didactice
(evaluatoare ale studenţilor) membre ale acestor societăţi.
7. Prevenirea şi combaterea corupţiei. Combaterea corupţiei
trebuie să reprezinte o prioritate a universităţii. Corupţia
nesancţionată poate duce la crearea unei culturi instituţionale
corupte. Contracararea acestui fenomen ţine de forţa de combatere
şi de voinţa factorilor de decizie din universitate şi a ficărui
membru al spaţiului academic. Pe lângă faptele de corupţie
reglementate de lege constituie fapt de corupţie şi « capturarea
» universităţii sau a facultăţii, departamentului, catedrei, de
către persoane, clanuri, grupuri de interese care deţin puterea
şi distribuie clientelar resursele materiale: dotări, salarii,
prime, burse, resursele de educaţie şi cercetare.
Pentru a evita suspiciunile de corupţie este necesar:
să existe o informare corectă şi la timp în privinţa
criteriilor de admitere şi de concursuri de orice tip; ca
meditatorii, rudele, prietenii, persoanele cu care concurenţii au
relaţii de afaceri nu trebuie să facă parte din comisiile de
concurs ; ca sistemul de evaluare să fie transparent; să se
respecte termenele limită impuse şi datele de examene indiferent
de circumstanţele particulare ale studenţilor, cu excepţia celor
pentru care aceştia furnizează în scris motivaţii, care se
păstrează ataşate la catalog (adeverinţe medicale, situaţii
personale grave etc.); să se păstreze lucrările de examen/de
laborator/referatelor pentru o perioadă cât mai lungă de timp;
să se informeze superiorii ierarhici într-un mod cât mai formal
asupra eventualelor conflicte de interese care nu pot fi evitate.
8. Onestitatea academică şi corectitudinea
intelectuală. În activitatea academică principiul adevărului
este esenţial. El se exprimă prin onestitate academică şi
corectitudine intelectuală. Cele mai frecvente încălcări ale
acestui principiu sunt:
a. Înşelăciunea (folosirea unor materiale documentare interzise
în timpul examinării, copiatul);
b. Facilitatea înşelăciunii
c. Fabricarea datelor (utilizarea unor date improvizate într-o
cercetare sau experiment, modificarea intenţionată a datelor unui
experiment, citarea unor articole inventate);
d. Autoplagiatul (folosirea aceleiaşi lucrări la mai multe
examene);
e. Includerea unor date false în dosarul de concurs sau de angajare
etc.(ex. falsificarea CV- ului,);
f. Plagiatul;
Plagiatul este o fraudă intelectuală. Forma cea mai gravă de
plagiat este aceea prin care o persoană îşi clădeşte o carieră
universitară şi de cercetare pe baza unor publicaţii ca rezultat
al fraudei. Plagiatul semnifică preluarea integrală sau parţială
a unui material realizat de un alt autor, şi prezentarea acestuia
ca aparţinând propriei persoane .
Constituie plagiat:
a. Compilaţia de fragmente din mai multe surse/autori, fără
referinţe clare la textele sursă;
b. Întrepătrunderea dintre fragmentele de texte furate şi munca
proprie;
c. Preluarea unui text fără referinţe clare, cu modificarea unor
expresii din text, şi/sau inversarea unor
paragrafe/propoziţii/capitole;
d. Omiterea marcajelor clare de citare în text, şi
menţionarea lucrării sursă (carte, articol, alt referat, resursă
web etc.) în bibliografia finală;
Plagiatul în cazul doctoranzilor şi cadrelor didactice. În aceste
cazuri se presupune că persoana este academic formată şi gradul
de ignoranţă în privinţa regulilor, precum şi gradul de
inocenţă sunt foarte scăzute. Din acest motiv, analiza cazului
trebuie făcută de către specialişti în colaborare cu Comisia de
etică.
9. Asigurarea transparenţei. Universitatea asigură transparenţa
la admitere, evaluare, angajare, promovare, în utilizarea
resurselor materiale, un tratament corect şi egal tuturor celor
implicaţi.

BIBLIOGRAFIE:
1. Haiduc, I., Etica cercetării științifice, Academia Română, 3
iulie, 2012;
2. Ordinul Ministerului Educației Naționale, Nr. 5110, din 17
septembrie 2018;
3. Universitatea din Craiova, Codul de etică universitară,
Craiova, 2006;