Forma, element de limbaj și expresie plastică

„Natura creează forme, imprimând obiectelor din care este alcătuită şi forţelor care le animă figuri şi simetrii, astfel încât nu o dată omul a văzut în ea opera unui Dumnezeu artist.” (Henri Focillon, Viața formelor, 1977)
Forma înseamnă aspectul tuturor corpurilor din univers, create de natură sau de om, fiind percepută vizual, tactil. Formele din natură se numesc forme naturale, iar cele create de artist prin diferite procedee şi tehnici de lucru se numesc forme plastice.
În arhitectură, sculptură, ceramică principalul element de limbaj este forma spaţială, tridimensională, având lungime, lăţime şi înălţime. Picturii şi graficii le este specifică forma plană, bidimensională, cu lungime şi lăţime, care îi prezintă privitorului o vedere frontală.
Forma plană poate fi spontană sau elaborată. Cea spontană se obţine întâmplător, prin diverse procedee: fuzionare, presarea petelor de culoare, dirijarea culorii cu jet de aer, imprimare cu ţesături rărite, amprentare cu hârtie mototolită etc. Cea elaborată este inspirată din natură sau imaginată. Forme elaborate sunt, de asemenea, și figurile geometrice.
În etapa introductivă a temei plastice „Forma, element de limbaj şi expresie plastică”, lecţia se va desfăşura în natură, pentru a-i îndruma pe elevi să observe spaţiile şi obiectele din jurul lor: dealurile, norii, coroanele copacilor care au forme spontane și clădirile, mașinile ce au în componenţa lor forme fundamentale, elaborate. Copiii vor observa, de asemenea, că: verticalitatea unor forme sugerează aspiraţie, curburile – delicateţe; formele care se înşiruie ritmic, modular inspiră ordine, iar cele aşezate haotic în spaţiu inspiră dezordine.
Pe reproduceri de artă şi lucrări şcolare, elevii vor studia procedee de obţinere a formelor spontane, le vor da interpretări şi le vor găsi expresivităţi, semnificaţii (transparenţă, gingăşie, catifelare, visare, bucurie, tristeţe, speranţă etc.).
Tot pe reproduceri de artă, copiii vor observa şi formele elaborate inspirate din natură sau imaginate. Află astfel că acestea se pot obţine cu ajutorul liniei de contur, prin tuşe alăturate şi prin colaj. Ele sunt drepte, colţuroase, rotunde, juxtapuse, suprapuse, simple, complexe, simetrice, asimetrice, ramificate, lucioase, mate, zgrunțuroase etc. Prin dialog dirijat vor descoperi că formele drepte exprimă, în general, hotărâre, voinţă, dar şi spirit închis, mărginit, formele colţuroase agresivitate, iar cele pline, rotunjite sugerează spirit deschis, calm, gingăşie, sensibilitate.
Pătratul exprimă greutate, stabilitate, rațiune, stagnare, solidificare. Lui îi corespunde roșul. În tradiția creștină simbolizează cosmosul datorită egalității laturilor. Triunghiul este simbolul gândirii, exprimă agresivitate și îi corespunde galbenul. Triunghiul echilateral simbolizează divinitatea, armonia. Omului îi corespunde triunghiul dreptunghic, sugerând pierderea echilibrului. Cercul este simbolul destinderii, al mișcării continue, al timpului și exprimă moliciune. Îi corespunde albastrul. În iconografia creştină, motivul cercului simbolizează eternitatea. Este și semnul armoniei, de aceea normele arhitecturale sunt deseori bazate pe diviziunile cercului.
Ca aplicaţii practice se fac cu şcolarii:
• exerciţii cu forme de bază şi derivatele lor (Construim doar cu figuri geometrice, Pătratul magic, Triunghiul neliniştit, Cercul curios – construirea unor forme complexe pornind de la o figură geometrică dată);
• exerciţii-joc de obţinere a formelor spontane utilizând procedee diverse, de interpretare şi prelucrare a acestora prin adăugarea altor semne plastice, de descoperire a unor expresivităţi create;
• compoziţii în care sunt organizate forme obţinute prin mai multe tehnici distractive: ştampilare, amprentare, şablonare, rulare, colaj - decolaj etc.
Formele naturale studiate cu atenţie pot fi transformate în structuri plastice prin interpretarea personală. Se pot observa scoici, frunze, fructe, legume, ciuperci, butuci, scoarţă de copac, insecte etc. Studiul structurilor naturale va fi mai interesant dacă se vor face secţionări transversal/longitudinal acolo unde este posibil. Se vor ivi structuri interne surpriză pentru copii, cu care aceştia vor crea forme plastice inedite.
Mari iubitori de poveşti, cei mici pot fi provocaţi să redea trăsături de caracter ale unor personaje cu ajutorul formelor şi culorilor. De exemplu, pentru fata babei din povestea lui Creangă vor alege forme colţuroase, neechilibrate şi supradimensionate, în culori contrastante, închise, pentru a sugera răutatea, invidia, îngâmfarea. Pentru fata moşului vor folosi forme rotunjite, fine, aranjate echilibrat, în culori deschise, armonizate pentru a sugera bunătatea, modestia, blândeţea.
Structuri plastice deosebite, neaşteptate, originale se pot realiza şi dacă li se cere copiilor să dea formă în spaţiul plastic unor sentimente, trăiri (stres, singurătate, veselie) sau noţiuni abstracte (minciună, timp, credință). Îşi vor alege singuri materialele, instrumentele şi tehnicile de lucru.
Într-o altă lecţie li se va propune să creeze ambalaje pentru „obiecte speciale”: ambalaje pentru gândire, iubire, sensibilitate, noapte, lumină etc. Exerciţiul provoacă şi descătuşează resursele imaginative, copilul relaţionând cu anumite cuvinte, idei, simboluri, sentimente, realităţi într-un spaţiu imaginar simbolic.
Se pot crea și compoziții figurative sau abstracte, ilustrații digitale cu ajutorul unor aplicații ușor de folosit de către copii: https://sketchtoy.com/ , https://tinyurl.com/5a9sc7r4 , https://www.sesamestreet.org/art-maker .

Bibliografie
Cioca, Vasile, Educația artistico-plastică și didactică practică, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației
Dascălu, Aurel (1997), Educaţia plastică în ciclul primar, Editura Polirom, Iaşi
Hrişcă, Oana-Ruxandra (2013), Educaţie şi comunicare vizuală pentru învăţământ primar şi preşcolar, Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava