FORMAREA COMPETENŢELOR IT ÎN PREDAREA/EVALUAREA CHIMIEI ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL GIMNAZIAL

FORMAREA COMPETENŢELOR IT ÎN PREDAREA/EVALUAREA CHIMIEI ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL GIMNAZIAL
Prof. : Şuşu Cristian , Şcoala Gimnazială nr.1 Răuseni

În ansamblul problematicii pe care o generează aplicarea reformei în învăţământ, evaluarea devine o dimensiune esenţială a procesului curricular şi o practică efectivă la clasă. Evaluarea constituie o activitate de colectare, organizare şi interpretare a datelor obţinute prin intermediul instrumentelor de evaluare în scopul emiterii unei judecăţi de valoare asupra rezultatelor măsurării şi adoptării unei decizii educaţionale, fundamentate pe concluziile desprinse din interpretarea şi aprecierea rezultatelor.
Principalele calităţi ale acestui sistem de evaluare sunt flexibilitatea şi adaptabilitatea sa: odată introduse modelele motrice pentru punerea în ecuaţia evaluativă a principalelor obiective de referinţă de la nivelul curricular, precum şi a principalelor capacităţi, sistemul este capabil de autoreglare.
Evaluarea modernă pune accent pe verificarea realizării obiectivelor, măsurarea rezultatelor prin utilizarea unor procedee prin care se stabileşte o relaţie funcţională între un ansamblu de simboluri şi un ansamblu de fenomene şi obiective sau complementare a acestora conform unor caracteristici pe care acestea le posedă. Măsurarea şi aprecierea servesc deciziei de ameliorare, respectiv hotărârii unor soluţii pentru perfecţionarea procesului şi a rezultatelor.Învăţământul modern solicită conceperea unui nou cadru de evaluare, a unui nou sistem de referinţă care să aibă la bază formarea competenţelor elevului.
Tehnicile de evaluare utilizate la ora actuală sunt distribuite pe un continuum, limitat, pe de o parte de tehnicile de testare pentru care există un model complet al răspunsului corect, iar pe de altă parte, de tehnicile de testare pentru care nu există un model complet al răspunsului corect. Instrumentele de evaluare sunt compuse din itemi (de diferite tipuri) care sunt într-o legătură indisolubilă cu tehnicile şi instrumentele de evaluare. Pe scurt, prin procesul de evaluare ne pronunţăm asupra stării unui fapt sau proces la un anumit moment, din perspectiva informaţiilor pe
care le selectăm cu ajutorul unui instrument, ce ne permite să măsurăm în raport cu o anumită normă.
Predarea şi învăţarea nu pot fi privite separat, ci ca un tot unitar la care se adaugă evaluarea, cele trei acţiuni fiind complementare şi surprinzând astfel întreaga activitate cognitivă şi formativă. Didactica modernă insistă asupra perfecţionării relaţiei predare-învăţare-evaluare deoarece numai în acest mod relaţia obiective-conţinuturi-metodologie-rezultate-reglare devine logică, unitară şi perfectibilă.
Psihologul David Ausubel remarca importanţa evaluării iniţiale:
„Dacă aş vrea să reduc toată psihologia la un singur principiu, eu spun: ceea ce influenţează cel mai mult învăţarea sunt cunoştinţele pe care elevul le posedă la plecare. Asiguraţi-vă de ceea ce el ştie la plecare şi instruiţi-l în consecinţă”.
În ceea ce priveşte evaluarea continuă, I. T. Radu susţine că „privită în ansamblu, evaluarea formativă transformă acţiunea în evaluare: din proces predominant constatativ în unul disgnostic, de susţinere a învăţării, dintr-o evaluare globală, în una nuanţată, din acţiune adăugată activităţii didactice, în proces constitutiv al acesteia”.
Cunoaşterea, explicarea şi perfecţionarea rezultatelor elevilor, precum şi a proceselor de predare-învăţare care au dus la aceste rezultate, nu pot fi posibile decât prin realizarea permanentă şi sistemică a unei evaluări a procesului instructiv-educativ.
Metoda semnifică o „cale de urmat” pentru realizarea unui obiectiv bine precizat şi definit, un demers de cercetare sau investigare a modalităţilor eficiente de cunoaştere. Circumscrisă acţiunii instructiv-educative, metoda devine acea cale eficientă de organizare şi de conducere a învăţării sub semnul comun al aceluiaşi mod de acţiune obiectivat în interacţiunea dintre profesor şi elevii săi.Astfel, metoda de evaluare vizează întregul demers de proiectare şi realizare a actului evaluativ, de la stabilirea obiectivelor de evaluare prin care se intenţionează obţinerea informaţiilor necesare şi relevante pentru scopurile propuse.
În evaluarea continuă, metodele tradiţionale nu reprezintă ceva vechi, perimat. Ele sunt considerate acele metode care au dobândit acest apelativ datorită faptului că rămân cele mai des utilizate metode, cu condiţia de a se asigura calitatea corespunzătoare a instrumentelor şi echilibrul între probele scrise, orale şi practice, prin probă înţelegându-se orice instrument de evaluare proiectat, administrat şi corectat de către profesor.
Pentru a reuşi să pătrundem mai adânc în tainele unor astfel de metode, amintim câteva metode de activare ale elevilor şi anume:
a. Observaţia sistematică a elevilor
b. Investigaţia
c. Proiectul
d. Portofoliul
e. Examinarea asistată pe calculator
f. Autoevaluarea
Cercetări efectuate în ultimii ani arată că pasivitatea din clasă (înţeleasă ca rezultat al predării tradiţionale, în care profesorul ţine o prelegere, eventual face o demonstraţie, iar elevii îl urmăresc) nu produce învăţare decât în foarte mică măsură. Promovarea învăţării active presupune şi încurajarea parteneriatelor în învăţare. În fapt, adevărata învăţare, aceea care permite transferul achiziţiilor în contexte noi este nu doar simplu activă, individual activă ci INTERACTIVĂ.
Metode interactive de predare:
a) Brainstorming -reprezintă formularea a cât mai multor idei – oricât de fanteziste ar putea părea acestea - ca răspuns la o situaţie enunţată, după principiul cantitatea generează calitatea.
b)Turul galeriei- presupune evaluarea interactivă şi profund formativa a produselor realizate de grupuri de elevi.
Aplicaţie: Aranjaţi în ordinea creşterii caracterului metalic următoarele elemente:ferul, cuprul, sodiul, aluminiul.Aranjaţi în ordinea creşterii caracterului acid (bazic) următorii acizi (baze):H3PO4;H2SO4;H2CO3;HNO3
c) Cubul- presupune explorarea unui subiect, a unei situaţii din mai multe perspective, permiţând abordarea complexă şi integratoare a unei teme.
Aplicaţie: Definirea oxizilor
Se notează pe tablă câteva formule chimice:
Al2O3 Fe3O4 FeO CO2 SO2 Fe2O3
Se împarte clasa în 6 grupe, fiecare dintre ele examinând tema din perspectiva cerinţei de pe una dintre feţele cubului
o Descrie: 2 tipuri de atomi
o Compară: toţi conţin atomi de oxigen şi metal sau nemetal
o Analizează: oxigenul se poate combina cu metale şi nemetale
o Asociază: oxizii se pot clasifica în metalici şi nemetalici
o Aplică: oxizii sunt compuşi binari ai oxigenului cu metale sau nemetale
o Argumentează: pro sau contra şi enumeră motivele care vin în sprijinul afirmaţiei tale
d)Bulgărele de zăpadă- Metoda presupune reducerea numărului de elemente, aspecte, faţete ale unei probleme/situaţii pentru focalizarea asupra celor esenţiale. Se recomandă următoarele etape:
1. Împărţiţi grupul în echipe de 7-8 persoane
2. Enunţaţi tema
3. Fiecare membru notează pe un post-it ideea sa şi o pune pe centrul mesei
4. Fiecare membru citeşte toate ideile şi le ierarhizează(1-8).Se vor reţine primele 2-3.
5. Se reuneşte tot grupul cu cele 2 idei de la fiecare şi se repetă algoritmul, astfel se vor reţine doar ideile/aspectele pe care tot grupul le consideră relevante.
Dacă ne uităm cu atenţie, observăm că cele două metode – CUBUL şi BULGĂRELE de ZĂPADĂ – sunt complementare prin ceea ce propun spre realizare.
e). Mozaicul- presupune învăţarea prin cooperare la nivelul unui grup şi predarea achiziţiilor dobândite de către fiecare membru al grupului unui alt grup.
Aplicaţie:Proprietăţile chimice ale fierului
• Clasa se va împărţi în grupe de elevi (4 elevi), fiecare dintre aceştia primind câte o fişă de învăţare numerotată de la 1 la 4. Fişele cuprind părţi ale unei unităţi de cunoaştere, respectiv fişa va conţine o activitate experimentală ( o reacţie chimică).
• Regruparea elevilor, în funcţie de numărul fişei primite, în grupuri de experţi: toţi elevii care au numărul 1 vor forma un grup, cei cu numărul 2 vor forma alt grup ...
• Învăţarea prin cooperare a secţiunii care a revenit grupului din unitatea de cunoaştere desemnată pentru oră: elevii citesc, discută, încearcă să înţeleagă cât mai bine, hotărăsc modul în care pot preda cea ce au înţeles colegilor din grupul lor originar.
• Revenirea în grupul iniţial şi predarea secţiunii pregătite celorlalţi membri. Dacă sunt neclarităţi, se adresează întrebări expertului.
• Trecerea în revistă a unităţii de cunoaştere prin prezentare orală cu toată clasa/ cu toţi participanţii.
f) Organizatorul grafic- presupune esenţializarea unui material informativ care urmează să fie exprimat sau scris, prin schematizarea, sistematizarea şi vizualizarea ideilor.
Aplicaţie: Proprietăţi chimice ale ferului
Proprietațile chimice ale ferului sunt determinate de caracterul electropozitiv a acestuia deoarece este un metal tranzițional , poate avea valenţă variabilă participând la reacții chimice fie sub formă de ioni trivalenți sau ioni divalenți.
Ferul este deci un metal tranzițional cu valenţă variabilă.
-reacționează cu elemente simple:
2Fe+3Cl2=2FeCl3 (clorura de fer)
3Fe+2O2=Fe3O4 (oxid feroferic)
Fe+S=FeS (sulfură de fer)
-reacționează cu substanțe compuse, cu acizii:
Fe+2HCl=FeCl2 +H2
Fe+H2SO4=FeSO4+H2
Fe+HNO3= nu reacționează
În cadrul orelor de chimie am folosit calculatorul desfăşurând lecţii în reţeaua AeL pentru a recapitula şi evalua tipurile de reacţii chimice, identificarea simbolurilor chimice, compoziţia substanţelor chimice,domeniile de a anumitor substanţe chimice,etc.;calculatorul este utilizat nu pentru a prelua activitatea de predare- evaluare a profesorului, ci pentru a veni în sprijinul predării-evaluării, ajutându-l să-şi indeplinească în condiţii mai bune funcţia sa didactică fundamentală.
În cazul folosirii metodelor complementare, elevii folosesc mai multe surse pentru procurarea informaţiilor, ceea ce duce la dezvoltarea posibilităţilor de cunoaştere.În final pot afirma că: lecţiile de predare în mod tradiţional se îmbină foarte bine cu cele în reţeaua AeL ,se completează unele pe altele şi vin în ajutorul elevilor. Acestia au înţeles mai uşor noţiunile legate de metale în general, de fer în particular, astfel încât, folosind orice mijloace şi metode de învăţământ s-au atins toate obiectivele propuse.- folosirea metodelor alternative de evaluare împreună cu metodele tradiţionale de evaluare creşte eficienţa învăţării, deşi s-ar fi putut avansa încă de la început ideea că folosirea în comun a metodelor tradiţionale şi a celor alternative conduce la o învăţare mai bună şi mai temeinică, asigurând atât creşterea randamentului şcolar, cât şi asigurarea unui climat social propice unei dezvoltări viitoare .
Evaluarea nu este un scop în sine ci trebuie să conducă la optimizarea întregului proces desfăşurat în şcoală. Ea trebuie să fie formativă, situativă şi să dezvolte un proces de autoevaluare. Calitatea presupune mişcare şi de aceea evaluarea nu trebuie să se rezume doar la un singur instrument, ci să se refere la o serie de tehnici cât mai diverse, incluzând şi procese negociative. Lipsa alternativelor creează rutină, conformism şi nu duce la completa dezvoltare a personalităţii, unul din obiectivele majore ale şcolii româneşti.
Aşadar, evaluarea este o verigă esenţială în formarea viitorilor exponenţi ai societăţii noastre, fiind măsura în care aceştia au reuşit să atingă nivelul de performanţă stabilit. Mai mult decât atât, acest aspect al instruirii îşi depăşeşte graniţele de măsurătoare şi se îndreaptă către rolul formativ şi către acela de sedimentare a cunoştinţelor acumulate anterior.

Bibliografie:
1. Radu, I.T.- „Teorie şi practică în evaluarea învăţământului”, E.D.P.,Bucureşti,1981
2. Cerghit, Ioan - „Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri, stiluri şi strategii”,
Editura Aramis, Bucureşti, 2002
3. Cozma, D., Pui, A. – “Elemente de didactica chimiei”, Editura Spiru Haret, Iaşi, 2003