GENERAȚIA NATIVILOR DIGITALI

GENERAȚIA NATIVILOR DIGITALI
Nartea Maria Monica
Liceul Tehnologic „Dimitrie Filipescu”, Buzău
Deși avantajele utilizării noilor tehnologii în instituțiile de
învățământ sunt evidente, există un aspect esențial care
trebuie luat în considerare în legătură cu utilizatorii primari
ai acestor tehnologii.
Exista o controversată temă a clasificării populației conform
teoriilor generaționale. Acestea susțin faptul că mediul
socio-istoric, experiențele comune împărtășite modelează
generațiile în privința valorilor, ideilor și comportamentelor,
sau, altfel spus, persoanele dintr-un anumit grup de vârstă au
tendința de a partaja un set distinct de valori, credințe,
atitudini și comportamente, întrucât cresc și se maturizează pe
parcursul unei anumite perioade istorice. În teoria generațiilor a
lui Mannheim (Mannheim, 2013), sau teoria generațională
Strauss-Howe (Strauss, Howe, 1992) s-au identificat patru arhetipuri
generaționale care sunt recurente de-a lungul istoriei americane.
Înțelegerea diferitelor generații are numeroase aplicații în
diverse domenii ale vieții, de la părinții care interacționează
cu proprii copii, la profesorii care interacționează cu elevii,
angajatorii care lucrează cu echipe formate din persoane de vârste
diferite sau persoanele din vânzări care vizează clienți mai
tineri sau mai în vârstă. Modul în care diversele constelații
de generații (X – persoanele născute între anii 60’ și 1980,
Y – cei născuți în perioada 1981- 2000, sau Z - cei născuți
după anul 2000), ca profile colective, se poziționează în cadrul
societății poate reprezenta un subiect extrem de interesant din
perspectiva științelor comunicării, cu impact asupra unor domenii
precum educație și cultură.
Literatura de specialitate a schițat de-a lungul secolului XX
câteva caracteristici ale ultimelor generații.
Generația X este considerată generația care a căutat
liberatatea individuală, toleranța și drepturile Este generația
care s-a concentrat mai mult pe dezvoltare personală și carieră
decât pe întemeierea unei familii, interesată de statutul social
și material și punând la îndoială orice formă de autoritate;
este o generație marcată de scepticism, revoltă, dar și o
generație creatoare și predispusă culturii tehnologice și noilor
media pe care le-a influențat major; este prima generație care
utilizează PC-ul și care a experimentat primele jocuri video
comerciale.
Generația Y sau Generația Milenară este văzută ca fiind o
generație hiperindividualistă și egoistă, materialistă și
consumeristă, nonconformistă, comunicativă, deschisă către nou,
flexibilă și versatilă pe plan profesional. Accesul masiv la
Internet este asociat cu o bună și permanentă informare. Este o
generație puțin conformistă în privința respectării
tradițiilor.
Generația Z numită și generația ”nativilor digital”
(Prensky, 2001) sau generația digitalizată, este caracterizată
prin rapiditatea procesării informațiilor, membrii ei fiind
captați de interactivitate, dependenți de conectivitate și
rețele sociale; este generația comunicării virtuale dar și a
însingurării, cu dificultăți în relaționare și reflectare,
care citește mult, însă nu cărți în format fizic ci mai
degrabă în format electronic, virtual; sunt orientați către
eficiență și lucrează, dacă se poate, distrându-se; sunt
dependenți de tehnologie iar așteptările de la profesorii lor
sunt legate de adaptarea acestora la utilizarea noilor tehnologii
în procesul de educație, colaborare și inovație continuă.
Reprezentanții Generației Z par să rezoneze cu noile metode de
învățare on-line, dezvoltarea diverselor produse educaționale,
inclusiv a platformelor online, fiind atractivă pentru elevii erei
digitale.
Marc Prensky a propus o paradigmă foarte interesantă a asupra
actorilor educaționali în contextul erei digitale: aceștia au
fost definiți fie ca nativi digitali, fie ca imigranți digitali.
Mare parte din elevii de astăzi fac parte din această categorie a
”nativilor digital”. Ei s-au născut și au crescut în epoca
tehnolodiei digitale, sunt familiarizați cu calculatoarele și
Internetul de la o vârstă foarte fragedă. Plecând de la această
realitate profesorii se găsesc în dezavantaj, ei făcând parte
din așa-numita categorie a ”imigranților digitali” (Prensky,
2001). Ei trebuie să educe o populație de tineri care vorbesc un
limbaj cu totul nou ceea ce constituie un motiv ca mediile virtuale
de învățare să fie percepute greoaie de către aceștia, după
cum prestația lor este uneori considerată de tinerii nativi
digital ca fiind plictisitoare sau depășită.
Pentru imigranții digitali învățarea a constituit întotdeauna o
progresie logică și argumentată pe un subiect bine definit.
Pentru nativii digitali, învățarea poate avea o configurație
diferită- acestora le este mult mai ușor să sară de la o idee la
alta, să găsească conexiuni neobișnuite. Cu abilități de
multitasking pe care le practică intens, ei pot studia cu căștile
pe urechi, cu computerul în față și cu telefonul în mână.
Acest multitasking cognitiv, dar și senzorial, constituie una din
modificările esențiale de care trebuie să se țină seama în
regândirea unei paradigme educaționale în era digitală.
Profesorii trebuie să încerce să părăsescă zona de confort
predigital și să regândească o parte a procesului educațional
în cadrele realității virtuale. Aceștia trebuie să găsescă
modalități de a adapta practicile și comunicarea educațională
la mediul virtual și limbajul tehnologic pe care îl cunosc cel mai
bine elevii lor.
Totuși, există studii care arată că teoria lui Prensky suferă
din cauza unor premise care au fost mult prea ușor adoptate de unii
cercetători în domeniul educației (Kennedy, Judd, Churchwand &
Gray, 2008). Simplul fapt de a fi contemporan cu o serie de
transformări tehnologice spectaculoase nu îi conferă automat unui
tânăr statutul de nativ digital. În realitate, numărul celor
care au nivel ridicat de cunoștințe din domeniul tehnologic și
informatic este relativ limitat, în ciuda penetrării masive a
tehnologiei în rândul populației tinere. În plus, există
numeroase persoane adulte care au aceleași cunoștințe sau
abilități informatice ca și cei tineri, în ciuda faptului că nu
s-au născut în această eră digitală. Nivelul de cunoștințe
din domeniul informatic, capabilitățile de utilizare eficientă
și productivă a facilităților tehnologice sunt condiții care
definesc mult mai bine persoanele cu abilități digitale. Kennedy,
Judd, Churchwand & Gray susțin necesitatea unei cunoașteri
aprofundate a nivelului de cunoștințe informatice și tehnologice
a tinerilor pentru ca schimbările din educație să fie eficiente.
Aceeași autori arată că nivelul „limbajul informatic”
specific tinerilor care fac parte din generația Internetului este
foarte diferit de la o persoană la alta, iar cerința imperativă
privind adaptarea materialelor educaționale la caracteristicile
noii generații pare a fi hazardată, în condițiile în care
nativii digitali „vorbesc limbaje informatice foarte variate”
(Kennedy, Judd, Churchwand & Gray, 2008, p. 17). Există și alți
autori (Bennett, Maton & Kervin, 2008; Margaryan, Littlejohn &
Gabrielle, 2011) care susțin că nu există nicio dovadă a
existenței unei generații de tineri dotați cu deprinderi
tehnologice extrem de sofisticate. Alte studii (Thomson, 2013)
infirmă și ideea conform căreia preferințele de învățare a
celor care utilizează tehnologia digitală ar fi diferită de cea a
elevilor obișnuiți.
Cercetările recente tind să infirme imaginea nativului digital
propusă de Prensky. De altfel, ideea utilizării facile a
tehnologiei informatice a fost legată de mai mult timp de
dezvoltarea unor competențe digitale și mai puțin de o anumită
vârstă biologică (Janssen et al., 2013).
Accesul la tehnologie (echipamente digitale de tipul telefoanelor
smart, tablete, laptopuri, computere etc.), nivelul competențelor
digitale și practicile de utilizare a Internetului și a rețelelor
sociale, își pun amprenta în mod diferit asupra generațiilor de
elevi utilizatori, producând diverse tipuri de schimbări percepute
de către principalii actori ai sistemului de educație.
BIBLIOGRAFIE
1. Prensky, Marc, Digital Natives, Digital Immigrants, în On the
Horizon, MCB University Press, vol.9, No. 5, September/October 2001
2. Mannheim, Karl, The Problem of Generations, în Essays on
sociology of knowledge, Collected Works of Karl Mannheim, vol. V,
Edited by Paul Kecskemeti, Routledge, ISBN 0-415-14448-5, 2013
3. Ceobanu, Ciprian, Educația digitală, Editura Polirom, 2020