IMPORTANŢA METODELOR INTERACTIVE IN DOBANDIREA ACHIZIŢIILOR FUNDAMENTALE LA LIMBA SI LITERATURA ROMANA IN MEDIUL RURAL

IMPORTANŢA METODELOR INTERACTIVE IN DOBANDIREA ACHIZIŢIILOR
FUNDAMENTALE LA LIMBA SI LITERATURA ROMANA IN MEDIUL RURAL
MOTO
Cu totii simtim nevoia sa mai schimbam din cand in cand “cararile
” pe care le-am batut ani de-a randul. Lucrand cu “cei mici” ,
mai devreme sau mai tarziu, pornim in calatoria spre centrul inimii
si realizam ca avem datoria morala de “a-i citi ” si de a-i
ajuta sa-si gaseasca locul si rostul in viata.
E timpul sa pornim la drum! Spre copii si alaturi de copii, nu in
fata lor.
“Limba romana este patria mea” afirma Nichita Stanescu, iar
Grigore Vieru, un mare poet si patriot, era de parere ca : “In
limba ta ti-e dor de mama”. Limba este elementul cel mai durabil
al unui popor, al unei natiuni. Din acest punct de vedere ea
depaseste componenta intelectuala a personalitatii umane si se
inscrie in sfera vietii spirituale. Un popor, o natiune, traieste
doar prin limba sa, motiv pentru care Alexe Mateevici isi indeamna
urmasii sa o pastreze nealterata: “o comoara”, cu radacini
adanci: “in adancuri infundata” si sa o imbogateasca mereu:
”strangeti piatra lucitoare”.
Predarea limbii si literaturii romane in invatamantu preuniversitar
urmareste intelegerea de catre elevi a bogatiei limbii materne si
folosirea ei corecta in comunicarea interna. Cu cat vor intelege mai
bine limba romana cu atat vor intelege mesajele morale, etice,
transmise in cadrul orelor din domeniul umanist si isi vor insusi
cunostintele din domeniul stiintific. Din acest motiv studiul limbii
si literaturii romane, pe toate treptele sistemului de invatamant
depaseste ca importanta si valoare limitele celorlalte discipline
scolare, fara a subaprecia rolul si importanta acestora in formarea
perosnalitatii tinerilor supusi in procesul educational.
Ca obiect de studiu, limba si literatura romana, care are obiective,
continuturi si metodologgii, precum si criterii, tehnici si
instrumente de evaluare cu prioritate formative, care au implicatii
majore in dezvoltarea unor competente si capacitati, cu valente atat
intensive cat si expresive in demersul complex al dezvoltarii
personalitatii umane, nu numai in anii de scoala, dar si in urmariea
finalitatii acestora, si anume, in procesul integrarii
socio-profesionala si in cel de adaptare si readaptare la
schimbarile continue ce se produc in societatea contemporana.
Intelegerea si utilizarea corcta a limbii este o corelatie stransa
cu insusirea compartimentelor ei principale: vocabular, fonetica,
ortografia, ortoepia, gramatica. Stapanirea vocabularului unei limbi
inseamna cunoasterea si vehicularea cu termeni din fondul principal
lexical, legatura de sensuri ale cuvintelor in diferite contexte.
Acest deziderat se realizeaza in scoala prin lectura constienta,
dezvoltarea gustului pentru lectura, insusirea cunostintelor la
celelalte discipline de invatamant sau prin tehnic de analiza si de
creativitate. In predarea limbii romane se folosesc exercitii de
comunicare orala si scrisa pentru ca elevii sa invete sa-si
formuleze corect ideile, sa construiasca enunturi logice, astfel
incat mesajul sa fie ransmis corect, sa scrie ortografic, sa
elaboreze un plan de idei, un document in stil administrativ, sa
realizeze compuneri sau sa povesteasca un text citit sau ascultat
etc. Toate acestea concureaza la pregatirea elevilor pentru o munca
intelectuala independenta, formandule deprinderi de a folosi cartea,
dictionarul, trezindu-le curiozitatea intelectuala.
Prin toate compartimentele ei, limba romana isi aduce contibutia la
dezvoltarea gandirii si la modelarea sentimentelor, asigurand
scolarului suportul evolutiei intelectuale, precum si demersurile
fundamentale care ii vor asigura integrarea in viata sociala.
Obiectul central al studiului limbii si lieraturii romane in
invatamantul primar este dezvoltarea competentelor elementare de
comunicare orala sau scrisa, precum si familiarizarea elevilor cu
texte literare sau nonliterare, semnificative din punctul de vedere
al varstei. Se urmareste de asemenea structurarea la elevi a unui
ansamblu de atitudini si de motivatii care vor incuraja si sprijini
ulterior dezvoltarea lor intelectuala, crearea unor repere privind
aprecierile de valoare artistica sau etica.
Curriculumul actual prevede la disciplina de limba si literatura
romana un numar d cinci- sapte ore pe saptamana. Invatatorului i se
atribuie o sarcina deosebita prin faptul ca, in functie de nivlul
intelectual, capacitatile psiho-pedagogice ale elevilor, trebuie sa
fixeze numarul de ore saptamnal. Invatatorul trebuie, astfel, sa
cunoasca foare bine nivelul clasei cu care lucreaza, posibilitatea
colectivului de elevi in asimilarea curriculumului de baza si in
urma unei analize profunde si responsabile sa-si stabileasca atat
numarul de ore cat si tipul de activitate pe care o desfasoara
(citire, scriere, lectura, comunicare). Programele si manualele noi
ofera posibilitatea de a studia un text literar in trei-patru ore.
Important este ca invatatorul sa-si fixeze clar si corect sarcinile
si obiectivele pentru fiecre ora. Avand in vedere ca una dintre cele
mai importante sarcini ale scolii, in general, si al ciclului
primar, in special, o constituie cultivarea capacitatilor de
comunicare ale elevilor, am constatat ca realizarea acestei sarcini
are implicatii favorabile pentru intreaga evolutie intelectuala
aelevilor. In activitatea de invatare la toate disciplinele, nu
numai la cele cuprinse in aria curriculara „Limba si
comunicare”, nu poate fi conceput un succes fara ca elevii sa
dispuna de instrumentele unei comunicari eficiente, fapt care cere
implicatii majore asupra intregii lor formatii, influentand atat
procesele de cunoastere, prin continutul informatiei pe care-l
vehiculeaza, cat si prin intregul comportament al elevului.
Clasa este un spatiu al interactiunii psiho-sociale in care e
activata o suma intreaga de cunostinte, capacitati, aptitudini,
atitudini, reprezentari, valori, sentimente etc., ce antreneaza
intreaga personalitate a fiecarui participant la tot ceea ce se
petrece aici. In acest context, personalitatea educatorului are un
rol fundamental iar principala calitate a acestuia trebuie sa fie
vocatia pedagogica. Pe langa aceasta, un cadru didactic bun trebuie
sa mai prezinte o serie de insusiri: fizice, intelectuale, volitive,
morale, afective, etc.
Intre trasaturile de personalitate ale cadrului didactic si
eficienta actului instructiv-educativ exista o legatura foarte
stransa. Calitatea este una dintre cele mai importante pe care
trebuie sa si le asume cadrul didactic, deoarece dincolo de furnizor
de informatii, acesta trebuie sa-l formeze, sa-l indrume pe elev
catre dezvoltarea capacitatilor proprii, sa reprezinte pentru acesta
un model, un indrumator, un sfatuitor, si nu in ultimul rand,un
partener.

Prin urmare promovarea unui stil adecvat in activitatea la clasa
depinde de o variabila importanta, care e personalitatea cadrului
didactic, caracteristicile acestuia putand sa modeleze
comportamentul in diverse situatii specifice, sa adopte un stil
educational eficient. Metodele si procedeele de formare a
capacitatilor de comunicare trebuie privite din perspectiva
situationala a instruirii, pe fondul deciziilor strategice, ca
mijloc de optimizare a actiunii de predare-invatare-evaluare. In
diferitele situatii de instruire, potrivit obiectivelor urmarite,
trebuie gasite solutii optime de aplicare a ansamblului de metode
prin procedee, prin combinare, si alegerea lor in asa fel incat sa
stabileasca metodele adecvate pentru: categoriile de obiective,
etapele invatarii, rezolvarea tipurilor de sarcini formulate,
specificul elementelor de continut, raportarea la nivelul anterior
al formarii capacitatilor elevilor, posibilitatile de activizare
diferentiala, modalitati de organizare.