Insuccesul școlar, libertate sau autoritate?

Insuccesul școlar, autoritate sau libertate?

Prof.înv.primar Baboș Ioana Aurelia
Școala Gimnazială ,, Gheorghe Lazăr”
Localitate Zalău, Județul Sălaj

Realizarea în bune condiții a procesului instructiv-educativ
presupune acceptarea și respectarea unor cerințe, reguli și
dispoziții care asigură cadrul organizatoric al desfășurării
procesului educativ și reglează în același timp comportamentul
elevilor și al profesorilor. Este necesară realizarea unui
echilibru între cerințe și manifestarea independentă de acțiune
pentru a induce elevilor un sentiment de siguranță și demnitate
personală.
Insucesul școlar apare atunci când nu se realizează acest
echilibru între „autoritate” și „libertate”, elevii
manifestând în acest caz un comportament dezadaptat sau în
aparență adaptat.
Insucesul se reflectă în randamentul deficitar al învățării,
sub nivelul cerințelor și obiectivelor și uneori sub nivelul
propriilor capacități. El se manifestă sub două aspecte :
rămânerea în urmă la învățătură sau retardul școlar și
eșecul școlar - cu cele două forme: abandonul și repetenția.
Insucesul elevilor îmbracă o gamă variată de manifestări,
fiecare fiind trăită individual, la niveluri specifice de
intensitate, profunzime și persistență. Astfel putem vorbi despre
insucesul generalizat – când elevul întâmpină dificultăți
de adaptare la viața școlară în ansamblu și nu face față
baremelor minime la majoritatea obiectelor de studiu; insucesul
limitat – situație în care elevul întâmpină dificultăți
doar la unele materii sau chiar la una.
O altă distincție este aceea între :
- eșecul de tip cognitiv, ce are în vedere nerealizarea de către
elev a obiectivelor pedagogice și se exprimă în rezultate slabe
la învățătură
- eșecul necognitiv care se referă la inadaptarea elevului la
exigențele ambianței școlare
- de asemenea insuccesul școlar poate avea un caracter episodic de
scurtă durată ( dificultăți în realizarea unor sarcini de
învățare), sau poate fi un fenomen de durată exprimat în
acumularea de lacune pe perioade mai mari de timp).
Identificarea unei forme de insucces școlar trebuie urmată de
analiza factorilor care favorizează și determină respectiva
formă de insucces și de elaborarea unor programe de intervenție.
Nu trebuie uitat că fiecare caz de insucces sau de rămânere în
urmă la învăţătură, poate fi unic, cu particularităţi
proprii şi poate proveni din combinaţii inedite de factori, uneori
imposibil de prevăzut.

Factorii care determină rămânerea în urmă la învăţătură

1. Factorii individuali sau interni, ţin de capacitatea personală
a fiecărui elev de a reacţiona. În general aceşti factori sunt
constituţionali, dependenţi de zestrea ereditară şi de structura
neuro-psihică a elevului sau ţin de unele particularităţi ale
personalităţii în formare. Factorii interni au un rol important
în exprimarea refuzului de a învăţa. Lacunele instalate
împiedică recuperarea retardului (rămânerea în urmă).
Legaţi cumva de factorii fiziologici, dar şi de trăsăturile de
personalitate sunt factorii energetici şi mecanismele de reglare
care se exprimă în puterea de muncă, rezistenţa la efort, ritmul
şi eficienţa activităţii. Sunt copii care deşi au o
inteligenţă normal dezvoltată, sunt excesivi de lenţi, au nevoie
de o perioadă dublă de timp pentru a rezolva sarcinile şcolare.
În pofida dorinţei sale de a reuşi, elevul nu poate lucra mai
rapid cu o calitate şi precizie satisfăcătoare. Încercările din
partea familiei şi a şcolii de a-i face mai rapizi pot duce la
confuzii, la insucces.
Sunt elevi cu posibilităţi reale de învăţare care datorită
trebuinţelor scăzute de autorealizare în domeniul activităţii
şcolare, nu-şi utilizează la maxim aceste posibilităţi.
Motivaţia îndeplineşte deci un rol important în reuşita
şcolară. Lipsa de interes, corelată cu o atitudine negativă
faţă de învăţare şi de şcoală în general declanşează
mecanisme de evitare sau de refuzare a îndeplinirii sarcinilor
şcolare.
Factorii individuali condiţionează într-o măsură sau alta
rezultatele la învăţătură ale elevilor. Ei acţionează separat
sau în combinaţii specifice, fiecare dintre ei putând îndeplini
rolul de cauză principală sau secundară, directă sau indirectă.

2. Factorii familiali
Mediul familial este o sursă a cauzelor insuccesului școlar. Se
iau în consideraţie o serie de parametrii: situaţia economică a
familiei, statutul socio-profesional al părinţilor, nivelul
cultural, stilul educaţional familial, coeziunea familială.
Sărăcia face ca multe familii să nu poată suporta cheltuielile
de şcolarizare ale copiilor şi atunci recurg la frecventarea
şcolii doar în anumite perioade, alteori la întreruperea
şcolarităţii înainte de finalizarea ciclului obligatoriu.
Atitudinile şi performanţele şcolare sunt influenţate şi de
stilurile educative familiare care se referă la restricţii,
toleranţă, nivelul controlului parental, la susţinerea
activităţii copilului etc. Copilul trebuie să simtă că
părinţii se ocupă de el că iau parte la micile lui necazuri şi
la problemele care îl interesează. El însă are nevoie şi de un
cadru de disciplină şi de exigenţă.

3. Factori de ordin şcolar
Şcoala prezintă mai multe variabile ce pot acţiona ca factori
cauzali sau favorizanţi ai rămânerii în urmă la
învăţătură:
- unele caracteristici generale ale şcolii (nivelul cheltuielilor
şcolare, calitatea echipamentelor, a programelor).
- aspecte mai specifice referitoare la organizarea procesului de
învăţământ (obiective, conţinuturi, metode de
predare-învăţare, pregătirea cadrului didactic, relaţia
profesor- elev etc.)
Una din variabilele procesului educaţional care poate fi implicată
în insuccesul şcolar este conţinutul învăţământului
respectiv caracterul lor supradimensionat, cu manuale
supraîncărcate şi un limbaj greu accesibil.De asemenea planurile
de învăţământ merg pe o direcţie monodisciplinară care lasă
loc liber unei competiţii pentru supremaţii între discipline.
Apoi continuă să funcţioneze ideea că o şcoală bună este cea
care dă mai multe sarcini cognitive elevilor. O altă variabilă
– metodele de predare-învăţare.
În actuala organizare a sistemului de învățământ în clase
eterogene este necesară adaptarea procesului de educare – predare
– instruire, la noile cerințe ale învățământului folosind
tratarea diferențiată și individualizată a copiilor.
„Rămânerea în urmă la învățătură constă în încetinirea
ritmului de învățare față de cel considerat normal și care se
manifestă prin realizarea, vremelnică sub limita a obligațiilor
școlare de către unii elevi. Ea reflectă un nivel al
învățăturii și un stadiu al activității școlare
nesatisfăcător în raport cu cerințele școlii pentru etapa
respectivă. Rămânere în urmă la învățătură reprezintă o
nereușită mai mult sau mai puțin trecătoare a elevului atât pe
plan instructiv cât și pe plan educativ” . ( Radu Lian V. 1978
).
Educatorii trebuie să identifice cauzele dificultățiilor de
învățare precum și măsurile pe care le pot lua pentru evitarea
instaurării unui decalaj irecuperabil. Printre cauzele generale ale
acestor dificultăți se află nefrecventarea grădiniței,
analfabetizmul parental, situația materială precară, capitalul
cultural al comunității care se răsfrânge asupra valorilor
familiale și individuale, bilingvismul. În acelasi timp există
și cauze care țin exclusiv de capacitatea și dorința de efort a
fiecărui elev. De aceea educatori trebuie să țină cont de elevul
“ concret” , urmând realizarea obiectivelor curiculare, fără
a “ rupe” unitatea clasei în mod arbitrar.
Activităţi preventive desfăşurate pe parcursul activităţii
didactice
Experienţa didactică atestă că cea dintâi premisă pentru
evitarea unor decalaje mai greu de recuperat constă în
desfăşurarea unor activităţi de prevenire. Între acestea sunt
de menţionat următoarele activităţi complementare:
- cunoaşterea universului copilului (el face parte dintr-o familie,
dintr-o comunitate, locuieşte într-un cartier, într-un sat, etc),

- stabilirea unei legături cu familia pentru a cunoaşte trecutul
copilului, comportamentul său în afara şcolii, modul în care el
povesteşte ceea ce se întâmplă la şcoală, apropierea familiei
de şcoală şi implicarea ei în activităţile de educare a
copiilor,
- crearea unui mediu securizant pentru învăţare,
- organizarea unor activităţi, discuţii între educatoare şi
învăţători pentru corelarea demersurilor didactice.

BIBLIOGRAFIE

Joiţa E. Pedagogie şi elemente de psihologie şcolară, Editura
Arves, Bucureşti, 2003.
Radulian V. Forme, cauze şi efecte ale insuccesului şcolar,
complexitatea rezolvării problemelor puse în prevenirea şi
diminuarea lor, Caiet de pedagogie modernă, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1978.
Cucoş. C. Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 2002.