Integrarea socio profesionala a copiilor cu C.E.S

Integrarea socio- profesionala a copilului cu
C.E.S
Vaneata Persida C.S.E.I. Babeni- profesor
Pirvu Oana C.S.E.I Babeni-profesor

A participa la constructia propriului viitor inseamna sa-ti
planifici si sa-ti dezvolti cariera.Cariera este o succesiune de
profesiuni, indeletniciri si pozitii pe care le are o persoana in
decursul perioadei active a vietii (D,Salade, 1998).Obiectivul major
al carierei consta in integrarea socioprofesionala cu succes , in
asigurarea unui viitor, in consonanta cu nevoile individuale, cu
posibilitatile intelectuale si cerintele sociale.
Implicarea cadrelor didactice este condiţia majoră în
realizarea intregrării copiilor cu C.E.S. Alt aspect care trebuie
avut în vedere este acela de a-i trata în mod egal cu ceilalţi
copii, atât cât este posibil, îl vom incuraja să acţioneze,
fiindcă nevoile lui speciale, oricum îi vor limita activitatea.
Aici vom interveni noi cu sprijin.
Prezenţa în colectivul clasei a unor astfel de copii,
solicită efort crescut din partea dascălului sub toate aspectele:
pregătirea pentru lecţii, pentru activităţi extraşcolare;
atitudinea faţă de toţi elevii clasei. Învăţătoarea trebuie
să ofere copilului/elevului cu c.e.s. tratarea individuală de care
are nevoie în toate etapele lecţiei, pentru ca acesta să
recupereze neajunsurile, să valorifice în mod compensatoriu
potenţialul sănătos, dar să nu neglijeze pe ceilalţi elevi ai
clasei intervenţia educaţională trebuie însoţită de atitudinea
pozitivă a cadrelor didactice şi a familiei faţă de copiii cu
cerinţe educative speciale.
Este foarte important ca un copil cu dizabilităţi să fie
ajutat să devină cât mai independent posibil în toate acţiunile
pe care le întreprinde.Însă, orice demers în abordarea
strategiilor de implementare a învăţământului integrativ,
sistemul de învăţământ actual trebuie să pornească atât de
la analiză la nivelul macro-social, cât şi de la analiza la
nivelul micro-social a acestei problematici.
Analiza micro-socială are în vedere :
• Disponibilitatea şi interesul cadrelor didactice de a susţine
învăţământul integrat prin activităţile desfăşurate cu
colectivul claselor pe care le au în primire;
• Acceptul părinţilor care au copii în clasele unde se
practică integrarea- acest fapt evită posibile stări de tensiune
sau conflict care se pot ivi pe parcurs;
• Actuala structură numerică a claselor din învăţământul de
masă permite integrarea ?
• Poate cadrul didactic să facă faţă unei abordări
diferenţiate a categoriilor de copii din clasă?
Însă, orice educator care-şi centrează activitatea pe copil, nu
trebuie să uite că:
• Fiecare copil este important pentru societate.
• Fiecare copil are nevoi speciale.
• Fiecare copil are particularităţi specifice.
• Fiecare copil este unic.
• Cu toate că sunt diferiţi , toţi copiii sunt egali în
drepturi..
În toată lumea, ca şi în România, angajarea şi
responsabilizarea familiei în educaţia copiilor este fundamentală
pentru reuşita participării şcolare si ulterior a integrarii
socio profesionale. La orice copil, în mod particular la copiii cu
cerinţe educative speciale, gradul de interes şi de colaborare a
părinţilor cu şcoala este cel mai adesea direct proporţional cu
rezultatele şcolare obţinute de copii, familia putând în acest
sens, oferi un ajutor valoros şcolii. Psihopedagogia modernă
centrată pe copil se bazează pe convingerea că familia este
primul educator şi cu cel mai mare potenţial de educare. Familiile
copiilor cu CES sunt adesea responsabile de copiii lor tot restul
vieţii.
În concluzie, instituirea respectului reciproc, a relaţiilor
empatice, ca bază a unei colaborări autentice între specialişti,
copii, familiile lor este un proces complex, care cere timp,
energie, prudenţă, adesea mult bun simţ şi bună credinţă.
Este important de menţionat că în acest proces nu numai copiii
sunt cei care învaţă, ci şi adulţii.
In lumea de azi, o conditie esentiala pentru reusita este o
atitudine cat mai flexibila si adaptabila in raport cu provocarile
vietii.Piata muncii si implicit societatea ofera foarte putine
optiuni pentru copiii/adolescentii cu C.E.S., care dupa ce termina
ciclul gimnazial se afla in imposibilitatea de a avea multe
alternative.
Un rol important in evolutia unui copil cu cerinte speciale il au
părinţii copiilor, care îşi stabilesc, cel mai adesea anterior
venirii la şcoală (grădiniţă) relaţii cu specialişti şi
servicii ale comunităţii, sunt ei înşişi surse de informaţii,
deci pe ansamblu resurse importante pentru şcoală, pentru alţi
părinţi. Informaţiile oferite de părinţi pot fi incluse în
modalităţi diverse de luare a deciziilor privitoare la copiii cu
CES.
Funcţionarea unei echipe omogene formata din cadre didactice şi /
sau diverşi specialişti este optimizată dacă ele cuprind şi
părintele copilului, ca şi cadrul didactic care predă la clasa
respectivă. Uneori chiar şi membri ai personalului nedidactic al
şcolii pot aduce date utile la reuniunile acestei echipe.
In vederea integrarii socio-profesionale optime a copilului cu
cerinte speciale trebuie asigurate cateva conditii esentiale:
1.Necesitatea asigurării unei alegeri/opţiuni şcolare şi
profesionale corespunzătoare aptitudinilor şi aspiraţiilor
personale şi ofertei şcolare/sociale prezente şi de perspectivă,
în vederea diminuării riscului de abandon şcolar la nivelul
învăţământului profesional special.
2.Nevoia resimţită la nivelul populaţiei şcolare, a unei mai
bune informări privind ruta profesională.
3. Colaborarea permanentă a factorilor relevanţi ai orientării
privind cariera: şcoală - familie - comunitate.
4. Necesitatea identificării nevoilor de consiliere şi orientare
privind cariera la nivelul claselor terminale pentru realizarea
orientării şcolare şi profesionale adecvată fiecărui elev, în
raport cu potenţialul psihointelectual, interesele, abilităţile
şi aspiraţiile fiecăruia.
Fiind actorul propriei formari, elevul trebuie implicat permanent in
actiunile care vizeaza integrarea sa prin :
-Formarea unei atitudini pozitive faţă de sine şi faţă de
viitoarea profesie în cadrul colectivelor de elevi.
- Informare şi orientarea privind cariera prin :
- asigurarea resurselor materiale necesare unei bune orientări
privind cariera.
- mediatizarea reţelei şcolare a învăţământului special
(profile)
- prezentarea lumii profesiilor şi a dinamicii pieţei muncii.
- Abilitarea elevului cu metode şi tehnici/instrumente care să-i
faciliteze inserţia socioprofesională:
- prezentarea la un interviu şi susţinerea lui
- redactarea unui c.v.
- elaborarea unei cereri
Un rol esential in realizarea acestor demersuri il are consilierul
scolar, care il poate ajuta pe elev sa-si constientizeze limitele,
sa se orienteze spre profesii care il valorizeaza, sa identifice
dificultatile care ar putea aparea si sa le solutioneze cat mai
eficient.Consilierul realizeaza cunoaşterea psihopedagogică a
elevului/grupului de elevi prin :
- evaluarea psihopedagogică a elevilor
- analiza criteriilor de alegere a profesiei
- dezvoltarea unor atitudini realiste (faţă de sine şi faţă de
profesii )
- identificarea opţiunilor şcolare şi profesionale
Normalizarea societală reprezintă nivelul cel mai înalt de
acceptare socială şi face din iniţiativele de valorizare a
potenţialului fiecărui individ o practică curentă, obisnuită,
care nu mai are nimic spectaculos sau inedit în ea. Majoritatea
covârşitoare a membrilor unei societăţi cu o mentalitate atât
de evoluată consideră normal ca diferenţele existente între
oameni sa fie surse de noi experienţe de viaţă şi de beneficii,
şi nicidecum pretexte pentru discriminări. O persoană cu nevoi
speciale, aflată într-o astfel de comunitate, se poate afirma ca
cetăţean, ca producator de bunuri si valori, ca personalitate.
Chiar şi un copil cu handicap multiplu işi poate găsi locul
adecvat într-o astfel de organizare socială şi poate afla
modalităţi de a-şi împlini măcar unele aspiraţii. Normalizarea
societală face ca diversele handicapuri să devina irelevante,
accentul căzând pe ceea ce poate aduce valoros persoana cu nevoi
speciale, şi nu pe ceea ce nu poate.

Bibligrafie:1.”Integarea si includerea copiilor cu dizabilitati”
Cartea Alba, Reninco
2”.Educatia integrataa copiilor cu handicap “prof,Emil Verza