Introducem şcoala în viaţă şi viaţa în şcoală

Introducem şcoala în viaţă şi viaţa în şcoală

Silvia Martinescu, informatică, Colegiul Tehnic Rădăuţi
Realizarea activităţii şcolare presupune existenţa unui cadru
organizatoric şi a unui climat adecvat, respectiv pretinde
adoptarea unor forme de lucru cu elevii care, indiferent unde au
loc- în clasă, în cabinet, în laborator, în atelier, etc.-
trebuie să asigure legătura cu programa şi să mijlocească
progresul lor în sensul asimilării cunoştinţelor, al formării
abilităţilor şi al exersării formelor pozitive de conduită. În
suita acestora se înscrie şi lecţia care îşi dezvăluie
valoarea şi dobândeşte o anumită structură dinamică şi
funcţională în procesul didactic. Lecţia nu este singura
modalitate de instruire şi educare şi poate nici de prim plan, tot
timpul. Pe parcursul celor 12 ani de şcolaritate un elev este
coparticipant la peste 12000 lecţii; elevii din ciclul primar
participă la aproximativ 3000 lecţii, cei din gimnaziu la circa
3500-3800, iar cei din liceu la peste 4000 lecţii. Un cadru
didactic organizează şi conduce între 22000-24000 lecţii pe
parcursul exercitării profesiei.
Datele de mai sus au valoare de memento. Practicare ani în şir a
aceloraşi demersuri educaţionale duce nu numai la stereotipizare
şi rutină în munca la catedră, ci naşte şi iluzia
suficienţei. Este util în acest sens să urmărim modul de
receptare al noutăţilor şi mai ales încorporarea lor în
activitatea de catedră. Ideea despre necesitatea unui sistem din ce
în ce mai cuprinzător al formelor de instruire şi educare este
impusă de realitatea contemporană. Lărgirea repertoriului
formelor de instruire şi formare – frontale, de grup şi
individuale – impune modificări substanţiale în organizarea şi
desfăşurarea lecţiei.
Opusă instrucţiei verbaliste şi livreşti, formarea şi
instruirea prin realizarea de proiecte reprezintă un mod mai
cuprinzator de organizare a procesului de învăţământ prin care
pot fi satisfăcute cerinţele unei educaţii pragmatice, în
spiritul acţiunii şi independenţei în gândire. Introducerea
proiectelor în strategia didactică nu reprezintă o idee nouă sau
revoluţionară în domeniul educaţiei. Învăţarea prin metoda
proiectului şi-a câştigat un loc mai sigur în practicile
şcolare pe măsură ce experţii au început să documenteze ceea
ce profesorii au înţeles de mult timp: elevii devin mai implicaţi
în procesul de învăţare atunci când au posibilitatea de a
analiza, de a cerceta probleme complexe, provocatoare, uneori
neplăcute, care se aseamănă cu cele din viaţa reală.
Învăţarea pe bază de proiect merge dincolo de trezirea
interesului elevilor. Proiectele bine concepute încurajează
investigaţia activă şi dezvoltarea capacităţilor cognitive de
nivel superior.
Învăţarea prin proiecte implică elevii în activităţi
autentice, promovând conexiuni interdisciplinare. Argumentul pentru
interdisciplinaritate rezultă din aceea că disciplinele nu ne dau
niciodată imaginea completă a lucrurilor pentru că le privim
izolat. Abordările integrate sunt necesare atunci când vorbim de
învățarea unor noţiuni noi. Înțelegerea conceptelor are loc
doar atunci când se apelează la analogii din sfera de cunoaștere,
din experiența de viață, pentru ca aceste concepte să capete
relevanță pentru elevi. Gândirea este dependentă de realitatea
imediată care ajută în operarea conceptelor abstracte. Astfel
conţinutul studiat are relevanță pentru elev în raport cu
nevoile lui personale, doar dacă i se prezintă în forma unitară
pe care el o întâlnește în realitate și este integrat coerent
în cadrul unui context de viață. Contribuind la elaborarea unui
proiect, elevilor li se creează ocazia de a folosi cunoştinţe şi
tehnici de lucru dobândite la mai multe discipline. Fiind o
activitate centrată pe elev, îi dă acestuia posibilitatea de a
asambla într-o viziune personală cunoştinţele pe care le are,
răspunzând astfel unei întrebări esenţiale: „Ce pot face cu
ceea ce am învăţat la şcoală?”.
În acest sens alegerea metodei proiectului, ca mod de evaluare a
unităţii de învăţare “Grafuri”, la disciplina Informatică
clasa a XI-a s-a dovedit a fi de un real folos în ceea ce priveşte
înţelegerea domeniilor de aplicabilitate a teorii grafurilor în
viaţa de zi cu zi.
Teoria grafurilor are o vechime mult mai mare comparativ cu
informatica. Informatica a preluat noţiunile teoriei grafurilor
imaginând o multitudine de situaţii concrete rezolvabile cu
algoritmi ce prelucrează structuri asimilate grafurilor.
Teoria grafurilor este o ramură destul de nouă a teoriei
mulţimilor, care s-a dovedit foarte utilă şi cu aplicaţii în
domenii variate: economie, chimie organică, organizare, psihologie,
anumite domenii ale artei etc. Grafurile oferă cele mai potrivite
metode de a exprima relaţii între obiecte, de aceea aria lor de
utilizare practică este foarte vastă.
După parcurgerea lecţiilor din cadrul unităţii de învăţare
“Grafuri”, s-a propus elevilor din clasa a XI-a, specializarea
matematică-informatică, realizarea de proiecte în care să aplice
ceea ce au învăţat, ghidându-se după motto-ul „Intoducem
şcoala în viaţă şi viaţa în şcoală”.
Astfel, faza I a proiectului a fost dedicată discuţiilor în
vederea selectării şi conturării temelor în care a fost
împărţită unitatea de învăţare. Iniţiativa a aparţinut
profesorului în ceea ce priveşte stabilirea temelor, a zonelor de
interes, a inventarului de informaţii, în alcătuirea hărţii
proiectului, în alegerea motto-ului: „Intoducem şcoala în
viaţă şi viaţa în şcoală”. Elevilor li s-a precizat că
acest motto al proiectului trebuie respectat în alegerea
exemplelor practice cu care vor modela noţiunile şi algoritmii
specifici temei pe care o vor dezvolta.
În faza a II-a a proiectului elevii s-au documentat, colaborând
între ei, au decis soluţiile pe care le-au considerat potrivite
pentru dezvoltarea proiectului lor, pornind de la întrebările
cheie ale curricumului. În această etapă rolul profesorului a
fost cel de coloaborator discret, lăsând elevii să-şi manifeste
creativitatea. Profesorul a fost facilitator al învăţării,
oferind elevilor diferite materiale, recomandându-le resurse pentru
tematica propusă. El a realizat evaluarea, observând şi
măsurând continuu progresul elevilor. Pentru fiecare proiect s-a
întocmit portofoliul proiectului care a trebuit să conţină
materiale cu conţinut informaţional vizând tema proiectului,
harta proiectului, tot proiectul tematic, modul de realizare, fişa
de autoevaluare.
Faza a III-a - a evaluarii proiectelor s-a desfăşurat înt-un
cadru organizat, festiv.Fiecare echipă de proiect a prezentat
lucrarea, iar colegii lor au evaluat lucrările urmărind criteriile
de evaluare care au fst perezentate în prima fază a proiectului.
S-au remarcat elevi cu proiecte bine realizate şi documentate, cu
exemple extrem de variate de aplicabilitate a noţiunilor acumulate
pe perioada desfăşurării lecţiilor despre grafuri.
Exemplu dintr-un proiect realizat de una dintre echipele de elevi,
cu care au obţinut premiul al III-lea la concursul judeţean
MATE&&INFO.
„Deși puteam rezolva acest proiect prin metoda "clasică", adică
o prezentare PPT, noi am ales să ne autoprovocăm și să ne
depășim limitele prin dezvoltarea unui software, acest site, în
condiții identice cu cele pe care le are un programator. Acest site
încearcă să prezinte grafurile ponderate pe înţelesul tuturor.
Construcţia lui se bazează pe principiul KISS iar în abordarea
temei ne-am ghidat după motto-ul „Introducem viaţa în şcoală
şi şcoala în viaţă”.
În prima secţiune am prezentat câteva noţiuni teoretice despre
grafuri (definiţii, matricea costurilor), apoi am implementat în
limbajul C++ algoritmii Roy-Warshall, Roy-Floyd şi Dijkstra.
În ideea motto-ului după care ne-am condus am modelat algoritmul
lui Dijkstra pentru determinarea drumului minim între un nod dat
şi toate celelalte noduri ale grafului printr-un proces de
rutare.”
Schimbările rapide ale societăţii noastre prezintă noi
provocări şi impune noi cerinţe sistemului nostru de
învăţământ. Este de remarcat că metodele tradiţionale trebuie
integrate cu noile strategii pentru a facilita posibilitatea de a
asambla într-o viziune personală cunoştinţele pe care le
acumulează elevii, pentru a asigura transferul de cunoştinţe prin
conexiuni interdisciplinare pentru ca procesul de educaţie să
răspundă cât mai bine cerinţelor contextului actual. Lumea
actuală este o lume în continuă mişcare. Elevii şcolii
contemporane sunt diferiţi de cei de acum căteva decenii.
Informaţia circulă cu rapiditate, iar modurile de lucru se
schimbă foarte des. Asaltul informatic dar şi cel tehnologic
trebuie alăturat problemelor de etică, cu scopul de a dezvolta
valori şi atitudini pozitive.

Principiul KISS - KISS este un acronim pentru Keep It Short and
Simple şi este un principiu de design dezvoltat de marina
americană în anii '60. Termenul este legat şi de inginerul
aeronaut Kelly Johnson. Acesta enunţa că toate sistemele
functionează cel mai bine dacă sunt menţinute simple în loc să
fie construite complexe, deci simplitatea ar trebui sa fie un punct
cheie în proiectare si orice complexitate ne-necesară ar trebui
evitată