ÎNVĂȚAREA CHIMIEI PRIN JOC

Învățarea chimiei prin joc
Modelul românesc de învăţământ, bazat pe teorie, tinde să fie
depăşit de dezvoltarea actuală a societăţii, motiv care stă la
baza necesităţii de transformare şi adoptare de metode noi de
învăţare, care să pună accentul în primul rând pe
învăţarea practică şi dezvoltarea competenţelor de lucru ale
elevului. Metodele moderne de predare au la bază implicarea redusă
a profesorului, având rol de consiliere şi îndrumare, acestea
contribuind la stimularea creativităţii şi modului independent de
gândire al elevului.
Abordarea integrată a învăţării şi utilizarea metodelor
alternative de evaluare stimulează crearea unei relaţii de
colaborare, de încredere şi respect reciproc între cadrul
didactic şi elevi şi între elevi. Elevul nu se simte "controlat",
ci sprijinit.
Metodele moderne de predare, utilizate la clasă, au următoarele
avantaje:
◆ Învăţarea nu se bazează numai pe conţinuturi, ci şi pe
abilităţi.
◆ Principiile şi strategiile constructiviste susţin realizarea
învăţării prin înţelegere.
◆ Metodele interactive implică elevul, care devine partener al
cadrului didactic în actul de predare- învăţare-evaluare.
◆ Metodele interactive ajută la formarea deprinderilor practice,
abilităţilor de comunicare, cultivă independenţa elevilor,
stimulează conexiunile logice.
◆ Cooperarea presupune atât învăţare şcolară cât şi
învăţare socială.
◆ Stimularea imaginaţiei.
◆ Stimularea interesului faţă de nou.
◆ Dezvoltarea unei gândiri divergente.
◆ Optimizarea activităţii de predare prin diversificarea şi
interactivitatea rezolvării unei probleme.
Jocul este o metodă de învățământ care asigură o participare
activă a elevilor la procesul de învăţământ şi sporeşte
interesul de cunoaştere, faţă de conținutul lecției.
Cunoscând locul pe care jocul îl ocupă în viaţa copilului –
unul preferat – se înţelege eficienţa folosirii lui în
procesul instructiv-educativ.
Astfel că, folosind jocul:
➢ Elevul învaţă de plăcere cu un minim de efort
➢ Elevul devine interesat de activitatea pe care o desfăşoară
➢ Îi facem pe elevii timizi să devină mai volubili
➢ Copilul nu este constrâns, ci este motivat intrinsec
➢ Elevul îşi reglementează comportamentul
➢ Elevul învaţă să colaboreze
Jocul reprezintă un ansamblu de acțiuni şi operațiuni care
urmăresc obiective de pregătire intelectuală, tehnică, morală,
fizică a copilului. Jocul încorporat în activitatea didactică,
elementul de joc imprimă acesteia un caracter mai viu şi mai
atrăgător, aduce varietate şi o stare de bunaă dispoziție
funcțională, de veselie şi bucurie, de destindere, ceea ce
previne apariţia monotoniei a plictiselii și a oboselii.
Jocul didactic este un tip specific de activitate prin care cadrul
didactic consolidează, precizează şi chiar verifică
cunoştinţele elevilor, le îmbogățeşte sfera lor de
cunoştinţe, pune in valoare şi le antrenează capacitățile
creatoare ale acestora. Atunci când jocul este utilizat în
procesul de învăţământ, el dobândeşte funcții
psihopedagogice semnificative, asigurând participarea activă a
elevului la lecții, sporind interesul de cunoaştere fată de
conţinutul lecției.
Conținutul jocului - include totalitatea cunoştinţelor,
priceperilor şi deprinderilor cu care elevii operează în joc.
Acestea au fost însuşite în activitățile anterioare.
Conținutul poate fi extrem de divers: cunoştinţe despre
simbolurile chimice şi formulele chimice, structura substanțelor,
elemente chimice reprezentative, proprietăţi chimice, utilizări
ale acestora, etc.
Sarcina didactică indică ce anume trebuie să realizeze efectiv
copiii pe parcursul jocului pentru a realiza scopul propus. Se
recomandă ca sarcina didactică să fie formulată sub forma unui
obiectiv operațional, ajutându-l pe elev să conştientizeze ce
anume trebuie să efectueze implicând în rezolvarea sa gândirea,
imaginaţia şi creativitatea. Prin jocul didactic se precizează,
se consolidează, se sintetizează, se evoluează şi se
îmbogățesc cunoştinţele elevilor, acestea sunt valorificate în
contexte noi, inedite.
Reușita unui joc didactic depinde şi de materialele didactice
utilizate în joc. Acestea trebuie să fie adecvate conţinutului,
variate şi atractive, uşor de manevrat şi să provină din mediul
apropiat, familiar elevilor. Deoarece la baza jocurilor chimice se
afla inventivitatea profesorului se pot imagina de către acesta și
aplica o serie întreagă de jocuri didactice.
Clasificarea jocurilor se poate face după două posibile criterii:
-după conținutul și obiectivele lor: jocuri de cunoaştere a
mediului înconjurător, jocuri de pregătire pentru înțelegerea
unor noţiunii; jocuri de iniţiere în construcții structurale sau
industriale.
-după materialul utilizat: jocuri bazate pe modele obiectuale din
trusa de modele, jocuri bazate pe modele obiectuale oferite de
natura înconjurătoare; softuri pe calculator, modelări grafice,
rebusuri etc..
Funcțiile jocului sunt următoarele:funcţia de cunoaştere,
funcția socială; funcţia formativ-educativă; funcţia
terapeutică.
Jocul poate fi folosit ca: mijloc de predare; mijloc de consolidare,
mijloc de asimilare, mijloc de sistematizare, mijloc de recuperare a
cunoştinţelor.
Jocul de rol presupune din partea fiecărui participant să se
comporte ca o altă persoană. Jocul de rol (role playing)
reprezintă o formă de aplicare şi utilizare în învăţământ a
psihodramei. metodă psihoterapeutică creată de J.B. Moreno în
anul 1921 şi intrată în circulație mai ales după anul 1934.
Jocul didactic ,,desemnează o activitate ludică propriu-zisă,
fizică sau mentală, spontană
şi urmărită prin ea însăşi, fără utilitate imediată,
generatoare de distracție, de plăcere şi de reconfortare" (Ion
Cerghit, 1980).
Condiţii preliminare organizării jocurilor: construirea din timp a
resurselor materiale: planşe, cartonaşe, plicuri, foi, figuri,
discuri etc.;
-învăţarea de către profesor a protocolului şi a
explicaţiilor, pentru asigurarea operativităţii şi eficienţei;
-renunţarea la derularea prea multor jocuri pentru a nu
artificializa învățarea, devaloriza metoda şi distorsiona
conţinuturile ştiinţifice.

Iată câteva exemple de jocuri utilizate la orele de chimie.
JOCURI TIP „ICE BREAKING", sunt utile la orişice tip de
lecție/disciplină; se utilizează la începutul activităţii şi
au rol de detensionare şi o adaptare reciprocă între
participanți la actul educativ.
Lunile anului: elevii sunt îndrumați să se aşeze în ordinea
lunilor în care s-au născut fără a vorbii între ei. La final
fiecare îşi declară data naşterii.
JOCUL DE ROL, util în multe lecții sau secvenţe de lecţie. Ca
exemplu putem da utilizarea lui în timpul orelor de laborator când
se predă principalele norme de protecţie a muncii, PSI şi
protecţia mediului în laborator.
Exemplu 1: Imaginaţi şi redactați un dialog scurt de 5 minute
între profesorul coordonator și un elev, care să se refere la o
situație specifică desfășurării unei activități de laborator.
Se va lucra în echipe de cel puțin 4 elevi.
Exemplu 2: exerciţii de acordare a primului ajutor în laboratorul
de chimie în cazul unor accidente de arsuri cu substanţe chimice
sau inhalare de substanţe chimice volatil toxice.
RULETA FORMULELOR CHIMICE
Se confecţionează două cercuri de diametre diferite din carton ,
fiecare fiind împărțit în mai multe arce de cerc.. Pe cercul cu
diametrul mai mare, în fiecare sector obținut se vor trece
cationii iar pe cercul cu diametrul mai mic se vor trece anionii. Se
suprapune cercul cu diametrul mai mic peste cercul cu diametrul mai
mare şi se străpung centrele lor cu un ac cu gămălie. Se
roteşte cercul 1, încât să se suprapună în poziţii diferite
faţă de cercul 2. Se solicită elevilor scrierea formulelor
chimice şi denumirile substanțelor ce se formează între cationii
din cercul 1 şi anionii din cercul 2 aflaţi în acelaşi sector de
cerc.
REBUSUL CHIMIC, făcând mențiunea pe verticală/orizontală să
descopere elementul chimic, substanţa chimică, compusul studiat
în lecţia curentă. La fiecare unitate de învăţare elevii
realizează astfel de rebusuri iar cele mai interesante sunt date
spre rezolvare elevilor altor clase sau prezentate în diverse
ocazii.
CUBUL
Fiecare grupă va primi câte un cub (pe care şi l-au confecţionat
singuri) şi pe fiecare din cele 6 feţe ale acestuia va trebui să
noteze, pentru acidul pe care îl vor avea stabilit, următoarele:
Formula chimică; Starea naturală
Reacția de recunoaştere cu turnesolul/fenolftaleina;
Reacția cu Ca; Reacția cu CaO;
Reacția de neutralizare (al doilea reactant fiind la alegere);
Reacția de identificare specifică
O importanță practică.
Se dau acizii: acid clorhidric, acid sulfuric (acizii studiaţi)
DULAPUL CU REACTIVI Într-una din sticlele din desenul de mai jos,
se află acid sulfuric
Aflaţi care este aceasta ştiind că:
- substanţa aflată în dreapta sticlei este aceeaşi cu substanţa
aflată în stânga,
- substanța din partea de jos a sticlei nu este apă;
- caracterul chimic al substanței aflate în partea de jos a
sticlei este diferit de caracterul chimic al substanței aflate în
partea de sus.
În concluzie, menţionez că prin aplicarea jocurilor didactice la
orele de chimie, elevii sunt mult mai receptivi, fiind atrași în
activitățile lecției chiar şi elevii slabi sau mediocri. Munca
în echipă duce la performanţe mult mai mari decât munca
individuală, de aceea jocurile colective au un impact educativ
dublu. Prin joc se creează o competiţie sănătoasă între elevi.
Există o relaţie strânsă între joc şi muncă, jocul fiind –
aşa cum afirma Jean Chateau – o punte aruncată între copilărie
şi vârsta matură. Munca şcolară trebuie să fie mai mult decât
joc şi mai puţin decât muncă. Rezultatul optim în formarea
personalităţii elevului poate fi obţinut atunci când profesorul
manifestă dragoste pentru disciplină, le poate trezi elevilor
interesul faţă de ea, ştie a-i motiva, a le identifica și
satisface necesitățile cognitive, dar și cele emoționale. Jocul
didactic este una dintre metodele interactive care favorizează
creșterea intelectuală a elevilor de orice vârstă, fără a-i
priva de deliciile copilăriei, de joc, plăcere, entuziasm –
factori care stimulează procesul procesul instructiv.
Prin intermediul jocurilor se pot realiza temeinic şi în același
timp plăcut atât latura instructivă, cât şi cea formativă a
procesului de învăţământ; deci utilizându-le încă de la o
vârstă timpurie, dar şi mai târziu vom reuşi să îmbinăm
utilul cu plăcutul, să informăm și să formăm.

BIBLIOGRAFIE:
1.Bejenariu, L., Popescu, F. – ”Chimia exerciții şi probleme
pentru gimnaziu", Booklet, Bucuresti, 2014
2.Ciomos, F., Bocos, M. "Suporturi pentru predarea şi învățarea
chimici", Ed. Pres Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2000.
3.Fatu, Sanda şi colabor, Chimia, manual pentru clasa a VIII-a",
Ed. Corint, Bucureşti, 2001 4.Gheorghiu, C şi Panait, C., Chimia,
manual pentru clasa a VIII-a", Ed.ALL, Bucureşti, 1997
5.Stroe, F., Stroe, C., Chimie-jocuri didactice", Ed. Niculescu,
2010.