ÎNVĂŢAREA INTERACTIV – CREATIVĂ

ÎNVĂŢAREA INTERACTIV – CREATIVĂ

Prof. înv. primar: Pascu Alina
Școala Gimnazială Nr. 3 Lugoj

1. Ce este învăţarea interactiv-creativă?
Învăţarea interactiv-creativă este un proces evolutiv, care are la bază receptivitatea faţă de experienţele noi, căutate şi rezolvate prin explorare, deducţie, analiză, sinteză, generalizare, abstractizare, concretizare, punând accentul pe realizarea conexiunilor între sensuri şi solicitând o profundă implicare intelectuală, psihomotorie, afectivă şi voliţională.
În cadrul învăţării interactiv-creative, elevul descoperă, imaginează, construieşte şi redefineşte sensurile, filtrându-le prin prisma propriei personalităţi şi solicitând procesele psihice superioare de gândire şi creaţie. Ea apare ca urmare a eforturilor individuale şi colective, al interacţiunii educatului cu ceilalţi, bazându-se pe schimburile sociale în dobândirea noului. Dezvoltând acest tip de învăţare, cadrele didactice stimulează elevii să devină capabili să elaboreze proiecte personalizate de învăţare, să-şi asume responsabilitatea desfăşurării învăţării, conştientizând, aplicând, (auto)evaluând, gestionând şi dobândind progresiv autonomie în propria formare. Învăţarea interactiv-creativă pune accentul pe învăţarea prin cercetare-descoperire, pe învăţarea prin efort propriu, independent sau dirijat; pune accent mai ales pe echipamentul intelectual operatoriu, pe gândire şi imaginaţie creatoare, "învăţarea prin descoperire asigură însuşirea activă şi trainică a cunoştinţelor"; procesele de asimilare şi înţelegere fiind mai atractive ea are o valoare formativă mai mare, favorizând dezvoltarea atitudinilor şi spiritului investigativ şi inventiv, flexibilitatea şi productivitatea gândirii, a curiozităţii organizate, a motivaţiei complexe şi a creativităţii.
Interactivitatea presupune interrelaţionarea, directă sau mediată, cu ceilalţi, cu cadrul didactic şi colegii şi procese de acţiune transformativă asupra materialului de studiu.
Creativitatea solicită procese de combinare, de conversie, de imaginare şi restructurare continuă a datelor, prin situarea celui care învaţă şi situaţii problematice care necesită rezolvare. Avem învăţare creativă atunci când elevul dobândeşte o experienţă nouă prin propriile puteri, descoperind-o şi exersând-o în cadre problematice divergente. Interactivitatea presupune creativitate, în timp ce creativitatea poate fi individuală sau de grup.
2. Modalităţi de stimulare a creativităţii şi a activismului în procesul didactic
Stimularea activismului şi a creativităţii în şcoală presupune favorizarea unui mediu de învăţare interactiv, incitator şi dinamic. Învăţarea prin cooperarea asigură dezvoltarea unui câmp de relaţii optime manifestării creatoare şi active a elevului în clasă.
Condiţiile şi situaţiile specifice care pot duce la dezvoltarea spiritului investigativ, a gândirii divergente, a atitudinii creative şi active în şcoală, pot fi considerate următoarele:
• Încurajarea elevilor să pună cât mai multe întrebări;
• Limitarea constrângerilor şi a factorilor care produc frustrare;
• Stimularea comunicării prin organizarea de discuţii şi dezbateri între elevi, între profesor şi elevi;
• Activizarea elevilor prin solicitarea lor de a opera cu idei, concepte, obiecte în vederea reconsideră-rii acestora şi a emiterii de noi variante;
• Cultivarea independenţei cognitive, a spontaneităţii şi a autonomiei în învăţare;
• Stimularea spiritului critic constructiv, a capacităţii de argumentare şi de căutare a alternativelor;
• Favorizarea accesului la cunoaştere prin forţe proprii, stimulând atitudinea reflexivă asupra propriilor demersuri de învăţare;
Conduita creativă a cadrului didactic este unul din factorii care asigură dezvoltarea potenţialului creativ al elevilor. Predarea, ca proces creativ, presupune ca profesorul să medieze între elev şi lumea cel înconjoară. El trebuie nu numai să organizeze spaţiul şi activitatea, ci şi să participe alături de elevi la elaborarea cunoştinţelor; să servească drept model în legăturile interpersonale şi să încurajeze interacţiunile cooperante dintre elevi; să-i îndrume cum să-şi folosească timpul, spaţiul, echipamentul şi materialele; să ajute individul sau grupul să extragă din experienţe informaţiile necesare, valorile şi să le interpreteze şi evalueze.
Atmosfera creată în clasă de către profesor constituie un factor care influenţează comportamentul de învăţare al elevului. Instaurarea unui climat favorabil unei conlucrări fructuoase între profesor şi elevi, a unui climat caracterizat printr-o tonalitate afectivă, pozitivă, de exigenţă şi înţelegere, de responsabilitate, reprezintă o condiţie principală ce trebuie realizată în lecţie.
Cadrul didactic creativ oferă posibilitatea elevilor de a-şi spune părerea într-o atmosferă neautoritară, promovând o atitudine deschisă, prietenoasă, elastică, pozitivă şi receptivă, apreciind ideile bune ale elevilor şi neridiculizând nereuşitele. El îngăduie elevului să-şi manifeste curiozitatea, indecizia, interesul pentru schimbul de informaţii. Climatul spornic de lucru este facilitat de faptul că învăţătorul tratează de fiecare dată întrebările elevilor cu interes, respectă opiniile celorlalţi, întăreşte constant convingerea elevilor că pot emite idei valoroase, antrenându-i în procesul de evaluare, comunicându-le criteriile de evaluare şi oferindu-le timpul necesar exersării propriilor capacităţi. Pentru a stimula activismul şi creativitatea elevului, cadrul didactic însuşi trebuie să fie un tip creativ şi activ, să manifeste un comportament şi o atitudine pozitivă în acest sens.
Importantă în dezvoltarea creativităţii şi a activismului în învăţare este stimularea efortului personal al elevului, stimularea tendinţei acestuia de a aduce o contribuţie proprie, de a fi original inventiv, creativ. Misiunea cadrului didactic nu încetează odată cu terminarea lecţiei, ci se manifestă şi dincolo de cadrele acesteia. El trebuie să cunoască potenţialul creativ al fiecărui elev şi modalităţile de stimulare, să sesizeze manifestările creative ale elevilor în afara orelor de clasă, în activităţile extraşcolare, să-l facă pe elev conştient de propriile capacităţi şi să le dezvolte capacitatea şi obişnuinţa autoevaluării.
Un rol important în crearea unui climat propice stimulării şi dezvoltării unei învăţări interactiv-creative, îl deţine atitudinea cadrelor didactice faţă de creativitatea elevilor şi de posibilităţile acestuia de a se descurca în situaţii problematice, implicându-se activ. Aspiraţiile elevilor, valorile morale şi intelectuale preţuite de învăţător acţionează asupra personalităţii aflate în formare. Ceea ce va preţui şi va promova cadrul didactic va preţui şi va dezvolta şi elevul în mod mai mult sau mai puţin conştient.
3.Profilul elevului activ şi creativ
Elevul activ şi creativ este cel care devine coparticipant alături de cadrul didactic la propria formare şi coresponsabil de realizarea şi efectele procesului de învăţare. Asumându-şi rolul de actor în actul educativ, el îşi proiectează eficient proiectul de învăţare personalizat, îşi construieşte cunoaşterea, asumându-şi riscuri, conştientizând eforturile necesare, alegându-şi strategiile de învăţare, gestionându-şi timpul şi apelând la evaluări formatoare. Elevul activ şi creativ dă dovadă de multă îndrăzneală în aprecierea critică a unui
produs, de independenţă în abordarea şi analiza problemelor, de spirit de
contraargumentare, de libertate în manifestarea comportamentală generală. De multe
ori, comportamentul lui la ore devine deranjant pentru unii profesori mai conservatori.
Profilul elevului creativ şi dinamic se referă la acele trăsături care dovedesc capacitatea de a se detaşa de informaţii, de a se mişca liber în sfera cunoştinţelor, manifestând iniţiativă şi spirit independent. Persoanele creative au un nivel superior de aspiraţii, au interese variate, manifestă o vie şi permanentă curiozitate, ieşind din şablon, punând în discuţie probleme interesante. Elevul cu potenţial creativ înalt are încredere în forţele proprii şi este capabil de o corectă autoevaluare, în relaţiile cu cei din jur manifestă comportamente controlate, vrând să ofere o bună imagine atât în faţa cadrelor didactice cât şi în faţa colegilor.
4. Factorii care blochează creativitatea
Factori care inhibă creativitatea: accentul exagerat pe competiţie sau pe cooperare inhibă libertatea de exprimare creativă a elevului; conformismul, ca presiune din exterior, de supunere la norme, şi din interior, ca tendinţă de acceptare a acestora; ridiculizarea ideilor elevilor; stilul autoritar al cadrului didactic; sistemul de evaluare etc.
O cale de stimulare şi antrenare a creativităţii şi a participării active a elevilor o constituie înainte de toate identificarea blocajelor, a barierelor, a factorilor inhibatori.
Sidney Shore (1990) a inventariat trei tipuri de blocaje ale creativităţii: emoţionale, culturale, perceptive.
Analizând barierele individuale în derularea cu eficienţă a raporturilor interumane necesare cooperării şi colaborării, E. Limbos (1994), vorbeşte despre: bariere legate de contextul socio-cultural, bariere datorate atitudinilor individualiste, bariere datorate fricii endemice, bariere referitoare la relaţia individ-grup.

BIBLIOGRAFIE:
1. Învăţământul primar, Revista dedicată cadrelor didactice, nr. 1, Ed. Discipol, 2000.
2. Anucuţa, P. - Pedagogie pentru studenţi şi cadre didactice care dau examen de definitivat şi gradul II, Ed. Augusta, Timişoara, 1997.
3. Mureşan P. – Învăţarea eficientă şi rapidă, Ed. Ceres, Bucureşti, 1990.