Jocul de rol în lecțiile de limba și literatura română

În învăţământul primar , jocul este o activitate aptă să
răspundă unor importante obiective ale procesului
instructiv-educativ. Jocul implică un ansamblu de acţiuni şi
procese psihice care creează o atmosferă favorabilă
desfăşurării învăţării, stârneşte interesul, motivează.
Având impresia că se joacă, elevul participă activ la propria
formare, achiziţionând cunoştinţele, formându-şi atitudini şi
comportamente.
În vederea stimulării imaginaţiei, un rol important îl ocupă
jocul de rol. Acesta lasă câmp liber de manifestare creativă,
atât pentru învăţător, cât şi pentru elevi.
Jocul de rol favorizează trăirea de către copil a
realităţii sociale într-un mod specific, datorită funcţiei sale
principale de asimilare a realului la “eu”. Jucând diferite
roluri, elevul reproduce modele de conduită şi le asimilează în
propria lui comportare.
Prin originalitatea şi creativitatea copilului în redarea
impresiilor proprii despre realitatea înconjurătoare,
spontaneitatea şi intensitatea trăirilor exprimate în joc, acesta
se diferenţiază de alte tipuri de jocuri.
Jocul de rol este liber şi îşi are sursa în
imaginaţia elevilor. Are o contribuţie deosebită la dezvoltarea
intelectuală, a gândirii simbolice, permiţând elevilor să
identifice problemele, să încerce să le rezolve prin negociere,
cooperare.
Prin jocul de rol, elevii gândesc creativ şi
reprezintă simbolic obiecte, idei, persoane, negociază şi
rezolvă conflicte, comunică , exprimă liber gânduri, sentimente
şi emoţii, dialoghează, pun întrebări.
Se poate organiza prin parcurgerea următoarelor etape:
1. Stabilirea obiectivelor şi a temei/problemei;
2. Selectarea si împărţirea „rolurilor”;
3. Stabilirea modului de desfăşurare a jocului de rol:
- povestitor şi personaje care
mimează,
- personaje,
- proces cu argumente pro şi
contra;
4. Pregătirea unui cadru favorabil de
desfăşurare;
5. Interpretarea jocului de rol;
6. Evaluarea activităţii atât de actori cât şi
de către spectatori.
Interpretarea rolurilor duce la dezvoltarea unor procese
psihice fundamentale – gândirea critică şi creatoare,
imaginaţia, dar şi la formarea unor comportamente cerute de rol.
Jocul de rol angajează resursele intelectuale şi morale ale
copiilor, contribuind la formarea şi dezvoltarea personalităţii
acestora.
Jocurile de rol se folosesc cu succes în lecţiile de limba şi
literatura română. Învăţătorul poate elabora variante de
jocuri de rol, în funcţie de posibilităţile de înţelegere, de
exprimare şi interpretare a elevilor.
Manualul de Limba şi literatura română la clasa a III-a
sugerează jocuri de rol, precum: “Reporterul şi elevul la
librărie”, “La policlinică”, “Supărarea lui Azor”,
“Dialog între toamnă şi o frunză”, “De vorbă cu o frunză
uscată”, “Respectă-mă!”, “Dialog cu Moş
Crăciun”“Prin Bucureşti cu ciobanul Bucur”, “Albina
lucrătoare şi trântorul”, ”Alisa şi Iepuraşul Alb”,
Interviu cu fata babei”, “Bine ai venit, doamnă barză!”,
etc.
Exemplu: După studierea textului “Vizită” se poate desfăşura
jocul de rol “Dialog cu Codul bunelor maniere”.Personajele sunt
un copil, care va primi vizita lui Ionel Popescu şi Codul bunelor
maniere (CBM).
Copilul: Bună-ziua! Ce bine că v-am găsit!De când vă caut!
CBM: Pe mine?...
Copilul: Nu sunteţi dumneavoastră, Codul bunelor maniere?
CBM: Da, eu sunt. Ce nevoie ai de mine?
Copilul: Voi primi vizita lui Ionel Popescu şi aş dori să mă
comport impecabil.
CBM: De ce? Ionel Popescu este obişnuit să facă doar ce vrea,
nu-i respectă pe cei din jurul său, este răsfăţat, egoist şi
needucat.
Copilul: Aş dori să-i arăt că se poate să fii şi altfel, să
te comporţi elegant, chiar dacă eşti copil.
CBM: Te felicit pentru intenţia ta! Sper să reuşeşti! Ce ai vrea
să ştii?
Copilul: Cum trebuie să-l întâmpin?
CBM: Nu te manifesta zgomotos! Zâmbeşte şi arată-i că te bucuri
de vizită şi de darul pe care îl vei primi. Desfă pachetul şi
pune cadoul la loc vizibil! Ia-i haina şi pofteşte-l să ia loc.
Interesează-te de starea lui şi spune-i programul sărbătorii!
Fă-i cunoştinţă cu ceilalţi musafiri!
Copilul: Îţi mulţumesc!
CBM: Ajut-o pe mama să aducă şi să împartă tortul şi sucul,
serveşte-i pe toţi şi apoi te poţi servi şi tu! Coportă-te
civilizat la masă!
Copilul: Ne putem juca?
CBM: Vă puteţi juca, dar să nu deranjaţi pe nimeni! Nu faceţi
gălăgie, nu săriţi, nu vă rostogoliţi, folosiţi un limbaj
ales!
Copilul: Cât pot prelungi petrecerea?
CBM: Nu prea mult! Nu uita să-ţi conduci musafirii şi să le
mulţumeşti pentru vizită!
Copilul: Vă mulţumesc pentru sfaturi!
CBM: Sper să reuşeşti să-l pui pe gânduri pe Ionel şi să-şi
schimbe comportarea.
Jocul de rol aplicat sub forma practicării unor roluri ce
reprezintă personaje din poveşti, fabule, fragmente literare, dă
posibilitatea elevilor să participe activ la învăţare.
Pe baza unor texte narative sau lirice , prezente în acelaşi
manual se poate desfăşura jocul de rol “Micii judecători”,
realizându-se astfel adevărate ,,procese literare”.
Exemplificăm: „Amintiri din copilărie”, fragmentul „Caprele
Irinucăi”, „Dreptatea lui Ţepeş”, „Stejarul din
Borzeşti”, „Ţapul şi şarpele”, „Vizită”, „La
Medeleni”(fragment),„Fata babei şi fata moşneagului”,
„Stupul lor”, „Fiul şi mama”, etc.
Procesul literar se poate realiza în cadrul lecţiilor de limbă
şi literatura română, pe baza unor indicaţii pe care le primesc
elevii. Învăţătorul pune în dezbatere tema, iar elevii dezbat,
în mod spontan, sau îşi prezintă poziţia faţă de personaj,
în scris, susţinând-o prin argumente desprinse din text.
Procesul literar antrenează mulţi elevii în pregătirea
scenariului, solicită gândirea, stimulează creativitatea,
cultivă curiozitatea.
Pentru lecţia „Vizită”, elevii primesc, după preferinţe,
roluri: judecătorul, procurorul, grefierul, inculpatul, avocaţi ai
acuzării sau avocaţi ai apărării, martori.
Desfăşurarea procesului:
-Un elev, ce interpretează rolul grefierului, anunţă intrarea
completului de judecată, iar asistenţa se ridică în picioare şi
salută;
-Preşedintele completului pune în temă auditoriul cu cazul ce va
fi judecat: „Comportarea lui Ionel Popescu în timpul vizitei
prilejuită de onomastica sa”;
-Procurorul dă citire actului de acuzare: Ionel Popescu, un
băieţaş de vreo opt anişori, este învinovăţit de comportare
necivilizată: deranjează jupâneasa la bucătărie, bate în tobă
şi suflă în trâmbiţă de „sparge” urechile musafirului, o
loveşte pe mama cu sabia în obraz, fumează, loveşte cu mingea
ceaşca de cafea şi pătează pantalonii musafirului, îi toarnă
dulceaţa în şoşoni.
-Judecătorul dă cuvântul inculpatului, care recunoaşte că se
face vinovat de cele menţionate în actul de acuzare, dar
motivează că era onomastica sa, iar mama lui îl iubeşte şi îi
aprobă toate acţiunile;
-Se audiază martorii: musafirul, slujnica, mama, care prezintă
aspecte ale cazului, din punctul lor de vedere şi pot răspunde la
întrebări;
-Judecătorul dă cuvântul avocaţilor apărării şi acuzării:

Avocaţii apărării Avocaţii acuzării
Ionel este doar un copilaş drăguţ de opt anişori. Copiii trebuie
să înveţe să se comporte civilizat de mici.
El este unicul fiu al familiei şi este foarte iubit. Băiatul este
răsfăţat şi neascultător.
Era ziua sa onomastică şi voia să se distreze. Gazda trebuie să
dovedească respect faţă de musafiri.
Voia să se laude cu mulţimea jucăriilor sale. Îşi putea
prezenta jucăriile în ordine, fără zgomot, fără să deranjeze.
Voia să arate musafirului că ştie să mânuiască sabia ca un
adevărat maior.(…) A atacat-o cu sabia pe bucătăreasă şi a
lovit-o pe mama sa în obraz.(…)

Urmează pauza de deliberare, care, pentru activizarea întregii
asistenţe, este folosită pentru dezbaterea cauzei, dar şi a
sentinţei ce se aşteaptă.
-Se citeşte sentinţa: Inculpatul Ionel Popescu se face vinovat
pentru comportare necivilizată, obrăznicie, egoism,lipsă de
respect. Îl sfătuim să îşi ceară scuze public tuturor celor pe
care i-a deranjat prin comportarea sa. Îl condamnăm să studieze
„Codul bunelor maniere” şi să dovedească la următoarea
aniversare că a dobândit o bună educaţie şi se poartă cu
respect cu cei din jur.
În încheierea activităţii se subliniază mesajul textului şi
învăţătura desprinsă din text.
Utilizarea jocului de rol în activitatea de
predare-învăţare-evaluare duce la o comunicare deschisă cu
elevii, fără limite între real şi imaginar, contribuie la
dezvoltarea originalităţii gândirii, fanteziei, pune în
evidenţă potenţialul creativ al elevilor.

Bibliografie:
1.Cucoş, Constantin, Pedagogie, Iaşi, Editura Polirom, 1996;
2.Ionescu, Miron, Radu, Ioan, Didactica modernă, Cluj-Napoca,
Editura Dacia, 2001;
3.Elkonin, D.B., Psihologia jocului, E.D.P., Bucureşti, 1979;
4.Zamşa, Eleonora, Procese literare, concursuri, evocări, Editura
Arhetip-RS, 1992.