JOCUL DIDACTIC este calea succesului și bucuri copliilor

Școala are o singură finalitate-pregătirea elevului pentru
activitatea ulterioară, dezvoltarea competențelor acestuia.
Alături de familie, se vorbește și de importanța școlii, ca pol
important în asigurarea unui potențial creator optim pentru copii
Elevul studiind de-a lungul anilor, trebuie să ajungă o persoană
capabilă de a se orienta în viață prin comunicarea eficientă
în diferite situații, aptă să-și exprime atitudinea față de
valorile etice și estetice, pregătită să-și achiziționeze în
mod independent cunoștințele și competențele de comunicare
formate pe parcursul școlarității.
Astfel, printre condițiile pe care le pot asigura cadrele
didactice, indiferent de nivel, amintim: asigurarea unui proces
instructiv-educativ interactiv; includerea unor strategii creative
şi promovarea unor metode adecvate acestei direcții (de exemplu:
învăţământul prin descoperire, prin care elevul descoperă
informaţiile prin eforturi proprii, prin formarea unei anumite
scheme cognitive; metoda descoperirii dirijate, organizarea unor
perioade de suspendare a notării elevilor în cadrul orelor de
curs) (A. Munteanu, 1994).
Principalul avantaj al învățării prin intermediul jocurilor
didactice este acela că elevii sunt implicați în mod activ și
interactiv în procesul de asimilare a noului, presupunând o
îmbinare a elementelor formative cu cele distractive, ludice.
Numeroasele studii de psiholologie și pedagogie au evidențiat
influența pozitivă a jocului atât asupra scopurilor didactice,
cât și asupra dezvoltării psihice a copiilor.
Prin intermediul jocurilor de creație, care presupun antrenarea
unor abilități importante a creativității, și anume
flexibilitatea, fluiditatea, originalitatea și elaborarea, cadrul
didactic poate valorifica numeroase dimensiuni de personaliatate ale
copilului. De asemenea, prin antrenarea acestora chiar în
conceperea jocurilor, copiii își pot consolida încrederea în
forțele proprii, prin valorizarea propriilor contribuții.
Încercând o sinteză a argumentelor ce susțin caracterul activ al
învățării bazate pe jocuri didactice, M.D. Bocoș a evidențiat
următoarele direcții (2013): - sarcinile didactice prezentate sub
formă de joc sunt stimulative pentru copil la nivel psihomotor,
cognitiv, afectiv, volitiv și motivațional; - sunt atractive
pentru copii, facilitând accesibilitatea conținuturilor noi; -
având la bază strategii de tip euristic, pot fi considerate ca
fiind forme ale învățării prin descoperire; - contribuie la
formarea unor deprinderi de activitate independentă. Jocul de
creație, ca tip de joc didactic esențial pentru dezvoltarea
preșcolarilor, se înscrie, cu siguranță în această categorie a
activităților cu caracter activ și interactiv. Participarea
preșcolarilor la aceste activități se realizează cu plăcere, cu
implicare, asigurând astfel, motivarea de tip intrinsec, ca
dimensiune importantă a stimulării creativității de la nivel
individual. De asemenea, încurajarea învățării prin descoperire
este o direcție educativă prin care se asigură stimularea
creativității copiilor. De asemenea, implicarea școlarilor mici
în cadrul activităților ludice permite relaxarea după
activități mai solicitante, participarea cu plăcere și
includerea unor variații în program.
Chiar dacă jocurile didactice, în general și cele de creație,
în special, permit o flexibilitate metodologică, se impune
respectarea elementelor caracteristice (surpriza, ghicirea,
întrecerea, aplauzele), precum și programarea clară a
activității și a obiectivelor propuse. Ca orice metodă
instructiv-educativă, jocul didactic trebuie să se constituie în
activități care contribuie la dobândirea de cunoștințe,
competențe și formarea de abilități.
Deși au o forma specifică de organizare, care implică o oarecare
flexibilitate metodologică, jocurile didactice presupun câteva
etape fundamentale, la care să se raporteze cadrul didactic:
pregătirea jocului și a materialului necesar desfășurării lui,
pregatirea grupei pentru joc, desfășurarea jocului (anunțarea
titlului, explicarea regulilor jocului, executarea jocului,
încheierea jocului, concluzii și evaluări) (M.D. Bocoș, 2013)
Creativitatea, ca fenomen complex, ce poate fi abordat ca
potențialitate general umană, ca dimensiune complexă de
personalitate, ca produs, ca proces, presupune o abordare
interdisciplinară. Astfel, M.D. Bocoș subliniază ideea că
educația viitorului va fi o educație de tip creativ-cognitiv și
învățarea va avea un caracter interactiv-creativ, acesta fiind
argumentul pentru studierea intensivă a strategiilor didactice de
dezvoltare a creativității în grădiniță și școală (M.D.
Bocoș, 2013).
Stimularea creativității la nivel individual este un deziderat cu
importante implicații la nivel social. Astfel, valorificarea unui
potențial prin intermediul căruia putem să schimbăm, să
inovăm, să trecem dincolo de tiparele existente, poate duce la
câștiguri la nivel de grup. De aceea, educarea acestei dimensiuni
complexe de personalitate la preșcolari și școlarul mic, ar
trebui să fie un scop central al intervențiilor
instructiv-educative. În cadrul acestor strategii educaționale,
jocurile de creație, organizate conform unor exigențe metodologice
riguroase, aduc un aport considerabil la dezvoltarea psihică a
preșcolarului și a școlarului mic, inclusiv în direcția
educației pentru schimbare.
Bibliografie
Amabile, T. (1997). Creativitatea ca mod de viață. București:
Editura Știință și Tehnică.
Amegan, S. (1993). Pour une pédagogie active et créative. 2 ͤ
édition. Quebec: Presses de l’Université du Quebec.
Bocoș, M.D. (2013). Instruirea interactivă. Iași: Editura
Polirom.
Cojocariu, V.M. (2003). Educație pentru schimbare și creativitate.
București: Editura Didactică și Pedagogică.