JOCUL ŞI JOACA PE ÎNŢELESUL TUTUROR

JOCUL ŞI JOACA PE ÎNŢELESUL TUTUROR
de prof pt înv.primar Sîrbu Elena Laura
Jocul domneşte ca un rege universul pur al copilului .Acolo este suveran, este atotastapânitor.În lumea adultului pătrunde mai greu, deşi ar vrea să fie prezent tot mai des.
Adultul se lasă mai greu cucerit .Adultul încearcă să ofere definiţii complexe jocului, să-l clasifice, să-l analizeze. Prin filtrul analizei făcute de copil se întrevede simplitatea. Copilul iubeşte jocul şi-l descrie intr-un mod simplist . Jocul reprezintă activitatea predominantă a copilului. Acesta descoperă lumea prin joc, cucereşte noi orizonturi. Are rolul vital în întreaga dezvoltare fizică , intelectuală, emoţională şi socială a copilului. Odată cu trecerea anilor, jocului i se oferă funcţii noi, de care copilul are nevoie pentru a-şi continua călătoria în viaţă.Vechii greci considerau jocul o activitate specifică copiilor. Considerau că “a te juca” însemna “a face copilării”.Pentru evrei jocul este o ”glumă” iar pentru romani “ludo” înseamnă bucurie, veselie.
Până în secolul al XIX lea jocul era privit ca o formă de divertisment,fără a se lua în calcul impactul jocului asupra dezvoltării copilului.
S-au scris numeroase lucrări despre importanţa, locul şi rolul jocului în viaţa copilului.În funcţie de concepţia filozofică , specialiştii au oferit răspunsuri diferite la întrebarea „De ce se joacă copilul?” Spencer, Schiller l-au privit ca fiind o modalitate de a-şi consuma energia, K. Gross considera că ar fi o activitate importantă care-l pregăteşte pe copil pentru viaţă, alţi cercetători îl vedeau ca pe un simplu consum de energie.Jocul este o activitate desfăşurată cu pălăcere, ea implicând eforturi psihice şi mentale.Johan Huizinga menţionează despre joc în abordarea problemelor educaţionale şi dezbate jocul ca fundament al culturii .Îl apreciază ca fiind o „formă creatoare de cultură”.Prin joc se face o evoluţie. Copilul evoluează către adult , trecând treptat din starea de joc în cea de muncă, unde este solicitat mai mult intelectual şi fizic.

Trăsăturile psihologice ale copilului oferă răspunsul la întrebarea „De ce se joacă copilul?”
Pentru copii plăcerea de joc este imensă. El trăieşte prin joc în mod intens satisfacţii morale , îşi afirmă eul propriu. Ed.Claparede în lucrarea „Psihologia copilului şi pedagogia experimentală „enumeră opt teorii ale jocului care au fost enunţate pentru a explica cauza ce a stat la baza jocului copilului:
 Teoria eliberării de energie (Schiller şi Spencer): Oamenii înmagazinează uneori prea multă energie. Prin joc ei se eliberează de această energie.Contraargumentele aduse vizau caracterul inovator adus prin joc de copii, dar şi pe acei copii care se joacă fără să manifeste surplus de energie.
 Teoria instinctului de joc(Gross) : Instinctele oamenilor sunt deviate de educaţia lor.Instinctele se manifesta ca poftă de joc.Gross susţine existenţa diferitelor feluri de joc în funcţie de numărul instinctelor cu care suntem dotaţi(instinct de vânătoare,egal jocul de-a vânătoarea).Claparede susţine această teorie, căreia îi mai este necesară o alta , care să considere jocul „un agent de dezvoltare , de expansiune a personalitaţii.”
 Teoria curăţirii : deseori omul deţine instincte negative, agresive care pot fi înlăturate prin joc.
 Teoria exerciţiului(Hall) : omul interpretează jocul ca pe o creaţie a naturii .Claparede susţine funcţia creatoare a jocului.
 Teoria recreării ( Lazarus -1883, Schaller în 1891) : omul se alimentează cu energie prin joc.Conform acestei teorii funcţia jocului ar fi relaxarea .Claparede atacă această idee susţinând ca ea nu explică de ce copiii se joacă şia tunci când nu sunt obosiţi.
 Teoria satisfacerii aparente : În joc omul manevrează realitatea după bunul plac.Deţine super puteri.
 Teoria dezvoltării creativităţii : ingredientele de bază ale jocului sunt fantezia,capacitatea de organizare.
"Copilul traieste in lumina fericita a jocului, spiridus ce preface zilele in sarbatoare si viata in minune" (S. Bivolaru).
Copiii adoră să se joace. De ce? Simplu: pentru că el place.În lumea jocului se crede puternic, invincibil, devine orice doreşte el. Jocul este rege absolut în universul copiilor.El îi ajută să-şi învingă teama de necunoscut, de inălţimi şi adâncimi.Oferă copilului încredere în sine, libertate, îl pregăteşte pentru viaţă.În psihologie jocul este utilizat ca mijloc de investigaţie, procedeu terapeutic, atât pentru copii, cât şi pentru adulţi.Două direcţii de succes sunt psihodrama şi ludoterapia. Psihodrama este o metodã terapeuticã si de consiliere de sine stãtãtoare. Ea abordeazã personalitatea din punctul de vedere al specificitãtii individuale, cât si al integrãrii acesteia în structurile sociale. Bazele teoretice ale psihodramei servesc la explicarea dezvoltãrii indivizilor, a grupurilor si a sistemelor sociale, precum si a tulburãrilor acestora. J.L.Moreno este unul dintre întemeietorii psihoterapiei de grup si întemeietorul psihodramei. În concepţia sa fiecare om deţine un potenţial creactiv , care este la început limitat.Rolul psihodramei este de a dezvolta acest potenţial.Psihodrama se bazează pe joc, creează condiţii noi de viaţă, are ca scop autodepăşirea propriilor condiţii.Psihodrama pedagogică asigură aplicarea acestei metode în educaţie, grupruilro de copii, tineri, adulţi.actul educaţional devine mai eficient prin activarea creativităţii şi spontaneităţii.
Ludoterapia reprezintă o metodă de tratare a bolilor mintale prin joc.Se mai numeşte terapia prin joc şi constituie în societatea modernă cea mai des utilizată formă de tratare a copiilor cu probleme emoţionale.Reuşeşte să creeze un canal de comunicare între specialişti şi copii.şedinţa de ludoterapie are loc într-o cameră de joacă, unde specialistul îl invită pe copil să se joace şi îl observă, jocul neavînd o direcţie anume.Pe parcurs, specialistul oferă indicaţii asupra obiectelor cu care se joacă copilul, îl atrage spre zone , spre contexte de joc care să depisteze problema emoţională a copilului. Ludoterapia aduce numeroase beneficii.ea reduce traumele suferite de copil din cauze variate, stimulează comunicarea, ajută la explorarea unor tactici sociale etc.