LECȚIA ÎNTRE TRADIȚIE ȘI ONLINE- prof. Bruda Anca

Una din provocările deja lansate în societatea contemporană
este necesitatea regândirii şcolii, a educaţiei formale, alături
de cea nonformală şi informală, în variatele lor forme de
articulare. Ca subsistem al macrosistemului de educaţie, sistemul
şcolar, prin oferta sa educativă, contribuie la structurarea
traiectelor de (auto)formare şi (auto)dezvoltare a personalităţii
individului, pregătindu-l pentru a fi un beneficiar pretenţios al
educaţiei permanente.
Aşa cum remarcă profesorul Emil Păun, „şcoala
contemporană funcţionează, în mare măsură, în spaţiul
deschis şi delimitat de paradigma modernităţii”, iar
influenţele postmoderniste sunt încă timide în practica
educativă, chiar dacă sunt resimţite tot mai des indicii
teoretice interesate de orientările propuse de postmodernism. (O
“lectură” a educaţiei prin grila postmodernităţii, 2002,
p.13)
Lupta dintre tradiţional şi online este deschisă
angajantă, revoluţionară. Prin profesia lor,dascălii sunt aceia
care dau viaţă transformărilor care au loc la nivelul sistemului
de învăţământ prin reformele care vizează calitatea
educaţiei. Modelul tradiţional de predare nu răsunde noilor
tendinţe în didactica modernă, fiind fondat pe un model de
învaţare pasiv .
În modelul tradiţional, cadrului didactic îi revine rolul major
de emiţător, de a transmite cunoştinte spre un receptor pasiv,
determinat dă memoreze, să reproducă informaţia. Noul model de
predare online se vrea un model activ şi presupune implicarea
directă a elevului în procesul de dezvoltare a capacităţilor de
învăţare, în asimilarea cunoştinţelor şi dobândirea
interactivității.
Acest model impune în activitatea online un nou tip de
relaţionare pe mai multe direcţii,
profesor-elev,elev-elev,elev-profesor.
Temenul de modern este folosit în educaţie, de obicei
pentru a releva situaţia avansată a prezentului în relaţie cu
trecutul care a fost depăşit prin dezvoltare. Pentru unii,
modernitatea este opusă practicilor tradiţionale şi se
caracterizează prin schimbare, inovaţie şi dinamism.
Odata cu trecerea de la paradigma tradițională la cea modernă,
asistăm la mutații semnificative și în cadrul
învățământului.
În secolul XVII o nouă cultură, modernă, concretizată printr-o
manieră de a gândi, a simți, a vedea lumea începe să se
impună. Chiar dacă primii gânditori moderni (Grotius, Descartes,
Galilei) nu au vrut să se separe de creștinism, ei s-au
îndepărtat de miezul acestei religii. Efectele modernității vor
influența în mod treptat civilizația europeană în toate
aspectele ei.

BIBLIOGRAFIE
1. Ioan Cerghit „Metode de invăţămant‖, 2006, Ed. Polirom,
Iaşi
2. Dumitru I „Dezvoltarea gândirii critice şi invăţarea
eficientă, 2001, Editura de Vest, Timişoara