Matematica prin teatru

Deşi matematica ne însoţeşte în viaţa cotidiană ea este văzută de elevi ca ceva abstract, fără legătură cu realitatea, o materie misterioasă pentru care ai nevoie de cunoştinţe speciale. Este datoria dascălilor de a "umaniza" această ştiinţă, de a arăta cât de prezentă dar şi necesară este matematica în viaţa noastră. Mai trebuie să arătăm elevilor că matematica a preocupat omenirea de foarte mult timp, şi că multe din descoperirile ştiinţei s-au bazat pe studiul matematicii.
Poate ar trebui să menţionăm câteva exemple cum ar fi Euclid care în anul 300 alcătuieşte cele 13 cărţi ale "Elementelor", folosind metoda de la simplu la complex. Apolonis din Perge - marele geometru care se ocupă de valoarea lui , încă din anul 200, Arhimede din Siracuza, care stabileşte valoarea lui la valoarea 3,1415, despre sferă, cilindru etc. Este important să cunoască preocupările acestor oameni şi chiar dincolo de aceasta să cunoască ceva din viaţa lor, ce alte preocupări au avut, există matematicieni arhitecţi, artişti, poeţi, muzicieni, teologi. Lecţiile de matematică nu trebuie umplute cu multe calcule. Trebuie să căutăm de unde au pornit toate realizările, de la ce întrebări au pornit marii matematicieni în călătoria cunoaşterii şi descoperirii. O predare multidisciplinară este adecvată şi la orele de matematică. Preocupaţi doar de teorie, calcule, rezolvări de exerciţii, desene geometrice, fără raportare la concret, este greu să-i faci pe elevi să iubească această materie.
În toată lumea specialiştii caută metode pentru a face din matematică o materie "digerabilă" pentru toţi elevii. Între jocuri didactice matematice, filmuleţe, au apărut o serie de încercări ce şi-au dovedit eficacitatea.
"Math Theatre" - "Matematica şi teatrul" - este un experiment foarte bine primit de foarte multe şcoli, existând chiar competiţii internaţionale cu acest subiect. Nu este o metodă ce poate fi folosită constant, dar semestrial se poate organiza. Cu multă imaginaţie se pot realiza mici scenete unde sunt integrate diferite subiecte matematice.
Este interesant să aducem în faţa clasei viaţa matematicienilor prin teatru. Putem să integrăm într-o oră de matematică o scenetă în care elevii îmbracă hainele epocilor în care au trăit anumiţi matematicieni. Dintre matematicienii cu bibliografie interesantă amintim pe Pitagora, Thales, Euclid, Gauss, Grigore Moisil, Dan Barbilian.
Karl Friedrich Gauss (1777-1855) este considerat ca fiind cel de-al treilea geniu matematic (ca succesiune în timp) al omenirii, după Arhimede şi Newton. Se spune că atunci când trebuia să rezolve vreo problemă medita foarte mult până când era convins că rezolvarea sa este corectă. Aşa, de exemplu, timp de 4 ani a meditat aproape în fiecare săptămână dacă un semn trebuia să fie „plus” sau „minus”. În matematică a fost un copil precoce. Următoarea întâmplare arată că la vârsta de 3 ani ştia să facă uşor calcule mintale. Într-o sâmbătă, tatăl său făcea socoteli pentru plăţile lucrătorilor din subordine, fără să observe că micul Karl îi urmărea mersul operaţiilor. Când şi-a încheiat adunările copilul îi spuse: „ai greşit tăticule; uite acolo la adunarea aceea trebuie pus …”; şi când tatăl său a refăcut calculul a văzut că viitorul matematician avea dreptate, numărul indicat de el fiind cel bun. Tot aşa la vârsta de 10 ani uimea pe învăţătorul său care le dădea adunări de zeci de numere în progresie aritmetică. Gauss, fără să-i fi explicat cineva despre suma numerelor în progresie aritmetică, dădea rezultatul exact şi în timp scurt, aplicând intuitiv formula de însumare a acestor progresii aritmetice.
Cum facem? Putem alege scene din copilăria lor, să descopere elevii că minţile luminate sunt de fapt oameni obişnuiţi, care au parcurs acelaşi mediu şcolar, că au avut probleme ca orice copil, că unora nu le-a plăcut şcoala foarte mult, dar prin perseverenţă şi foarte multă muncă au reuşit să fie recunoscuţi de o lume întreagă. Scenetele de teatru nu trebuie să fie complicate, iar replicile uşor de reţinut, dar să se bazeze pe fapte reale.
Dincolo de biografii, teatrul se mai poate aplica şi pentru anumite teoreme din matematică. Ei pot arăta prin mişcare, prin obiecte diferite demonstraţii, proprietăţi.
Începând cu numere pare, impare, mulţimi, etc., la geometrie perspectiva este mult mai largă deoarece are aplicaţii directe cu viaţa reală. De la construcţii, arhitectură, perfecţiune, fundamente, înălţimi, măsurători, perimetre, arii, volume...
Scenetele de teatru sunt simple şi pot angrena toată clasa. Se pot da teme pentru acasă la fiecare elev să construiască un mic scenariu unde, printr-un monolog, să explice colegilor o teoremă sau orice altceva legat de tema zilei. Pentru scenete mai complicate, pregătite chiar pentru o serbare şcolară se pot crea scenarii interesante de genul celor de mai jos.
Exemple de scenete:
”Un roboţel cuboid” ne arată ce se întâmplă cu dreptele ce se intersectează sau nu. În această scenă un elev îmbrăcat în cutii cuboide împreună cu elevi care ţin sfori întinse se joacă împreună intersectând sforile. Roboţelul va intra printre ele şi va explica de ce sunt drepte paralele, perpendiculare, intersectate, de ce nu se întâlnesc niciodată, de ce formează unghiuri ascuţite, obtuze sau drepte.
”Lumea triunghiurilor” - copii cu pălării sub formă de triunghiuri diferite se întâlnesc într-o grădină triunghiulară. Aici încep să îşi compare pălăriile, fiecare crezând că a lui este mai interesantă. Va fi o confruntare între triunghiurile isoscele, scalene, echilaterale, obtuzunghice, ascuţitunghice sau dreptunghice. Apare un designer de modă care va măsura triunghiurile şi câştigătorul, adică cel mai frumos, va fi cel cu perimetrul cel mai mare.
”Alice în ţara figurilor geometrice” - Alice pleacă în călătorie, printr-o lume populată de figuri şi corpuri geometrice şi încearcă să le înţeleagă pe rând ce rol au în viaţa noastră.
Mai departe, dincolo de mici scenete se pot face audiţii cu poveşti despre felul în care au fost descoperite anumite teoreme. De multe ori acestea au fost întâmplătoare sau descoperite de altcineva, dar care nu au avut şansa să le expună.
Deşi pare complicat, matematica lasă loc imaginaţiei, jocului. Privită în cărţi parcă este un păienjeniş greu de descifrat, dar cu multă muncă şi perseverenţă devine un covor ţesut în cele mai frumoase culori spre încântarea tuturor.