Metodele interactive sunt modalităţi moderne de stimulare a
învăţarii şi dezvoltării personale încă de la vârstele
timpurii, sunt instrumente didactice care favorizează interschimbul
de idei, de experienţe, de cunoştinţe.
METODE INTERACTIVE DE GRUP IN GRADINITA
Învăţământ preşcolar | Toate disciplinele
Propus de: simonacioroianu | 14.11.2021 22:57 | Revista cadrelor didactice nr. 80/2021 | 717 vizualizări
METODE INTERACTIVE DE GRUP IN GRADINITA
MIREA CIOROIANU ELENA SIMONA
G.P.N.NR.4, CARACAL, OLT
Metodele interactive sunt modalităţi moderne de stimulare a
învăţarii şi dezvoltării personale încă de la vârstele
timpurii, sunt instrumente didactice care favorizează interschimbul
de idei, de experienţe, de cunoştinţe.
Metodele interactive stimulează creativitatea,
comunicarea, activizează toţi copii şi formeaă capacităţi:
spiritul critic constructiv, independenţa în gândire şi
acţiune, găsirea unor idei creative, îndrazneţe de rezolvare a
sarcinilor de învăţare.
Noul , necunoscutul, cautarea de idei prin metodele
interactive confera activitatii “mister didactic”, se constituie
ca o “aventura a cunoasterii” in care copilul e paticipant activ
pentru ca el intalneste probleme, situatii complexe pentru mintea
lui de copil, dar in grup, prin analize, dezbate, descopera
raspunurile la toate intrebarile, rezolva sarcini de invatare, se
ismte responsabil si multumit la finalul activitatii.
De ce metode interactive?
Creeaza deprinderi;
Faciliteaza invatarea in ritm propriu;
Stimuleaza cooperarea, nu competitia;
Sunt atractive;
Pot fi abordate din punctul de vedere al diferitelor stiluri de
invatare.
Valente formative ale metodelor interactive
Stimuleaza implicarea activa in sarcina didactica;
Exerseaza capacitatile de analiza a copiilor;
Stimuleaza initiativa copiilor;
Asigura o mai buna punere in practica a cunostintelor,
capacitatilor si priceperilor;
Asigura un demers interactiv al actului predare -invatare-
evaluare;
Valorifica si stimuleaza potentialul creativ, originalitatea
copiilor;
Actioneaza asupra dezvoltarii gandirii critice a copiilor;
Copiii devin responsabili in rezolvarea sarcinilor;
Asigura dezvoltarea culturii “de grup” cooperarea,
intrajutorarea.
Incurajeaza autonomia copilului si promoveaza invatamantul prin
cooperare.
Copiii se comporta cu toleranta, afectivitate, sensibilitate,
corectitudine cu cei din jur.
Invata sa argumenteze.
Ce fac copiii?
Copiii se ajuta unii pe altii sa invete, impartasindu-si ideile;
Invata cum sa invete, se exprima liber, experimenteaza;
Copiii trebuie sa fie capabili:
- sa asigure conducerea grupului;
- sa coordoneaza comunicarea;
- sa stabileasca un climat de incredere;
- sa poata lua decizii;
- sa medieze conflicte;
- sa fie motivati, sa actioneze conform cerintelor educatoarei.
Ce face profesorul?
Aranjeaza mobilierul din clasa in mod corespunzator. Ideal este
formarea grupurilor in numar de cate 4 copii, aranjati de-o parte si
de alta a unei banci;
Stabileste criteriul de grupare (sexul, prieteniile, nivelul
abilitatilor intr-un anumit domeniu, diferite jocuri) si dimensiunea
grupului de la 2 la 6 copii;
Stabileste regulile de lucru (se vorbeste pe rand, nu se ataca
persoana, ci opinia sa, se consulta intre ei, nu se monopolizeaza
discutia, nu rezolva unul singur sarcina, se lucreaza cu culori
diferite);
Explica foarte clar obiectivele activitatii, specifica timpul pe
care il au copiii la dispozitie;
Pregateste spatiul si materialele didactice necesare.
Cateva dintre competentele profesorului:
Partener – care poate modifica “scenariul” lectiei daca
grupa o cere;
Animator – care initiaza metode si explica copiilor,
pregateste materialele didactice si prezinta scopurile invatarii;
Pedagog – care isi ajuta copiii in rezolvarea problemelor, ii
motiveaza sa isi prezinte propriul punct de vedere;
Scenograf, actor – care creeaza scenografia activitatii;
Mediator – care rezolva potentialele conflicte ce pot aparea;
Consilier – care isi ajuta copiii in rezolvarea problemelor,
ii motveaza sa isi prezinte propriul punct de vedere.
BIBLIOGRAFIE:
Ministerul Educaţiei şi Cercetării,(2002), Metoda proiectelor la
vârstele timpurii, Editura Miniped, Bucureşti.
Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, Unitatea de
Management al
Proiectelor pentru Învăţământul Preuniversitar, (2008),
Curriculum pentru educaţia
timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani.
25.Oprea C. (2012), Suport de curs-metode interactive de predare,
invatare, evaluare, D.P.PD., Craiova
Comentarii (0)
Nu există niciun comentariu
Autentificaţi-vă pe site pentru a putea publica un comentariu.