Metode moderne de evaluare - portofoliul şi referatul

METODE ŞI TEHNICI MODERNE, ALTERNATIVE, DE EVALUARE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR

REFERATUL ŞI PORTOFOLIUL

Evaluarea este un proces didactic complex, este punctul final într-o succesiune de acţiuni, şi, în esenţă, permite cunoaşterea efectelor acţiunii desfăşurate, pentru ca, pe baza informaţiilor obţinute, această activitate să poată fi ameliorată şi perfecţionată în timp.
În ultimii ani se observă o schimbare de concepţie în ceea ce priveşte evaluarea curentă, în sensul dezvoltării a numeroase şi variate strategii evaluative, concretizate în instrumente de evaluare care pot reprezenta alternative reale la testele standardizate sau forme complementare, centrate pe obiectivele care nu pot fi evaluate prin testele clasice. Se constată chiar tendinţa către o apreciere globală, care ia în considerare întregul complex de activităţi desfăşurate de elev.
Evaluatorul se transformă tot mai mult în „formator”, urmărind să semnaleze erorile şi reuşitele înregistrate, să furnizeze instrumente necesare elevilor şi, în general, să schimbe ideea de „a constata şi corecta” cu ideea că „elevul se poate corecta pe sine”. În ceea ce-l priveşte pe elev, acesta poate conştientiza scopul sarcinii primite, să înţeleagă criteriile necesare pentru realizarea sarcinii respective, să găsească un mod de abordare al sarcinii, să utilizeze instrumentele puse la dispoziţia sa.
Există tot mai mult tendinţa – dat fiind faptul că se dovedesc mai eficiente - folosirii unor forme de evaluare care să nu se limiteze doar la a constata un rezultat, ci care analizează cum operează elevul în situaţii de autonomie relativă, ce anume îl blochează, care sunt instrumentele care îi lipsesc. Este foarte clar că elevii au o atitudine de respingere a modului tradiţional de evaluare, fiind mult mai receptivi la formele alternative, moderne, de evaluare.
La dispoziţia evaluatorului stau numeroase instrumente complementare sau alternative de evaluare: referatul, portofoliul, activităţile experimentale, proiectul, eseul, exerciţiile de autoevaluare şi interevaluare, etc. .
Referatul constă în elaborarea unei lucrări complexe, pe o anumită temă, care să sintetizeze toate cunoştinţele elevului, dobândite în clasă şi în urma cercetărilor bibliografice.
În general, referatele întâlnite în practică se pot încadra în două mari categorii:
• Referate bazate pe descrierea mersului unei activităţi desfăşurate în clasă sau în laborator şi pe baza rezultatelor obţinute ( de exemplu descrierea unei activităţi experimentale desfăşurate ).
Această categorie de referate este foarte mult întâlnită la disciplinele de specialitate, la specializările Tehnician chimist de laborator şi Tehnician ecolog şi protecţia calităţii mediului, în urma realizării, de exemplu, a lucrărilor experimentale de determinare a indicatorilor fizico chimici ai apei, aerului şi solului. De exemplu:
- Determinarea pH-ului apei potabile;
- Determinarea durităţii apei;
- Determinarea alcalinităţii apei;
- Determinarea umidităţii solului;
• Referate bazate pe informarea documentară, bibliografică, care pot fi întâlnite în pregătirea unor sesiuni de referate, în pregătirea unor teme de sinteză şi dezvoltare a cunoştinţelor. De exemplu, elevilor li se poate cere ca, pe baza cunoştinţelor studiate şi folosind diferite materiale documentare, să facă un referat ce poate avea una dintre temele:
- Surse de poluare a aerului;
- Surse de poluare a solului;
- Factori poluanţi ai aerului;
- Efectele poluării asupra sănătăţii;
- Factori de eroziune ai biodiversităţii;
Referatul prezintă o serie de caracteristici care face utilizarea lui deosebit de importantă şi de necesară în formularea unei aprecieri globale a capacităţilor elevului:
- are pronunţat caracter formativ şi, uneori, creativ;
- permite abordarea de domenii noi, extinderea conţinutului lecţiei clasice, dacă tematica propusă este interesantă, justificată didactic şi dacă există resurse pentru abordarea ei;
- evaluarea are caracter individualizat sau permite o corelare a activităţii de grup;
- are prin excelenţă caracter sumativ, angrenând cunoştinţe, priceperi, abilităţi şi atitudini diverse, construite pe parcursul unei perioade mai lungi de învăţare;
- poate aprecia gradul de implicare al elevilor într-un efort de învăţare suplimentar,identificând eventuale premise pentru evoluţia ulterioară (rol prognostic);
- se pot realiza conexiuni cu alte obiecte de învăţământ, cu modalităţile de investigaţie transdisciplinare, cu realitatea de fiecare zi.
- reuşeşte să înglobeze zone întinse de conţinut;
- evaluarea are caracter strict individualizat sau permite o corelare a activităţii de grup;
- are caracter formativ, îmbunătăţind tehnica de abordare a activităţilor experimentale, de urmărire a modificărilor observabile şi de consemnare ordonată a acestora, de interpretare a datelor experimentale;
- activităţile de documentare bibliografică sunt foarte utile pentru formarea în vederea educaţiei permanente;
Unul dintre instrumentele care-şi dovedesc tot mai mul eficienţa în activitatea de evaluare a elevilor este portofoliul.
Portofoliul este un instrument de evaluare complex, integrator, care poate oferi o imagine mult mai completă a progresului înregistrat de elev de-a lungul intervalului de timp pentru care a fost proiectat prin raportarea la criterii precis formulate în momentul proiectării. El sintetizează activitatea elevului de-a lungul timpului (un an şcolar, un ciclu de şcolarizare) reprezentând o formă de evaluare sumativă atât a achiziţiilor elevului, cât şi a preocupărilor acestuia. Portofoliul include rezultatele obţinute de elevi prin celelalte metode şi tehnici de evaluare. Acesta oferă profesorului evaluator posibilitatea de a emite o judecată de valoare bazată pe un ansamblu de rezultate, oglindind complexitatea evoluţiei elevului. Fiind un instrument de evaluare forte flexibil, portofoliul poate fi proiectat de fiecare profesor, eventual în colaborare cu elevii, în funcţie de situaţia particulară în care îl va folosi.
Portofoliul preia o funcţie foarte importantă, aceea a investigării majorităţii „produselor” elevilor, care nu sunt de obicei implicate în actul evaluativ şi reprezintă un stimulent pentru desfăşurarea întregii game de activităţi, reducând centrarea interesului elevilor pe testele sumative. De altfel, portofoliul are avantajul de a elimina tensiunea pe care o pot genera metodele tradiţionale de evaluare. Ideea de înlocuire a notării periodice în catalog cu o apreciere globală şi mult mai documentată pe baza unui portofoliu proiectat corespunzător, devine tot mai interesantă.
Portofoliul prezintă mai multe avantaje: elevii devin parte conştientă a sistemului de evaluare, îşi pot urmări şi analiza propriul progres; elevii şi profesorii pot comunica şi pot identifica domeniile în care se poate îmbunătăţi activitatea comună; portofoliile elevilor pot oferi o imagine concretă asupra colectivului şcolar.
Portofoliul poate cuprinde o diversitate de elemente, în funcţie de scopul urmărit prin realizarea acestuia, de vârsta elevilor, de nivelul de pregătire al elevilor. Astfel, acesta poate cuprinde:
- date provenite din aplicarea instrumentelor de evaluare formalizate: rezultatele la testele de progres şi sumative, analizate comparativ cu rezultatele la testele iniţiale; dominanta acestor rezultate.
- observaţiile privind activitatea elevului în clasă:
*rezultate în activitatea independentă;
* atitudinea faţă de obiect, în special în cursul activităţilor de învăţare ( interesat, indiferent, cooperant, etc.);
* colaborarea cu profesorul şi cu colegii;
* capacitatea de lucru în echipă;
* calitatea notiţelor;
* capacitatea de a pune întrebări, de a participa la investigaţii;
* interesul pentru corelaţii interdisciplinare şi pentru aplicaţii practice.
- informaţii privind activitatea elevului în afara clasei:
* temele pentru acasă;
* interesul pentru pregătirea suplimentară;
* referate;
* participarea la concursuri;
* rezultate la concursuri;
* preocupare pentru aplicaţiile informaticii în domeniu şi pe teme practice în domeniu.

BIBLIOGRAFIE

1. S. Fătu, Metodica predării chimiei în liceu, Editura Corint, Bucureşti, 1998.

2. Ministerul Educaţiei Naţionale, Serviciul Naţional de Evaluare şi Examinare, Ghid de evaluare la chimie, Bucureşti, 1999.

3. V. Şunel, I. Ciocoiu, T. Rodica, E. Bîcu, Metodica predării chimiei, Editura Marathon, Iaşi, 1997.