MODALITĂŢI DE REALIZARE A OBIECTIVELOR EDUCAŢIEI ECOLOGICE LA PREȘCOLARI

MODALITĂŢI DE REALIZARE A OBIECTIVELOR
EDUCAŢIEI ECOLOGICE

Prof. înv. preșc. Durlă Maria-Mirela
Grădiniţa Pp.Nr.3,Structura Pp+PN.1,Petroșani,Hunedoara

Planeta noastră,Pământul,este ameninţată în cele mai subtile
forme de ale vieţii prin agresiune directă ori indirectă,
manifestată prin amploarea artificializării, chimizării,care
constituie adevărate şocuri împotriva naturii,mutilând-o şi
agresând-o.
Prea mulţi oameni neglijează faptul că natura,singura realitate
în faţa căreia toţi suntem egali,trebuie preţuită,
respectată, ocrotită ,conservată şi apărată prin orice gest
şi orice mijloace. Cei mai împătimiţi iubitori de natură spun
că,în faţa acesteia,nu avem voie a greşi nici măcar cu gândul.
Natura dăruieşte tuturor viaţă din viaţa ei. Este cel mai
potrivit exemplu pentru miraculoasa-i armonie. Când simţirea
noastră este părăsită de gingăşie,puritate,echilibru şi
linişte,natura este aceea care ţi le arată pe toate şi îţi
oferă cu generozitate prilejul de a te regăsi.
Natura este locul spre care omul se reîntoarce spre
purificare,pentru redescoperirea sinelui,este locul care primeşte
,bucură şi înlăcrimează totodată sufletul,natura este imperiul
de frumuseţe şi generozitate care îl poate face pe om nemuritor.
Natura este dătătoare de speranţe pentru viaţa omului. Când se
găseşte în suferinţă,cea dintâi şi singura dătătoare de
speranţă este educaţia dăruită omului,unui om
civilizat,puternic prin atitudini,protector şi salvator de mediu.
Protestele tot mai mari şi mai multe ale apărătorilor
mediului,apelurile pentru puritatea aerului şi apei,pentru o hrană
lipsită de prezenţa chimicalelor şi a produselor alimentare ce
conţin plante modificate genetic, pentru înlăturarea efectului de
seră şi pentru un mediu curat în care se poate trăi fără
teamă ,sunt demersuri făcute ca generaţia aceasta să îl poată
lăsa moştenire fără niciun risc de supravieţuire. Terra este
singura zestre cosmică şi până în prezent singura casă a
existenţei vieţii. Educaţia ecologică nu poate fi decât o
activitate permanentă. Ceea ce încerc prin aceste motivaţii este
o foarte modestă contribuţie la ceea ce ar trebui să fie o foarte
necesară prioritate a viitorului-educaţia ecologică.
Interesul copiilor pentru natură, pentru ceea ce înseamnă viaţă
este nestins, este permanent, curiozitatea lor este veşnic vie,
interesul şi întrebările sunt mereu proaspete ceea ce are o
valoare deosebită în educarea ecologică. De la cele mai simple
observaţii,descrieri până la activităţile practice,îngrijirea
florilor din clasă şi din curtea grădiniţei,plantele nu vor fi
rupte,animalele şi micile vieţuitoare nu vor mai fi
omorâte,agresate,iar grija pentru orice formă de viaţă va fi
mereu cultivată şi dezvoltată pentru a deveni apoi o formă a
comportamentului uman civilizat.
Gândind îndelung la spusele francezului Edouard Bonnefous,cum că:
”Prizonier al oraşului,omul redescoperă natura pentru a se
echilibra”,am ajuns la concluzia că educaţia ecologică se cere
imperios necesară chiar din perioada preşcolară.
Pământul-unic în Univers-trebuie iubit,apărat,conservat pentru
că el reprezintă sensul existenţei noastre.
Nu mi-am propus să vin cu soluţii,metode,procedee sau strategii
care să epuizeze semnele de întrebare legate de neputinţa omului
de a soluţiona favorabil discordanţele dintre el şi mediu. Însă
insist asupra unor aspecte doar,apărute în activitatea de
educaţie a preşcolarului.
Este vorba de unele aspecte desprinse din procesul
instructiv-educativ cu copilul preşcolar,aspecte
necesare,descoperite,redescoperite,îmbunătăţite,operaţionalizate
şi introduse în activitatea didactică,cu scopul de realiza încă
de la o vârstă mică valori ale educaţiei ecologice atât de
utile în perspectiva ameliorării raportului om-mediu.
Între a fi liber şi a fi liber să pieri nu e mare distanţă!
Ceea ce înţelegem noi mai greu este că,a fi liber
înseamnă,înainte de tot respectul pentru libertatea
altora,responsabilitate ce implică deopotrivă grija pentru
sănătate şi integritatea mediului înconjurător. Suntem într-un
punct în care nu mai este posibilă întoarcerea.
„Nu este vorba de a da înapoi”,scrie unul din inventatorii
ecologiei moderne,americanul Berry Commoner „ci de a utiliza
ştiinţa pentru a descurca reţeaua complexă a ciclurilor
naturale,pentru a prevedea rezultatul modificărilor pe care omul le
aduce şi pentru a le prescrie pe cele pe care sunt inacceptabile
pentru natură.”
Nu bogăţia cunoştinţelor de biologie sau botanică interesează
această vârstă, ci naşterea şi menţinerea dorinţei de a
cunoaşte universul lumii vii şi puterea de a ocrotii orice formă
de viaţă.
Ca o modalitate de realizare a obiectivelor educaţiei ecologice
este internetul, unde tot mai mulţi copii au acces şi se
familiarizează cu materialele informative-educative pe teme
ecologice,cum este Proiectul S.O.S. Educaţia Ecologică. Am căutat
noi forme,modalităţi de realizare a educaţiei ecologice în
concordanţă cu curricula ,modalități de atragere a factorilor
educativi,a comunităţii locale şi a părinţilor în realizarea
proiectului.
Cu real succes am folosit metoda proiectelor, principalul avantaj
fiind învăţarea prin descoperire. Anumite aspecte ale
activităţii din cadrul proiectului au putut ajuta la atingerea
obiectivelor din domeniul limbajului matematicii sau altor domenii.
Copiii au avut nevoie de învăţare pe bază de experimente pentru
că rădăcinile dificultăților de comportament la unii copii se
găsesc în curiozitatea nedirecţionată.
Înfiinţarea „Clubului ecologic” care cuprinde un spaţiu
destinat extragerii de informaţii din diverse surse:pliante,
cărţi, atlase, reviste, colecţii tematice, diapozitive, CD-uri,
calendare pe diferite teme au stimulat curiozitatea şi dorinţa de
a cunoaşte care la ei se transformă în întrebări,ceea ce
dovedeşte că vor să înţeleagă mecanismul, legătura dintre om
– plante - apă-lumină.
Educaţia ecologică este un concept cu o sferă foarte largă,care
se realizează conform obiectivelor educaţionale atât în cadrul
procesului instructiv-educativ,cât şi prin aciditățile
extraşcolare. Aristotel spunea : „După cum cineva nu poate să
înveţe să înoate decât în luptă cu valurile,tot astfel
virtutea nu se poate realiza decât în activităţile desfăşurate
în vârtejul vieţii”.
Experienţa profesională mi-a permis să fac următoarele remarci
în domeniu: există trei categorii de copii - cu dragoste de
natură (mai ales faţă de animalele domestice) ,alţii „fără
milă” la suferinţele altora,cu o tendinţă de a distruge şi de
a face rău celor fără ajutor şi alţii indiferenţi. La
preşcolari se manifestă receptivitatea crescută pentru tot ceea
ce înseamnă imitarea acţiunilor adultului,dar şi decizii
personale, iar dragostea pentru natură şi formarea „unui
comportament de respect” faţă de aceasta se poate forma
utilizând o metodologie activ-participativă.
Obiectivele pe care le-am urmărit în activităţile cu conţinut
ecologic şi nu numai, realizând o interdisciplinaritate prin toate
activităţile,au fost:
• Asimilarea unor cunoştinţe generale despre plantele şi
animalele din mediul înconjurător;
• Înţelegerea deosebirii dintre plante,animale şi om,a
relaţiilor care se stabilesc în natură;
• Observarea influenţei mediului înconjurător asupra
sănătăţii omului;
• Educarea unor comportamente civilizate faţă de natură;
• Dorinţa de a ocroti şi proteja natura,de a condamna atitudinea
agresivă şi de nepăsare faţă de ea;
Formarea unei gândiri şi conştiinţe ecologice este scopul suprem
pentru supravieţuirea omului care este dependent de natură şi
care nu ar putea trăi fără ea.
Modalitățile de organizare pe care le-am utilizat au fost
diversificate prin promovarea:observării experimentelor,
poveştilor ştiinţifice, activităţi practice, vizionări de
diapozitive, prezentări PWP şi emisiuni ştiinţifice, excursii,
drumeţii în natură, scenete ecologice,concursuri pe teme
ecologice.
Pentru reuşita activităţilor am stabilit obiective cadru şi de
referinţă pentru fiecare categorie de activitate,o tematică
orientativă. Cu real succes am folosit lecturi după imagini şi
vizionări de materiale PWP. Prin majoritatea acestor activităţi
am şi evaluat nivelul de cunoştinţe dobândit de preşcolari în
domeniul educaţiei ecologice.
Cunoaşterea mediului înconjurător este o componentă a educaţiei
multilaterale a preşcolarilor şi implicit o sarcină de baza
procesului instructiv-educativ din grădiniţă. Dintre multiplele
posibilităţi educative,observarea mediului înconjurător este cea
mai la îndemână modalitate-este contactul direct cu realitatea.
În cadrul activităţilor de observare a unor plante şi animale,pe
lângă sistematizarea cunoştinţelor despre părţile
componente,mod de viaţă,adăpost,foloase,am urmărit să
sensibilizez copiii în a le îngriji şi ocroti pentru că acestea
sunt fiinţe fragile,sensibile,lipsite de orice apărare care au
viaţa lor -„Gândăcelul”, „Căţeluşul şchiop”.
Am avut la fiecare încercare convingerea că,numai o fărâmă di
efortul meu,ajunsă şi rămasă în mintea şi comportamentul
copilului poate fi rădăcină şi speranţă pentru o altă iubire
de bine,pentru o altă pasiune,pentru o alta lume sănătoasă şi
nepoluată.
Ca dascăl,în faţa imprevizibilului,nu m-am resemnat doar să
încerc,am contribuit într-o cât de mică măsură la tot ceea ce
se face la nivel educaţional,în folosul ecologizării societăţii
de mâine.
BIBLIOGRAFIE:
1.Viorica Preda(coordonator) “Metoda proiectelor la vârstele
timpurii”, Edit. Miniped, Bucureşti,2002;
2.Revistă de educație ecologică ,,Proeducația Mileniului III”,
editura Reprograph, Craiova, 20