NEVOIA DE FRUMOS ÎN EDUCAȚIA COPIILOR

NEVOIA DE FRUMOS ÎN EDUCAȚIA COPIILOR
Autor: DIANA – CLAUDIA TUDOR
Prof. înv. Primar la COLEGIUL NAȚIONAL DE ARTE “DINU LIPATTI”
Este deja cunoscută și agreată ideea că sensibilitatea sufletească este o calitate, nu un semn de slăbiciune. Cei ce o au caută și reușesc să identifice ceea ce este frumos în natură, în societate și în viața personală .
Nevoia de frumos este prezentă în tot ceea ce facem încă de la vârstele fragede, iar manifestarea acesteia este puternic influențată de modele la care copiii sunt foarte receptivi, lucru lesne de observat: insistă să aibă caiete pe a căror copertă sunt imprimate anumite desene, personaje, penarul și ghiozdanul asemenea .
Preferința pentru personaje nu este deloc întâmplătoare, copiii întâlnindu-le foarte frecvent în desene animate și jocuri PC, numai că acestea nu transmit valori legate de sensibilitatea artistică .
Adesea, în activitățile lor elevii claselor primare își exprimă nevoia de frumos în modul lor specific: “Doamna, îmi dați o foaie?” – apoi copilul desenează. Emoția și bucuria se observă în fiecare acțiune: aleg cu atenție creioanele, le pun cu grijă în penar pe cele deja folosite, își împărtășesc ideile cu colegii apropiați, își împrumută carioca, ștampile sau glue-stick-uri .
Analizând produsele activității se observă prezența în mare proporție a unor elemente ca inimioare, steluțe, obiecte de podoabă, personaje cunoscute desenate detaliat, și într-o mai mică proporție prezența elementelor din natură: flori, pomi, animale, sau a elementelor din sfera creativității. Sugestiile de a observa elementele din natură și de a le transpune în compoziții plastice sunt mai slab receptate, interesul pentru a observa și reprezenta în desen obiecte personale și personaje sau modele întâlnite la tot pasul este intens manifestat .
În activitatea instructiv-educativă, tot mai des punem accent pe necesitatea protecției mediului prin activități de reciclare în care copiii sunt îndemnați să picteze, să decoreze, să remodeleze și să reutilizeze diferite obiecte din material reciclabil. Astfel de acțiuni au un impact puternic formativ pentru
1 .
atitudinea civică și de ocrotire a naturii, însă din punct de vedere al formării și dezvoltării simțului estetic la copii, se oferă modele mai puțin valoroase. Un alt exemplu în acest sens este ideea costumelor din material reciclabil care unor copii le poate trezi amuzamentul și spiritul de glumă, iar altora li se poate părea de neacceptat .
Muzica este domeniul care are puternice valențe estetice dată fiind varietatea stilurilor muzicale (clasic, modern, jazz, folclor, folclorul copiilor și cântece pentru copii) .
Copilul care cântă și surprinde frumosul în muzică este receptiv la lucrări muzicale aparținând diferitelor genuri muzicale, are cu siguranță cel puțin un instrument muzical preferat al cărui sunet îl diferențiază în cadrul audițiilor, își exprimă stări sufletești de bine, calm, frumos, liniște și armonie atunci când ascultă muzică și foarte important, copilul meloman nu întârzie să-și manifeste creativitatea: în timp ce ascultă muzică își imaginează situații, cadre, peisaje, personaje sugerate de lucrarea muzicală audiată sau “inventează” scurte melodii ori vorbesc cântat, în funcție de dispoziția de moment .
Și în ceea ce privește educația muzicală copiilor le sunt oferite mai multe modele: muzica preferată de membrii familiei și ascultată acasă, melodii promovate în mass-media și considerate “la modă”, concerte – lecție și ateliere muzicale, iar la școală – audiții și interpretări înregistrate și prelucrate redate prin mijloace TIC sau interpretarea vocală cu sprijinul și prin exemplul direct al cadrului didactic .
Concluzionând putem spune că și în domeniul educației estetice colaborarea între școală și familie și concordanța modelelor oferite elevului de acestea sunt esențiale pentru satisfacerea nevoii de frumos a copilului – condiție importantă pentru o dezvoltare armonioasă .