Onoare și valoare în misiunea de dascăl

Devenirea dascălului,
promisiune de onoare și valoare!
Prof.psihopedagog Geabău Marilena,Școala Gimnazială
Specială nr.4București
Ceea ce-l motivează pe om să devină dascăl e dorința de a
oferi din prea plinul înțelegerii lui și celorlalți. Uneori ne
pot impulsiona eșecurile , alteori armonia din familie să luptăm
pentru a atinge pragul unei cariere pe care ne-o dorim ca răsplată
pentru pierdere ori câștigul din viața noastră. Există tineri
care -și folosesc familia ca sprijin pentru a evolua în carieră,
alții care se ascund după familie ca să trăiască fără a face
nimic, pierzându-și motivația pentru autonomie personală în
sensul autorealizării.
Voi da ca studiu de caz exemplul propriului meu traseu
educațional de la decizia alegerii carierei. Îmi amintesc de o
situaţie în care a trebuit să iau decizia de a alege o carieră
și de a o urma . Cum am procedat? M-am gândit îndelung la cee
ace mi-a plăcut să fac pe parcursul anilor școlari care m-au
pregătit pentru această decizie.
Modalitatea de a lua cel mai bine o decizie, referitor la
alegerea domeniului studiilior universitare a fost să cercetez
limitele orizontului meu de abilități, aspirații și valori.
Am parcurs etapele deciziei informate pentru a hotărâ ce mi se
potrivește mai bine.Deşi nu se poate vorbi de o structură fixă a
procesului de luare a deciziei, există o serie de etape pe care le
parcurgem în general în astfel de situaţii. Simțeam că alegând
ceva, renunțam la alte posibilități dar trebuia să hotărăsc
și am parcurs niște etape:
1.Conştientizarea problemei. Atunci când am terminat liceul, am
simțit o prăpastie în fața mea, un moment în care știam că
trebuie să fac o alegere pentru a deveni eu însămi, pentru a nu
mai depinde de familie, pentru a-mi asigura viitorul. Schimbarea nu
este posibilă imediat, pentru că stadiile timpurii ale
conştientizării pot debuta înainte ca persoana să poată
identifica problema sa. Conştientizarea presiunii de schimbare
produce un discomfort sporit. Conștientizarea începe cu definirea
clară a problemei înainte de a se demara căutarea unei soluţii.
Am conștientizat că e momentul să aleg ce voi face în viață
și am început cu o autoevaluare. Absolvisem liceul pedagogic dar
voiam să știu mai mult, să fiu un dascăl Mare !
2. Autoevaluarea mi-am făcut-o trecând în revistă
posibilitățile, aptitudinile, aspirațiile. Meseria pe care o
alegem e ca o haină. O probăm în devenire spre a vedea dacă-mi
stă bine și dacă mă simt confortabil să merg cu ea pe parcursul
vieții. S-ar putea ca toți să mă dezaprobe dar important e ce
simt eu când fac asta. Clarificarea credinţelor, a atitudinilor
şi a valorilor este necesară pentru identificarea strategiilor,
scopurilor şi rezultatelor dorite. Autoevaluarea include
identificarea a ceea ce persoana îşi doreşte şi ce ar fi
dispusă să sacrifice pentru a obtine schimbarea dorită.
Autoevaluarea implică dimensiunile implicate în bunăstarea
persoanei: aspectul social, cel emoțional, intelectual, fizic şi
spiritual. Cu cât cunoştinţele despre sine, în timpul demersului
de luare a deciziei, sunt mai numeroase, cu atât identificarea
opţiunilor celor mai potrivite în raport de conceptul de sine şi
de stilul de viată va fi mai usoară.
3. Căutarea și descoperirea . Mi-am dorit o meserie în care să
fiu în centrul atenției și să valorific tot ce știu și pot
fără a mă ,,da în spectacol,,. Scopul explorării este de a
identifica suficiente informaţii pentru a găsi căile realizării
obiectivelor şi rezultatelor dorite. Explorarea implică
învăţarea strategiilor de strângere a informaţiilor despre
carieră. În timpul explorării pot fi notate idei care conduc spre
optiuni variate. Alocând timp fiecărei alternative în parte,
analizând posibilele rezultate, cântărind costurile şi evaluând
efectele pozitive şi negative posibile, persoana pusă în
situaţia de a decide îşi poate da seama care dintre acestea i se
potrivesc mai bine. M-am hotărât mai greu, cunoscând alternative
privind cee ace mi se potrivește dar am fost mai sigură și mai
mulțumită. Surprinzător, mi-a scăzut și teama de eșec după ce
am analizat atent alternativele pe care le am în luarea deciziei
alegerii carierei.
Am descoperit că variantele secundare mă conduc tot către
cariera didactică.
4.Integrarea solicitărilor pe care le presupune această carieră
în personalitatea mea. Am căutat să acord nevoile mele cu nevoile
sociale așa încât să nu mă constrâng nici pe mine, nici pe
ceilalți cu munca mea. În aprecierea posibilităţii de a
transforma speranţele în realitate este indicată trecerea în
revistă a conceptului de sine, a preferintelor legate de stilul de
viață şi examinarea influenţei factorilor externi: părerea
persoanelor semnificative (membri de familie, prieteni, angajatori),
resursele financiare, constrângeri legate de spaţiu şi timp.
În timpul practicii pedagogice am constatat că procesul
integrării nu este întotdeauna unul comod. Am întâlnit numeroase
învățătoare care s-au confruntat în primii ani de activitate cu
stresul și au ajuns la bourn-out , afirmând că au de înfruntat
unele conflicte când încearcă să-şi adapteze dorinţele şi
opţiunile tuturor celelalte aspecte ale realităţii. Unele
conflicte se produc în relaţia cu cei din familie care parcă ar
concura cu profesia sau cu cei cu care lucrezi, uneori soțul sau
copiii personali fiind geloși pe timpul petrecut la școală;
altele se pot produce la nivel emoţional – de exemplu disconfort
provocat de dezacordul dintre ceea ce individul vrea şi ceea ce
acesta crede că ar fi trebuit să îsi dorească, incapacitatea de
a alege între variante datorită sentimentelor de vinovaţie,
teamă sau dependenţă de alţii, frica de critică etc.
5.Angajamentul moral de a merge mai departe în cariera didactică
presupune evaluarea modului în care ideile sau opţiunile privind
cariera adunate în etapa informării se armonizează cu
personalitatea şi stilul de viaţă al subiectului.
După examinarea de sine, a stilului de viață, a lumii
profesiilor, am ajuns într-un punct unde m-am simțit gata de a
merge mai departe alegând o alternativă şi păstrând celelalte
opţiuni în rezervă. Atingerea acestui punct în procesul deciziei
nu înseamnă neapărat că alegerea este finală. Adeseori, în
aceasta etapă se manifestă nesiguranţa, dar şi sentimentul
oboselii de a fi indecis. Angajamentul este o parte dificilă a
procesului decizional, teama de esec fiind prezentă şi la acest
nivel.
6.Implementarea deciziei în acțiunile mele de zi cu zi pentru a
realiza visul meu de a urma această carieră . Această etapă
îndelungată presupune un effort îndelungat în care acumulăm
informații și ne formăm deprinderi specifice acelei profesii pe
care o alegem. M-am pregătit și am dat examen la facultate. Mi-am
format deprinderea de a studia systematic , fiind capabilă de a
schimba o situaţie veche sau de a crea una nouă, prin utilizarea
deprinderilor şi oportunităţilor care sunt deja disponibile.
Dacă autoevaluarea, explorarea şi integrarea au fost complete,
dificultăţile întâlnite în implementarea unui scop nu vor
constitui o surpriză. Am întâlnit numeroase dificultăți care
m-au îndârjit și mai mult să urmez această carieră . Mi-am
dat seama că mă identific cu profesia didactică atunci când am
început practica pedagogică și am susținut primele lecții.
7. Reevaluarea mi-am făcut-o după ce am terminat facultatea și am
ajuns la examenul de titularizare. Încercările mele de a mă plia
pe solicitările carierei didactice au fost adesea sortite eșecului
dar motivația mea pentru această carieră a fost însuflețită de
o credință mai mare decât orice. Azi cred că știu mai bine că
am găsit ce mi se potrivea, că am ales ce era mai potrivit, cee
ace mă face să mă simt eu însămi.
8. Confirmarea. Când intri în școală ca școlar te sperie
neștiința ta, când vii ca dascăl ești copleșit de proporția
între ce știi și ce,cum,când poți oferi din știința
ta.,,Debutul în orice profesie este deopotrivă dificil, stresant,
dar şi stimulativ, oricât de pregătit profesional este noul
intrat în câmpul muncii. Condiţia de bază pentru angajarea în
învăţământ este dată de absolvirea modulului pedagogic în
perioada de formare iniţială, însă nu reprezintă suficienţă,
deoarece dificultăţile, complexitatea situaţiilor cu care se vor
confrunta tinerii angajaţi nu sunt cunoscute complet, nici măcar
din punct de vedere teoretic.,,Entuziasmul cu care un debutant
pornește la drum ca dascăl, îl face să depășească multe
bariere emoționale și cognitive,sociale și morale în abordarea
elevilor la clasă.
Munca în educaţie înseamnă acumularea de concentrare,
stres, înseamnă responsabilitatea pentru o clasă întreagă de
elevi, dar este absolut necesar ca profesorul să deţină
abilităţi în comunicare, să relaţioneze cu elevii şi să fie
receptiv faţă de problemele elevilor, astfel ca şi elevii să se
apropie de el, să aibă încredere în profesor, să-l respecte
fără să se teamă de ce! Într-o zi a venit la mine o mămică
să-mi spună că fiica ei nu mai vrea să vină la grădiniță
fiindcă doamna/eu nu e bună și nu are grijă de ea.Aveam
dificultăţi de a găsi un limbaj accesibil copiilor preșcolari,
conforme cu posibilităţile lor de înţelegere.Nu reușeam să-mi
distribui atenția asupra tuturor.Mi-am amintit de situațiile în
care fiica sa atragea atenția rupând adesea fișele de lucru pe
care le împărțeam în vreme ce colega ei de banca mă asalta cu
întrebări despre cum trebuie să facă... Am invitat-o pe mămică
să rămână la grupa fiindcă mai aveam o oră și era important
să vadă ce face copila ei in sala de grupă.A intrat în timp ce
copiii erau la baie și a rămas în colțul unde se depozitau
materialele didactice pentru a nu fi văzută.Copiii au venit în
sală și s-au așezat apoi am început povestea.Îmi tremurau
picioarele.Am cerut copiilor să povestească și ei cate o imagine
și copila mamei a refuzat.,,Nu-mi place povestea ta,,-a zis
ea,deși a fost prima pe care am solicitat-o.Am cerut colegei sale
de bancă și am ascultat astfel repovestirea.
Am îndrumat copiii să coloreze imaginea din fișă cu
culorile pe care au auzit în poveste că le au elementele din
imagine sau să privească atent planșa de pe retroproiector care
era colorată. Miruna mamei a luat un creion și a străpuns cu el
fișa de lucru.Am întrebat-o de ce a făcut asta și mi-a spus că
așa face mama ei cu ea când îi cere ceva.Mama a ieșit din
intrândul unde erau stivuite jocurile iar copila s-a speriat atât
de tare când s-a apropiat mama de ea încât a început să
plângă în hohote și a spus că nu mai vrea să meargă acasă.
Pe cine trebuia să cred, ce trebuia să fac? Este o problemă
nerezolvată a vieții mele. Am trăit în funcție de problemele cu
care m-am confruntat stări de frustrare, nepăsare, distanţare
afectivă, neangajare, autoritate, restrictivitate, evidenţiate în
cadrul relaţiilor sociale la grupă, al gradului de
încredere-neîncredere între profesori, în tipul de autoritate
exercitat, manifest la nivelul instituţiei de învăţământ.
9.Permanentizarea procesului de motivare pentru carieră ține de
pregătirea fiecăruia dintre noi pentru fiecare zi din meseria pe
care o urmăm. De exemplu, în meseria de dascăl , ne pregătim zi
de zi pentru activitățile de a doua zi.
Ce m-a motivat să aleg această carieră după toate celelalte sau
înainte de toate? Gândul că voi fi de folos cuiva, că își vor
aminti de mine mulți oameni multă vreme, că voi transforma și
motiva la rândul meu multe destine. Atunci când am ales o meserie
, am fost sigură că renunț la multe și voi câștiga alte
lucruri care sunt specific acestei meserii.