OPTIMIZAREA STRATEGIILOR EDUCAȚIONALE DIN PERSPECTIVA UNEI PREDĂRI- ÎNVĂȚĂRI ACTIVE

OPTIMIZAREA STRATEGIILOR EDUCAȚIONALE DIN PERSPECTIVA UNEI PREDĂRI- ÎNVĂȚĂRI ACTIVE
Prof. Camelia Tălmaciu, Şcoala Generală „Dr. Aurel Vlad”, Orăştie

„Întâmplarea nu ajută decât o minte pregătită”- spunea Pasteur- „căci o minte nepregătită nu vede mâna pe care o întinde întâmplarea ” completează Fleming. Întâmplările acestea presupun inteligenţă, imaginaţie, dorinţa de „a şti”, spirit creator, flexibilitate , perseverenţă.Noua orientare a învăţământului românesc urmăreşte dezvoltarea gândirii critice a elevilor, prin folosirea metodelor şi tehnicilor activ- participative noi: brainstorming, tehnica ciorchinelui, metoda mozaic, metoda SINELG, jurnalul cu dublă intrare, cubul, cvintetul etc.
M. Zlate consideră gândirea critică un tip de gândire diferenţiată după finalitate. Ea presupune verificarea, evaluarea şi alegerea răspunsului potrivit pentru o sarcină dată şi respingerea argumentată a celorlalte variante de soluţii.
“ A gândi critic” înseamnă a emite judecăţi proprii, a accepta părerile altora, a fi în stare să priveşti cu simţul răspunderii greşelile tale şi să le poţi corecta, a primi ajutorul altora şi a-l oferi celor care au nevoie de el. Capacitatea de a gândi critic se dobândeşte în timp, permiţând elevilor să se manifeste spontan , fără îngrădire, ori de câte ori există o situaţie de învăţare. Ei nu trebuie să se simtă stingheri, să le fie teamă de reacţia celor din jur faţă de părerile lor, să aibă încredere în puterea lor de analiză, de reflecţie.
De ce este nevoie de gândire critică? Poate pentru că noi, dascălii, urmărim să formăm oameni cu putere de decizie, oameni cu simţul răspunderii , oameni cu idei proprii, oameni în adevăratul sens al cuvântuluiGândirea critică îi învaţă pe elevi să-şi emită şi să-şi susţină propriile idei. Satisfacţia noastră, a oamenilor de la catedră, nu constă în a vedea că elevul a reprodus lecţia citită, compunerea sau comentariul dictat “cuvânt cu cuvânt”, ci în a-i pune în evidenţă “talentul” de a-şi realiza propriul rezumat, propria compunere. Elevul nu trebuie să fie o maşină de memorat, ci trebuie să fie creator. Avem obligaţia de a asigura atmosfera propice declanşării valului de idei personale, de a le da elevilor senzaţia că ei sunt adevăraţii descoperitori ai “noului”( deşi e vorba de o redescoperire).
Soluţiile problemelor supuse rezolvării presupun colaborare şi cooperare. Toţi copiii, indiferent de dezvoltarea intelectuală sau de vârstă, pot contribui la elucidarea situaţiei necunoscute, spunându-şi părerile. Ei trebuie învăţaţi să asculte şi să accepte. Numai astfel învăţarea va fi eficientă, realizându-se obiectivele propuse. Iată de ce se pune atâta accent pe lucrul în echipă. Este necesar să se înţeleagă că în cadrul dezbaterilor, al schimbului de opinii, nu se critică omul, ci ideea. Trebuie să se expună acordul sau dezacordul, indiferent de relaţiile existente (de simpatie sau antipatie) între participanţii la situaţia de învăţare.
Pentru aceasta e nevoie de un demers didactic adecvat, care constă în parcurgerea a trei etape, aflate în interdependenţă: evocarea, realizarea sensului, reflecţia.
EVOCAREA face apel la cunoştinţele însuşite de către elevi despre o temă sau un anumit subiect. Astfel, se va putea face legătura între ceea ce se ştie şi ce se va preda. Corelarea informaţiilor ştiute cu cele noi asigură trăinicia celor din urmă.
REALIZAREA SENSULUI asigură înţelegerea sensului noilor informaţii şi a semnificaţiei acestora. Elevii pot citi un text, pot schimba păreri în grup, pentru a participa activ la învăţare. Este etapa întrebărilor profesor- elev, elev – profesor, elev- elev.
REFLECŢIA integrează noile cunoştinţe în sistemul celor vechi, asigurând legătura între ele şi dând posibilitatea expunerii libere a “noului” aflat. Această etapă îi ajută pe elevi să pătrundă în esenţa faptelor şi ne dă o imagine clară asupra reuşitei totale, parţiale sau a eşecului activităţii desfăşurate la clasă.
Noua modalitate de desfăşurare a activităţii didactice asigură o mai bună corelare gândire – învăţare, iar pe noi ne pune în situaţia de a reflecta asupra răspunsului la întrebarea “Cum predăm ?”. Lucrul pe grupe sau în perechi ar putea presupune activizarea doar a unor elevi, în timp ce alţii aşteaptă doar să copieze. Spiritul de echipă este însă foarte dezvoltat şi nu de puţine ori am auzit comentarii de genul: “ Doamna învăţătoare, X aşteaptă să scrie ce îi spunem noi. El nu contribuie cu nimic la rezolvarea problemei.” Iată că spiritul critic se manifestă.
Experienţa mi-a demonstrat că, uneori, creativitatea elevilor o poate depăşi pe a noastră, puterea de a surprinde esenţialul este mare şi ei ar putea sta, fără probleme, în locul nostru. Ideile le sunt ingenioase, manifestând profunzime în analiza materialului şi, în acelaşi timp, spontaneitate şi naivitate în dorinţa de a găsi explicaţii pentru toate fenomenele ce apar în jurul lor.

Disciplinele şcolare şi găndirea critică- proiecte de lecţii
Dovadă a aplicării la clasă a metodelor activ- participative prezint un proiect de lecţii care m-au ajutat să demonstrez importanţa gândirii critice în formarea unor elevi care să facă faţă cerinţelor unui învăţământ românesc modern.
PROIECT DE LECŢIE

OBIECTUL: MATEMATICĂ
TEMA: OPERAŢII CU NUMERE NATURALE
OBIECTIVE:
La sfârşitul orei elevii vor fi capabili :
-să enunţe regulile de efectuare a ordinii operaţiilor
-să rezolve exerciţii şi probleme cu ordinea efectuării operaţiilor
-să lucreze în echipă
METODE DE ÎNVĂŢĂMÂNT: mozaic I, conversaţia, exerciţiul, munca
independentă
TIPUL: lecţie de consolidare
BIBLIOGRAFIE: Manual de matematică clasa aIV-a, Ed.Petrion, Bucureşti, 1999
Dumitru I. Al., Dezvoltarea gândirii critice şi învăţarea eficientă, Editura de Vest, Timişoara, 2000
EVOCAREA
Se solicită elevilor să- şi reamintească cunoştinţele referitoare la operaţiilor învăţate: Cum se numesc numerele care se adună ? (…termeni) Dar care se scad?(…descăzut şi scăzător). Şi cele ce se înmulţesc sau se împart? (….factori, deîmpărţit şi împărţitor). Care este ordinea în care se efectuează operaţiile întâlnite într-un exerciţiu ? ( …. se efectuează mai întâi înmulţirile şi împărţirile-operaţii de ordinul II- şi apoi adunările şi scăderile- operaţii de ordinul I). Care este ordinea rezolvării parantezelor, în funcţie de tipul acestora? (Se rezolvă mai întâi paranteza rotundă, apoi acoladele se transformă în paranteze drepte şi parantezele drepte în paranteze rotunde. După rezolvarea noilor paranteze rotunde, parantezele drepte se vor transforma în paranteze rotunde şi se vor rezolva din nou.)
REALIZAREA SENSULUI
(I)Elevii se împart în grupe de câte 5. Fiecare elev dintr-o grupă primeşte câte un număr de la 1la 5 şi câte o fişă, cu sarcini diferite.Toţi elevii care au acelaşi număr se vor regrupa şi vor începe rezolvarea sarcinilor. Li se dă voie să colaboreze. Învăţătorul va monitoriza activitatea, va corecta tema. Fiecare elev va deveni un ”expert” pentru pasul următor.
(II) Se revine la grupurile iniţiale, alcătuite din elevi cu numerele 1, 2, 3, 4, 5. “Experţii” vor prezenta celorlalţi din grupă modul în care au rezolvat cerinţele de pe fişă. Acolo unde sunt nelămuriri pot interveni alţi experţi, de la alte grupe. În acest mod fiecare copil va ajunge să participe activ la oră, explicând celorlalţi felul în care s-a rezolvat sarcina avută.
Cadrul didactic poartă discuţii asupra dificultăţii exerciţiilor sau problemelor rezolvate.
Fişa nr.1
Calculaţi: 11+{6 + 3 x [5 + 2 x ( 3 + 1 )]}: 45=
Fişa nr. 2
Efectuaţi: {2+ [ 2+3 :( 63 : 9 – 4 )]}: 5 – 1=
Fişa nr.3
Calculaţi: { 2+ [ 3 +2 x ( 3- 1)] : 7 } : 3=
Fişa nr. 4
Aflaţi- l pe “a”: ( a : 5 + 6 ) x 3 =
Fişa nr. 5
Aflaţi termenul necunoscut: ( m : 5 + 6 ) x 3 + 4 = 25
REFLECŢIA
Se împart fişe de evaluare individuală fiecărui elev din grupa iniţială (cu nr. 1,2,3,4,5), cu sarcini diferite. La tablă se lucrează exerciţiile care au fost mai dificile.
Fişa nr. 1
Puneţi paranteze potrivite pentru a alcătui un exerciţiu şi apoi rezolvaţi-l!
33 : 1 + 34 : 15 + 2 + 9 =
Fişa nr. 2
Alege operaţiile corecte pentru a obţine egalitatea:
5 ¤ 5 ¤ 5 ¤ 5 = 26
Fişa nr. 3
Află termenul necunoscut:
( x : 5 + 6) x 3 + 4 = 25

Fişa nr. 4
Compune o problemă care să se rezolve prin exerciţiul (x: 5 + 6) x 3 + 4= 25
Fişa nr. 5
Tatăl şi fiul au împreună 44 de ani. Tatăl este de 3 ori mai în vârstă decât fiul. Care este vârsta fiecăruia?
În încheiere se dă tema.
După lecţie EXTENSIA….
Se poate cere elevilor să alcătuiască un exerciţiu cu paranteze, care să necesite respectarea ordinii operaţiilor.
BIBLIOGRAFIE
1.CUCOŞ C., “Pedagogie”, Ed. POLIROM, IAŞI, 2000
2.DUMITRU I. AL., “ Dezvoltarea gândirii critice şi învăţarea eficientă”, Editura de Vest, Timişoara, 2000