Parteneriatul cu familia în recuperarea elevilor cu Deficeințe Mintale Severe - relatări din propria experiență.

„Parteneriatul cu familia în recuperarea elevilor
cu Deficiențe Mintale Severe- relatări din propria experiență.”

Motto: „Școala pentru a da roade, are nevoie de sprijinul
conștient și de colaborarea părinților. Educația dată
în școală se dovedește a fi muncă irosită și ineficace dacă
familia e ostilă și indiferentă.”
H.H. Stern ”Educația părinților în lume”

Această afirmație este foarte bine punctată, mai ales în cazul elevilor care se educă în CEÎS „Orfeu”, deoarece educația merge în pas cu recuperarea. Școala este instituția menită să educe elevii care i-au fost încredințați, dar alături de aceasta, un rol foarte important îl are familia, care reprezintă primul mediu educațional și totodată, acel mediu fără de care acțiunea școlii nu va avea succes.
Familia reprezintă primul loc unde ar trebui să înceapă educația. În mod normal în familie copilul trebuie să înceapă să-și formeze vocabularul, modul de a se comporta cu cei din apropierea sa, aici învață acele expresii și moduri de manifestare care îi vor servi în educația ulterioară sau, dimpotrivă, acelea de care va putea scăpa cu greu, sau chiar deloc. Mediul familial oferă primele ocazii de a stabili unele relații sociale, de comunicare afectivă și verbală.
Problema elevilor cu Deficiențe Mintale Severe este una dintre cele mai dificile. Acești elevi sunt marginalizați, izolați, atât în societatre, cât și în învățământ. Deseori familia care educă un copil cu DMS este greu încercată, îndeosebi în cazul, în care nu beneficiază de suport, or de una singură face față situației cu greu. Membrii familiei elevului sunt acei care au rolul de a-i încuraja, a-i îndruma, a-i sprijini în recuperarea lor de lungă durată și anevoioasă. Lipsa de grijă și preocupare, necesară copilului cu DMS înfluiențează negativ dezvoltarea lui fizică și psihică. Pedagogii, împreună cu familiile copiilor trebuie să găsească o cale comună în sprijinirea copiilor.
În parteneriat cu familia, școala și cadrele didactice au îndatorirea de a-i crea copilului condiții optime de dezvoltare. În mediul școlar are loc socializarea, care ajută elevul să-și cizeleze conduitele și achizițiile. Totodată, trebuie să existe un parteneriat strâns între familiile elevilor cu DMS și cadrele didactice bine pregătite, informate în legătură cu modul în care pot interveni pentru consilierea accestora. Acest lucru va ajuta la reducerea stresului pe care îl resimt familiile și va micșora riscul ca părinții să-și manifeste frustrările asupra copiilor lor. În CEÎS „Orfeu” se promovesză abordarea pozitivă a creșterii și recuperării copiilor cu DMS prin reducerea izolării părinților, punându-i în legătură cu alți părinți aflați în situații asemănătoare, prin comunicarea bilaterală clară și consistentă.
Începând cu clasa I, când mi-am asumat rolul de învățătoare la clasele primare, dar și acela de diriginte, am avut ca scop să leg o colaborare între mine – cadru didactic, diriginte și părinți, dar și între părinți ca să avem o conlucrare eficientă și efectivă, să avem o unitate de cerințe și acțiuni pentru a atinge obiectivul recuperării elevilor din clasă. Pentru a asigura o educație corectă și o recuperare eficientă copilului cu DMS este necesar să înțelegem și să ținem cont de particularitățile psihologice și individuale ale acestuia. Deoarece nu toți părinții au cunoștințele pedagogice necesare, sarcina mea, în calitate de psihopedagog special, a fost de a-i familiariza cu cele mai importante laturi ale dezvoltării copilului la fiecare etapă a vărstei școlare mici, indicându-le metode corespunzătoare de educație, subliniind că trebuie să ne cunoaștem copiii, să știm a vedea ceea ce este caracteristic pentru fiecare copil cu dizabilități și ceea ce este caracteristic numai pentru copilul lor, pentru a avea așteptări adecvate referitor la educația și recuperarea lor. În rândul unor părinți încă domina convingerea că recuperarea acestor copii cade în sarcina exclusivă a specialiştilor, alții făceau slalom între diferite feluri de terapii și terapeuți, dar pe parcursul anilor au căpătat încredere în CEÎS ”Orfeu” și au mers pe mâna specialiștilor de aici. De ce? Pentru că au văzut că aici educația chiar este centrată pe nevoile elevului și nu invers.
Părinții elevilor s-au convins că și de dânșii deprind rezultatele recuperării, că și ei pot face parte din echipa terapeutică şi pot prelua sarcini ale acesteia, continuând actul recuperator acasă, în cursul activităţilor cotidiene.
Împreună cu părinții elevilor am depus eforturi considerabile pentru adaptarea afectivă și socială la condițiile de viață în grup.
Pe parcursul anilor de studii am petrecut diferite acțiuni cu caracter colectiv:
- Adunări cu părinții (cu lectorate pe tematici care privesc organizarea și desfășurarea procesului educațional în CEÎS ”Orfeu”, protecția vieții și sănătății copiilor, importanța ritmului zilei, fazele de dezvoltare ale copilului, temperamentele elevilor ș.a)
- Antrenarea părinților în activitățile școlii (Iarmaroacele tradiționale de toamnă, serbările de Crăciun, amenajarea expozițiilor cu lucrări la tematica: Toamna, Crăciun, Mărțișor, Paști).
Mai practic și acțiuni cu caracter și individual:
- Discuții telefonice ( la necesitate);
- Activități de consiliere ;
- Convorbiri spontane (zilnice);
- Realizarea și prezentarea PEI, Portofoliului cu lucrările elevilor, caietelor, galeria lucrărilor;
- Prezentarea la fiecare sfârșit de an școlar a rezultatelor cercetării în dinamica progredientă cu o mică analiză.
Mereu le spun părinților că la școală elevul capătă niște abilități psihomotorii, de autonomie, sociale, cognitive și acestea trebuiesc întărite acasă, poate și extinse ca să avem o persoană cât de cât adaptată, capabilă să-și poarte măcar cât de puțin de grijă, să evite pericole, să aibă un comportament agreabil în public, să poată merge la un magazin, să aleagă niște produse etc. În acest sens cele mai frecvente discuții, consultații cu membrii familiilor acestor copii sunt la subiectele legate de :
- Ritmul zilei;
- Dezvoltarea autonomiei personale a elevilor;
- Dezvoltarea fizică armonioasă, mișcare și sport;
- Dezvoltarea unor componente ale normelor morale și estetice ( respectul, grija, recunoștința, bunătatea);
- Respectarea regulilor de conduită;
- Alimentația echilibrată;
- Aplanarea unor situații de isterii, crize ale copiilor;
- Lecturi împreună cu copiii acasă, etc.
Către finele ciclului primar am constatat că elevii au o dinamică progredientă la recuperare și datorită implicării familiilor ca parteneri în educație. Dacă aș fi întrebată care este raportul dinte contribuția la recuperarea copiilor cu DMS al școlii cu cel al familiei, n-aș putea spune cu exactitate, cert este însă faptul că fără implicarea membrilor familiei în recuperare, fără susținerea lor munca noastră ar fi înca mai anevoioasa.
În concluzie pot spune că pentru a exista șanse de reușită în recuperarea elevilor cu DMS, factorii participanți în actul educațional trebuie să acționeze în concordanță cu obiectivele propuse, iar relația dintre obiectivele urmărite de familie și cele urmărite de școală să devină comune.

MILICENCO LARISA,
Psihopedagog special,CEÎS „Orfeu”