PARTICULARITĂȚI ALE COMUNICĂRII ÎN PROCESUL EDUCAȚIONAL

PARTICULARITĂȚI ALE COMUNICĂRII ÎN PROCESUL EDUCAȚIONAL

Autor: DIANA – CLAUDIA TUDOR
Profesor învățământ primar – Colegiul Național de Arte “Dinu Lipatti” București

În orice grup social comunicarea are un rol determinant pentru stabilirea relațiilor între membrii săi și pentru sintalitatea colectivului .
În procesul educațional comunicarea îmbracă forme specifice, determinate de categoriile de actori sociali ce interrelaționează, astfel :
- Comunicarea didactică – între cadrul didactic și clasa de elevi ;
- Comunicarea extradidactică
• Între cadrul didactic și elevi / clasa de elevi
• Între cadrul didactic și părinți
• Comunicarea interpersonală în cadrul colectivului de cadre didactice .
Cadrele didactice sunt componenții unui grup social specializat în transmiterea sistematică, organizată și cu potențial maxim de eficiență a mesajului educațional; astfel, transmiterea mesajului se realizează printr-o gamă complexă de modalități .
Dacă în comunicarea obișnuită mesajul este transmis direct (verbal și / sau nonverbal) sau indirect ( prin intermediul zvonurilor sau al contextului situațional), în cazul transmiterii de mesaje educaționale, comunicarea are aspecte particulare :
= mesajul este stabilit anterior ( prin conținutul Programelor școlare) și parțial codificat anterior ( modul de structurare al informațiilor în manuale și textul lecțiilor) ;
= codifiacrea finală a mesajului – fragmentarea conținutului lecției în funcție de disponibilitățile (particularitățile) receptorului (elevii) – și transmiterea mesajului prin metode și procedee didactice se realizează în funcție de disponibilitățile emițătorului (cadrul didactic) : experiența profesională, soft educațional, context situațional ;
= structura receptorului – clasa de elevi ca personalitate colectivă și elevii ca individualități în cadrul grupului ;
1.
= disponibilitatea receptorului este determinată de rezistența relativ scăzută a elevilor la intervenția factorilor perturbatori: stress, curba de efort intelectual săptămânală, dispunerea lecțiilor în orarul zilnic, intervenția elementului surpriză ;
= contextul situațional în care mesajul educațional este codificat și transmis ( lecție curentă, lecție în cadrul comisiei de arie curriculară, lecție inspectată ) și starea de spirit (conform analizei tranzacționale) pe care contextual o determină fiecărei categorii de participanți la comunicare .
Ne propunem în continuare o analiză succintă a factorilor care influențează comunicarea didactică în cele trei situații (lecție curentă, lecție în cadrul comisiei de arie curriculară, lecție inspectată) și identificarea stării de spirit caracteristice :

SITUAȚIA I : LECȚIA CURENTĂ
În situația unei lecții curente receptorul (clasa de elevi) își însușește prin metode specifice forma codificată a mesajului (lecția) în funcție de viziunea proprie a cadrului didactic - mijloacele de transmitere alese și folosite . Canalul de transmitere este direct, iar emițătorul este concretizat în persoana cadrului didactic .
Faptul că emițătorul este în același timp managerul situației implică necesitatea evaluării și autoevaluării concomitent cu emiterea de mesaje elaborate. În această situație starea de spirit a actorilor sociali se structurează astfel :
- Cadrul didactic – părinte normativ – impune modul de lucru, limite, drepturi, obligații, urmărește realizarea lor ;
- Clasa de elevi – copil adaptat – se protejează, învață, se apără, reacționează .

SITUAȚIA II : LECȚIA ÎN CADRUL COMISIEI ARIEI CURRICULARE

În situația unei lecții în cadrul comisiei ariei curriculare receptorul este constituit din două categorii distincte: clasa de elevi și membrii comisiei ariei curriculare, care receptează simultan mesajele emițătorului (cadrul didactic). Pentru membrii comisiei ariei curriculare mesajul este diferit de cel pentru elevi, concretizat în aspecte de ordin metodologic .
În această situație emițătorul transmite simultan mesaje specifice, diferit codificate pentru două categorii de receptori :
• elevii – cărora mesajul li se transmite direct – mai numeroși și cu posibilitatea de transmitere imediată a feed-back-ului ;
• membrii comisiei ariei curriculare – cărora mesajul le este transmis mijlocit în funcție

2.
de feed-back-ul primei categorii de receptori – mai puțin numeroși, cu posibilități
întârziate de transmitere a feed-back-ului .
Deși în această situație receptorul are disponibilitate variabilă pentru a decodifica mesajul (datorită particularităților fiecărui grup de receptori), feed-back-ul transmis imediat emițătorului are un rol determinant asupra stării de spirit ce se conturează astfel :
- Comisia ariei curriculare – părinte grijuliu – găsește soluții, protejează, susține ;
- Cadrul didactic – adult – rezolvă probleme, prevede, dă impulsuri propriilor acțiuni;
- Clasa de elevi – copil spontan – plin de viață, liber, natural, centrat pe senzații și emoții .

SITUAȚIA III : LECȚIA INSPECTATĂ
În această situație emițătorul a realizat anterior codificarea finală a mesajului educațional și a stabilit cu exactitate mijloacele de transmitere ale acestuia; cu toate acestea un aspect particular îl constituie intervenția factorilor perturbatori și la nivelul emițătorului (stressul, tracul, intervenția imprevizibilului) .
În comparație cu lecția în cadrul comisiei ariei curriculare receptorii ce primesc mesaje mijlocite sunt inspectorul școlar și directorul – ambii cu disponibilitate maximal ă pentru decodificarea mesajului .
Dubla calitate a cadrului didactic – aceea de manager al situației și de emițător, precum și existența a trei categorii de receptori (clasa de elevi, directorul, inspectorul școlar) determină asumarea stării de spirit astfel :
- Inspectorul școlar – părinte normativ – impune modul de lucru, limite, drepturi, obligații, urmărește realizarea lor ;
- Directorul – părinte grijuliu – găsește soluții, protejează, susține ;
- Cadrul didactic – adult – rezolvă probleme, prevede, dă impulsuri propriilor acțiuni ;
- Clasa de elevi – copil creator – se descurcă repede, inventează .

Comunicarea educațională este în foarte mare măsură influențată și de asumarea rolului de manager al clasei de elevi de către cadrul didactic, astfel eficiența sa depinzând de :
- Accentul pus pe latura didactică sau pe cea interpersonală ;
- Stilul adoptat în comunicare autoritar sau permisiv ;
- Relația cu părinții și gradul de implicare a acestora în procesul instructiv-educativ ;
- Disponibilitatea spre comunicare și interesul pentru performanțele elevilor manifestate de către echipa de cadre didactice a fiecărei clase de elevi .

3.
Considerând procesul educațional ca fenomen social, iar instituția școlii ca acel complex generator de situații sociale pentru un grup bine determinat și ierarhizat de actori sociali ( cadre didactice, elevi, părinți ), se pot identifica și alte particularități ale comunicării :

Comunicarea pe orizontală :
- Comunicarea didactică în cadrul microgrupurilor formale (comisiile ariilor curriculare, echipa de profesori a fiecărei clase de elevi) – care are ca scop declarat înlesnirea schimburilor de experiență între membrii săi, promovarea spiritului competitiv și creșterea nivelului performanței în rândul cadrelor didactice și al elevilor ;
- Comunicarea între elevi ai aceleiași clase sau din clase diferite (consiliul elevilor) ;
- Comunicarea între părinți – de cele mai multe ori în scop evaluativ al performanțelor elevilor sau al prestației cadrelor didactice .

Comunicarea pe verticală (ierarhică) :
- Comunicarea între cadrele didactice și elevi – predominant orientată către transmiterea-dobândirea de informații științifice în detrimentul laturii practic-aplicative ;
- Comunicarea între cadre didactice și părinți – palier ce adesea este afectat de blocaje de comunicare determinate de factorii macrosociali (nivel de pregătire profesională, nivel de aspirații, grad de ocupare, număr de copii în familie, al câtelea copil în familie este cel în cauză), dar și de orientarea problematicii în discuție predominant pe aspecte administrative ale școlii sau pe aspecte legate de disciplina elevilor ;
- Comunicarea între managerul școlii și cadrele didactice – determinată în mare măsură de stilul de decizie practicat de manager ( autoritar sau democratic ) .

Pentru a asigura eficiența comunicării mesajului educațional, cadrul didactic – manager al situației trebuie să urmărească permanent evitarea blocajelor de comunicare și detensionarea situațiilor în care este implicat prin limitarea posibilităților de intervenție a factorilor perturbatori în procesul educațional .

4.