PREDAREA EFICIENTĂ - CONDIȚIE ESENȚIALĂ A REUȘITEI ȘCOLARE A ELEVILOR

PREDAREA EFICIENTĂ – CONDIŢIE ESENŢIALĂ
A REUŞITEI ŞCOLARE A ELEVILOR

Profesor TĂNASE TEODORA,
Școala Gimnazială Poplaca,
Jud. Sibiu

Abstract

The concept of „teaching” has suffered during the time a lot of substantial modifications obtaining a new context more complex and comprehensive.
In the traditional didactics, the teaching act had an only one direction towards the teacher up to the student and had the main purpose to transmit the new knowledge well done and ready in the structure, which the students had only to learn in the passive mood.
In the new and modern didactics the teaching is not any more as a concept of an activity a communication, a sending of new knowledge but as a problem of organization an a leading of the teaching process through actions of systematic abilities of the students with new knowledge and modern representation and a leading of independence activities or control or evaluation.
In the new view of the modern didactics the teaching act involves a complex of actions, which have as a finality as an end the organization and leading the teaching process.
The teaching is an activity, which has the character of the teacher’s personality. For this the personal qualities as if: dynamism, sociability, consequence adaptability come in the support of an efficient teaching.

Introducere:
Conceptul de „predare” a suferit, de-a lungul timpului, modificări substanţiale, dobândind un conţinut tot mai cuprinzător şi mai complex.
În didactica tradiţională, actul predării era unidirecţional, îndreptat de la profesor spre elev şi avea ca obiectiv prioritar transmiterea de cunoştinţe gata structurate, pe care elevii urmau să le asimileze în mod pasiv. În didactica modernă, predarea nu mai este concepută ca o activitate de comunicare, de transmitere de cunoştinţe, ci ca o problemă de organizare şi conducere a proceselor de învăţare, prin acţiuni de înzestrare sistematică a elevilor cu noi cunoştinţe, de îmbogăţire a reprezentărilor şi noţiunilor acestora, de conducere a activităţii lor independente, de control şi evaluare. Din perspectiva didacticii moderne, predarea presupune un complex de acţiuni care au ca finalitate organizarea şi dirijarea învăţării.

Cuprins:
În activitatea de predare a materiei, profesorul trebuie să creeze condiţiile necesare pentru ca elevul să devină subiectul propriei sale formări şi nu doar obiect al educaţiei.
Profesorul practician eficient are o perspectivă praxiologică (teoria acţiunii eficiente) şi adoptă o conduită cât mai adecvată pentru a avea succes în acţiunile întreprinse. El porneşte de la ideea că orice activitate trebuie bine gândită şi făcută.
În activitatea de predare, eficacitatea este un indicator care reflectă raportul concordant între obiectivele stabilite şi rezultatele obţinute (eficacitate dovedită). Atingerea finalităţilor propuse în activitatea instructiv-educativă indică eficacitatea predării, iar gestiunea optimă a resurselor pedagogice existente, în vederea atingerii acelor finalităţi, reflectă o predare eficientă.
Ca urmare, pentru a realiza o predare eficientă, un profesor trebuie să pună accent pe:
- operaţionalizarea clară a obiectivelor propuse;
- să nu-şi propună un număr prea mare de obiective pe care nu le-ar putea atinge în intervalul unei ore;
- să adapteze conţinuturile predate nivelului de vârstă şi înţelegere al elevilor din clasa la care predă;
- să îmbine optim utilizarea metodelor didactice tradiţionale (explicaţia, conversaţia, exerciţiul) cu metodele gândirii critice – metode activ - participative.
- să utilizeze atât activitatea individuală a elevilor, cât şi munca pe grupe, în perechi, în echipe;
- să încurajeze colaborarea elevilor în activitatea de învăţare, dar şi redactarea individuală a unor lucrări;
- să cultive elevilor spiritul de fairplay;
- să utilizeze mijloacele didactice eficiente, materiale didactice adecvate subiectului lecţiei;
- să acţioneze în conformitate cu cerinţele programei şcolare;
- să utilizeze flexibil spaţiul şi mobilierul clasei;
- să folosească pentru evaluare atât metode de examinare orală, scrisă, cât şi examinarea practică, atunci când este posibil;
- să verifice calitativ şi cantitativ temele pentru acasă;
- să lucreze diferenţiat cu elevii care impun acest lucru (elevi supradotaţi, elevi cu probleme de intelect);
- să valorifice experienţa de viaţă a copiilor în predarea cunoştinţelor;
- să fie un bun organizator şi conducător al învăţării copiilor şi nu doar un transmiţător de cunoştinţe;
- să utilizeze adecvat timpul de lucru;
- să aibă o relaţie democratică cu elevii, dar şi autoritară atunci când este cazul;
- să combată factorii perturbatori ai activităţii didactice;
- să regleze acţiunile educative prin evaluare continuă şi sumativă, dar şi prin conexiune inversă: acţiuni recuperatorii, de compensare şi dezvoltare, reproiectarea acţiunilor ineficiente;
- să îndrume elevii şi să stimuleze participarea celor timizi;
- să organizeze activităţi extraşcolare care au legătură cu tematica disciplinei predate;
- evaluarea sumativă să fie o evaluare criterială pe bază de obiective;
- să comunice nota şi să o argumenteze;
- să stimuleze îmbunătăţirea prestaţiei elevilor.
În funcţie de transformările realizate în comportamentul fizic, motivaţional, afectiv, aptitudinal şi caracterial al elevilor, profesorul eficient îşi autoreglează activitatea didactică, stilul de predare.
Profesorul contemporan eficient:
- actualizează, prelucrează, esenţializează, ilustrează, reprezintă şi dezvoltă conţinuturile disciplinei pe care o predă elevilor;
- cunoaşte metodele şi tehnicile de informare;
- gândeşte specific disciplinei;
- realizează corelaţii intra, inter şi pluridisciplinare;
- asimilează metodologia de cercetare specifică disciplinei;
- evaluează, reglează şi autoreglează activitatea;
- formează elevilor gândirea convergentă, divergentă, critică, flexibilă, creatoare;
- formează şi dezvoltă interese, motivaţii, reacţii afective adaptative;
- promovează învăţarea activă, creatoare;
- reacţionează pozitiv la schimbare;
- identifică problemele şi implică elevii în rezolvarea lor;
- analizează şi diagnozează reacţiile psihologice ale elevilor, relaţiile în interiorul grupurilor de elevi;
- eficientizează comunicarea şi cooperarea cu elevii, părinţii, profesorii;
- motivează şi implică grupul în atingerea unei ţinte comune;
- dezvoltă independenţa şi interdependenţa elevilor şi a grupurilor;
- fundamentează relaţia profesor-elev pe valori cum sunt: cooperarea, corectitudinea şi onestitatea.
Stilul de predare este personal, unic pentru fiecare profesor. Trebuie spus, însă, că un stil ideal nu există. Putem vorbi de un stil mai eficient decât altul. Nu există strategii şi stiluri de predare valabile pentru toate situaţiile educaţionale. Eficiente sunt acele stiluri care se adaptează specificului situaţiilor didactice.
Concret, în procesul instructiv-educativ, evaluarea conduitei didactice a profesorului se poate realiza prin prisma unor criterii de eficienţă, cum ar fi:
- captarea atenţiei elevilor: profesorul anunţă clar începerea orei, vorbeşte după ce s-a făcut linişte, instaurează o atmosferă prietenoasă, dar serioasă, inspiră încredere, etc.
- introducerea subiectului: arată clar tema lecţiei, precizează obiectivele urmărite, spune elevilor ce se aşteaptă de la ei, demonstrează relevanţa temei, face conexiuni, etc.
- explicarea subiectului: abordează logic subiectul, structurează conţinutul şi-l adaptează nivelului de pregătire al elevilor, defineşte termenii cheie, dă explicaţii clare şi concise, subliniază punctele esenţiale, stabileşte corelaţii, oferă explicaţii suplimentare;
- menţinerea interesului elevilor: profesorul foloseşte mijloace variate, manifestă un viu interes, variază ritmul expunerii, oferă exemple interesante şi explicaţii pertinente, stabileşte un contact vizual cu elevii, foloseşte mijloacele non-verbale pentru a întări sensul celor expuse;
- tehnica interogării: profesorul pune întrebări concise, variază tipul întrebărilor sub aspectul gradului de dificultate, încurajează mai multe răspunsuri posibile, ascultă cu atenţie răspunsurile elevilor, oferă elevilor timpul necesar pentru a răspunde, stimulează răspunsurile folosind sondaje, sugestii, îndeamnă elevii să pună întrebări;
- organizarea activităţii elevilor: diversifică activităţile elevilor şi tipurile de interacţiune, face instructaje clare şi atribuie responsabilităţi, urmăreşte şi înregistrează progresele elevilor, readuce discuţiilor la subiect în caz de divagaţii, urmăreşte comportamentul non-verbal al elevilor, invită elevii să-şi expună propria experienţă, punctele de vedere, menţine controlul şi disciplina clasei;
- utilizarea timpului: foloseşte bine timpul, începe la ora fixată, încheie ora la timp;
- evaluarea: este obiectiv, oferă elevilor informaţii clare despre cerinţele şi criteriile evaluării, notează răspunsul/lucrarea şi nu persoana, practică o evaluare transparentă, etc.

Concluzii:
Predarea este o activitate care suportă amprenta personalităţii profesorului. De aceea, calităţi personale, cum sunt: dinamism, sociabilitate, simţul umorului, încredere în sine, consecvenţă, adaptabilitate, vin în sprijinul unei predări eficiente.
Fiecare profesor are stilul său propriu de predare.
Dacă obţine rezultate bune în activitatea didactică, procentul de promovabilitate ridicat, atitudine pozitivă a elevilor faţă de învăţătură, performanţe şcolare şi olimpiade, respect şi consideraţie din partea elevilor şi a părinţilor acestora, atunci, putem spune că predarea realizată de acest profesor este o predare eficientă.

Bibliografie

Cerghit, I., Bunescu, V., Creţu, E., (1982), Pedagogie şcolară – Didactică generală, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti

Creţu, D., Nicu, A., (2004), Pedagogie şi elemente de psihologie, Editura Universităţii Lucian Blaga, Sibiu

Ionescu, M., (2003), Instrucţie şi educaţie, Cluj-Napoca