PREDAREA INTERDISCIPLINARA A ȘTIINȚELOR

Iaru Cristina
Colegiul Naţional Pedagogic Spiru Haret Buzău

PREDAREA INTERDISCIPLINARA A ŞTİİNŢELOR

Interdisciplinaritatea este „o formă de cooperare între discipline diferite cuprivire la o problematică, a cărei complexitate nu poate fi surprinsă decât printr-oconvergenţă şi o combinare prudentă a mai multor puncte de vedere.” (CucoşConstantin „Pedagogie”). Interdisciplinaritatea implică stabilirea şi folosirea unorconexiuni între limbaje explicative sau operaţii, cu scopul diminuării diferenţelor careapar între disciplinele de învăţământ, clasice.
Predarea şi învăţarea unei discipline are dezavantajul că folosește perceperea secvenţială şi insulară a realităţii unice făcând-o artificială. Din acest motiv este necesară realizarea unor conexiuni, între anumite discipline şcolare pentru o percepere unitară şi coerentă a fenomenologiei existenţiale. În învăţământul preuniversitar, (conform lui Văideanu, 1988) se pot identifica mai multe direcţii ale interdisciplinarităţii :
1. Interdisciplinaritatea problemelor –studierea unor probleme ce implica includerea mai multor discipline;
2. Interdisciplinaritatea metodelor –aplicarea metodelor proprii unei discipline în alte discipline;
3. Interdisciplinaritetea unor domenii învecinate –aplicarea unor concepte și metode a două sau mai multe discilpine
4. Interdisciplinaritatea conceptelor -metodele concepute /elaborate pentru o disciplină sunt aplicate în cercetări ce țin de altă sferă de cuprindere a altei cercetări.
İnterdisciplinaritatea presupune abordarea conţinuturilor complexe având ca scop formarea unei imagini unitare asupra unei anumite problematici. Ea vizează relaţiile, în special de metodologie care se stabilesc între discipline diferite, sau mai bine zis transferul metodelor dintr-o disciplină într-alta. Deşi interdisciplinaritatea este un principiu care derivă din cercetarea ştiinţifică, putem identifica unele modalităţi de implementare a acesteia şi la nivelul curriculum-ului şcolar. Acestea se pot realiza atât la nivelul macroeducaţional (cel al proiectării şi elaborării curriculum-ului: planuri,programe, manuale şcolare), cât şi la nivelul microeducaţional (cel al activităţilor depredare-învăţare-evaluare, desfăşurate într-un cadru formal sau nonformal). Unconţinut şcolar proiectat, elaborat şi utilizat în manieră interdisciplinară corespunde
mult mai bine realităţii prezentate, conducând la o înţelegere cât mai bună şi unitară dinpartea elevilor.
Curriculum-ul de Ştiinţe oferă un punct de plecare în predarea integrată a disciplinelor din aria curriculară Matematică şi ştiinţe ale naturii. Acest curriculum a fost conceput crosscurricular, pornind de la domeniile biologie, fizică, chimie şi de la temele comune acestora (funcţionarea pârghiilor – funcţionarea sistemului locomotor, componentele organice şi anorganice ale organismelor, formarea imaginii la ochi –funcţionarea unui aparat de fotografiat etc.). Obiectivele curriculum-ului de Ştiinţe vizează: observarea şi interpretarea proceselor naturale care au loc în mediu; înţelegerea impactului proceselor naturale asupra activităţilor umane şi al activităţilor umane asupra mediului; investigarea unor interdependenţe în şi între sisteme fizice,
chimice şi biologice; încurajarea elevilor pentru asumare de responsabilităţi şi pentru cooperare.
a) Abordarea interdisciplinară (fizică-biologie) a unor conţinuturi studiate în cadrul biologiei animalelor:
- amiba comună, viermii laţi, inelaţi respiră prin toată suprafaţa corpului şi
oxigenul pătrunde în corp pe calea difuziei (Difuzia).
- funcţionarea ventuzelor la viermii laţi, la viermii inelaţi (lipitoare) este bazată pe diferenţa presiunii atmosferice din interiorul şi exteriorul acestora (Presiunea atmosferică, Presiunea lichidelor şi presiunea gazelor).
- mucozitatea de la suprafaţa corpului râmei uşurează deplasarea ei în sol; peştii au pielea acoperită cu mucozitate, fapt ce condiţionează micşorarea forţei de frecare a apei în timpul mişcării lor (Forţa de frecare).
- majoritatea mamiferelor percep foarte bine sunetele ( liliecii,delfinii, balenele folosesc în acest scop un mecanism numit sonar, având acelaşi principiu de funcţionare ca şi radarul. (Ecolocaţia).
- peştii din familia torpilelor, au capacitatea de a produce descărcări electrice (Apariţia câmpului electric şi a curentului electric).46
b) Formarea imaginii pe retină (integrarea cunoştinţelor de biologie şi fizică)
Razele luminoase vin de la o sursă luminoasă sau luminată ( raze reflectate pe suprafaţa unui obiect) străbat mediile transparente (corneea transparentă, umoarea apoasă, cristalinul, umoarea sticloasă) şi ajung pe retină. Mediile transparente constituie un sistem dioptric în care razele luminoase se refractă ( mediu refringent) şi se concentrează ( mediu convergent) într-un focar pe retină, determinând formarea unei imagini reale, mai mică şi răsturnată. Razele luminoase suferă o triplă refracţie: pe suprafaţa corneei, pe faţa anterioară şi posterioară a cristalinului.

Defectele vederii sunt datorate modificării curburii cristalinului şi a diametrului
anteroposterior al globului ocular. Ochiul sănătos (ochi emetrop), iar cel cu defecte de
vedere se numeşte ochi ametrop.
1. MIOPIA : globul ocular este alungit, imaginea se formează înaintea retinei, iar corectarea se face cu lentile biconcave.
2. HIPERMETROPIA: globul ocular este mai scurt, imaginea se formează înapoia retinei. Corectarea se face cu lentile biconvexe.
3. ASTIGMATISMUL: atunci când corneea şi cristalinul nu sunt uniforme, imaginea se formează în puncte diferite pe retină, iar corectarea se face cu lentile cilindrice.
4. PREZBITISMUL se manifestă şi se corectează la fel ca astigmatismul, dar este cauzat de diminuarea elasticităţii cristalinului odată cu înaintarea în vârstă.
c) Interdisciplinaritatea chimie-biologie
Chimia şi biologia sunt două discipline fără de care explicarea modificărilor biochimice în organismele vii, existenţa vieţii, evoluţia de zi cu zi a tot ceea ce ne înconjoară nu ar putea fi explicată. Studiul chimiei şi biologiei merge în tandem, având în vedere faptul că prin studiul chimiei se comunică elevilor cunoştinţe referitoare la substanţe de natură organică şi implicarea lor în transformări biochimice iar biologia organizarea materiei vii. Temele care se pot aborda interdisciplinar sunt extrem de multe: aminoacizi, proteine, acizi nucleici(transmiterea caracterelor genetice, dezechilibrul proteic al organismelor, respiraţia), aldehide în procesul vederii ( ochiul), zaharide ( metabolizarea glucidelor, rolul celulozei ca polizaharidă de schelet), procesul de fotosinteză, pH-ul, soluţii tampon cu rol de reglare a pH-ului fluidelor biologice.
În condiţiile actuale,în care accentul se va pune pe studiul opţional, pe crearea
de CDS-uri, interdisciplinaritatea în cadrul ariei curriculare matematică şi ştiinţe ale
naturii poate constitui un punct de plecare, un principiu ce decurge din evoluţia ştiinţei
şi a vieţii economico-sociale.
47
Bibliografie:
1. Crăciun, T., Crăciun, L., Dicţionar de biologie, Editura Albatros, Bucureşti, 1989.
2. Cristea, S., Dicţionar de termeni pedagogici, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1998.
3. D’Hainaut, L.,, Programe de învăţământ pentru educaţia permanentă”, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981.
4. Nicola, I.,, Pedagogie”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1994.
5.Opriş, T.,, Aceste uimitoare plante şi animale” Editura Ion Creangă,
Bucureşti, 1998.