Prezența afectivă la preșcolar și școlarul mic

Prezența și absența afectivă la preșcolar și școlarul mic
Prof. psihopedagog Geabău Marilena , Școala Gimnazială Specială nr.4,București
Omul se naște sub semnul iubirii,evoluează sub semnul curiozității și se desăvârșește sub semnul răspunderii. “Afectivitatea la vârsta preşcolară ne apare ca un liant al tuturor componentelor psihice, ca un factor ce conferă sensul de întreg al vieţii psihice.”
Vedem adesea copii care nu au aproape nici o reacție la stimuli afectivi: solicitări, îndemnuri, rugăminți, amenințări, condiționări operante (dacă....-atunci....) și ne gândim care sunt cauzele acestor inerții. Absența afectivă a copilului este uneori un mod de apărare față de situații pe care ei simt că i-au pus în pericol ori i-au defavorizat, alteori, un rezultat al dezactivării afective care duce la autizare. Antrenamentul pentru comunicare al părinților cu copilul și mai apoi al educatoarelor, are menirea de a activa prezența afectivă.De pildă, putem pune copilul în centrul atenției să spună ce simte,cum se simte,ce-l supără și ce vrea, fiind dumneavoastră, părinți ori educatori, primii care fac aceastră demonstrație.Emoțiile pozitive ale copilului reprezintă o temelie trainică pentru fericire prin siguranță de sine.
Capacitatea eului de a utiliza informații pentru a se conecta emoțional la motivele, interesele și acțiunile altor copii în cazul nostru, poate fi numită agregare afectivă sau integrare socio-emoțională.Prin agregarea afectivă se conectează nevoile copilului la acțiunile persoanei sau grupului aflat în apropierea copilului și se manifestă prezența afectivă. Prezența afectivă e capacitatea de a interacționa cu oamenii din spațiul afectiv apropiat, în termen util, spre a satisface concomitent nevoi personale de bază și superioare cum ar fi curiozitatea, nevoia de comunicare,stima de sine,solidaritatea.Acceptarea celorlalți copii de către copil e un prim pas în conectarea afectivă, răspunsul la solicitări, integrare și prezență afectivă, copilul orientându-și atenția, interesul și demersul de comunicare spre grupul sau persoana cu care interacționează.
Pierderea interesului pentru comunicare în circuitul afectiv, poate fi numit dezagregare afectivă ,scurtcircuitarea emoțională și e specifică autistului.Adesea, această amuțire tristă și uneori definitivă a copilului preșcolar este rezultatul unui eveniment sau șir de evenimente care-l amputează afectiv. Copilul nu are puterea să se apere, fapt pentru care, în cazul în care e lăsat să plângă până la coma sinaptică, ajunge să resimtă mutilarea afectivă. Abandonul temporar sau permanent ca și violența domestică și exercițiile de indiferență ale părinților mutilează afectiv copilul.
Copiii fericiţi sunt mai sociabili şi energici, mai dispuşi să devină empatici, mai cooperanţi şi mai plăcuţi de cei din jur. Fericirea are numeroase efecte secundare pozitive, duce la experienţe bazate pe bucurie, mulţumire, iubire, mândrie şi, în acelaşi timp, ne oferă disponibilitatea de a ne îmbunătăţi anumite aspecte din viaţa noastră: nivelul de energie, sistemul imunitar, angajamentul faţă de muncă şi faţă de semenii noştri, starea de sănătate mentală şi fizică. Când copiii devin fericiţi, creşte respectul lor de sine, încrederea în propria persoană iar beneficiul nu va fi numai al lor ci şi al familiilor lor,al grupurilor socio-educaționale în care conviețuiesc, al comunităţii, al societăţii în general.Sentimentul apartenenței copiilor la un grup și respectarea angajamentelor morale față de acest grup ușurează considerabil învățarea și maturizarea.
Bucuriile stimulează creativitatea la preșcolar și școlarul mic. Uneori,copiii înșiși devin autori de poezie când sunt fericiți, fiecare strofă sau ghicitoare cu care ne începem lecțiile, fie de literatură,muzică,civică,științe sau matematică, fiind ocazii de a continua actul liric în stil personal de către elevii sau preșcolarii cu care lucrăm. Emoțiile sunt liantul cosmic al informațiilor, modul în care actul comunicării este trăit, ducând la succes sau eșec.De aceea, mediul emoțional pe care-l construiește educatoarea în actul educațional este esențial în evoluția copilului.
Educația creează bucuria de a răspunde și antrenează răspunderea de a de a ne bucura semenii.Grădinița, apoi școala reprezintă experienţe esenţiale care vor influenţa într-un mod important dezvoltarea individuală în cadrul unui grup şi acest lucru depinde substanţial de capacitatea sa de „a se descurca" aici. Elementul central este structurarea clasei de copii astfel încât cooperarea să învingă competiţia dintre copii.Educația prin atașament produce o rezonanță afectivă în interacțiunile dintre membrii grupului pre/școlar și activează prezența afectivă a fiecărui membru al grupei/clasei.
Analiza gradului de prezență afectivă stă în puterea fiecărui dascăl care dorește să amelioreze condițiile învățării în grupa pre/școlară, transformând-o într-o echipă de prieteni atenți la ei și la ce se întâmplă cu cei din echipa lor, apți să devină mai puternici fiindcă se ajută și se susțin mereu.Așa se construiește respectul față de sine și de grup deopotrivă.Poveștile din scaunul autorului ne fac să fim mai atenți la noi înșine.