Proiectarea didactică

Proiectarea didactică
Activitatea desfăşurată de profesor la clasă presupune raportarea acestuia la prevederile programei şi la spiritul acestor prevederi, anterior desfăşurării propriu-zise a acestei activităţi, aceste demersuri realizându-se prin proiectarea didactică.
Unitatea de învăţare reprezintă activitatea didactică desfăşurată într-o perioadă determinată de timp, care are ca scop formarea la elevi a unui comportament specific generat prin integrarea unor competențe specifice. Pentru determinarea/identificarea unităţilor de învăţare parcurgem
următorul algoritm:
- identificăm competenţe pe care dorim să le formăm/dezvoltăm la elevi;
- identificăm teme majore ale programei;
- identificăm conţinuturi din programă care pot fi asociate unei anumite teme şi reprezintă mijloace pentru formarea conţinuturilor;
- adăugăm conţinuturi sau/şi renunţăm la unele conţinuturi alese, după criteriul relevanţei în raport cu competenţele vizate;
- identificăm şi alte competenţe ce pot fi vizate prin intermediul conţinuturilor alese;
- verificăm în ce măsură ansamblul competenţe - conţinuturi permite o evaluare pertinentă.
Lectura se realizează în succesiunea următoare: de la competențe generale, la competențe specifice, la conținuturi, de la acestea din urmă la activități de învățare. Este necesar să se răspundă succesiv la următoarele întrebări:
- În ce scop voi face? Care sunt competențele specifice care trebuie vizate prioritar pentru a asigura un început semnificativ al învățării (se identifică competențele specifice de format
la elevi în cadrul respectivei unități de învățare); competențele specifice, prin formularea lor, pot oferi puncte de sprijin pentru construirea unui context de învățare;
- Ce conținuturi voi folosi? (sunt selectate conținuturi care constituie baza de operare pentru antrenarea competenței);
- Cu ce voi face? (sunt analizate resursele, de exemplu, resursele materiale, de timp, forme de organizare a clasei de elevi);
- Cum voi face? (sunt determinate acele activități de învățare adecvate vârstei și stimulative pentru elevi, fiecare activitate fiind corelată unei anumite competențe);
- Cât s-a realizat? (se stabilesc instrumentele de evaluare care pot oferi o măsură a nivelului de performanță atins de elev).
Faţă de proiectarea tradiţională centrată pe lecţie (oră de curs), proiectarea unităţii de învăţare bazată pe competenţe specifice are următoarele avantaje:
a) creează un mediu de învăţare coerent în care aşteptările elevilor devin clare pe termen mediu şi lung;
b) implică elevii în „proiecte de învăţare personale" pe termen mediu şi lung-rezolvare de probleme complexe, luare de decizii complexe cu accent pe explorare şi reflecţie;
c) implică profesorul într-un „proiect didactic" pe termen, mediu şi lung, ținând cont de ritmurile de învăţare proprii ale elevilor;
d) dă perspectivă lecţiilor, conferind acestora o structură specifică, în funcţie de secvenţa unităţii de învăţare în care se află.
În urma cursului CRED, pentru proiectarea unei unități de învățare :
- am pornit de la competenţele specifice pentru formarea cărora am ales activităţile de învăţare corespunzătoare;
- m-am raportat la activităţile de învăţare exemplificate în programa şcolară şi am programat şi altele asemănătoare sau pe care le-am considerat oportune pentru formarea competenţelor
vizate, aplicând o învăţare activă, bazată pe explorare şi descoperire.
- am specificat în mod precis resursele utilizate: pagina şi exerciţiile din manual, alte materiale didactice utilizate
- am trecut la rubrica “Evaluare” doar modalitatea concretă de evaluare pe care am folosit-o: test / grilă de evaluare a proiectului / tema pentru acasă / autoevaluarea.
Ca exemplu, pot da experiența mea didactică la clasa a VI-a la disciplina matematică din anul acesta pentru competența specifică: 2.6 "Efectuarea de calcule numerice pentru formularea de răspunsuri privind liniile importante în triunghi". Dacă în anii anteriori, în cadrul lecției "Bisectoarele unghiurilor unui triunghi" le reaminteam elevilor definiția bisectoarei unui unghi, făceam împreună cu ei desenul la tablă, le vorbeam despre bisectoarele unghiurilor unui triunghi și le enunțam teorema referitoare la proprietățile acestora cu tot cu demonstrație, deci, accentul era pus mereu pe conținuturi, anul acesta am încercat să nu pun accentul pe conținuturi, ci pe competențe, conform programei școlare actuale.
1. Pe o foaie de hârtie decupată în formă de triunghi, am pus elevii să realizeze bisectoarea unui unghi doar prin îndoirea hârtiei, suprapunând laturile unghiului ales.
2. Apoi analog au construit toate bisectoarele unghiurilor triunghiului
3. Aceștia au observat că bisectoarele se intersectează într-un punct
4. I-am pus să traseze distanțele de la acel punct la laturile triunghiului
5. În felul acesta au constatat că distanțele de la acel punct la laturi sunt egale.
6. Le-am explicat că punctul de intersecție se numește centrul cercului înscris în triunghi și acea distanță se numește raza cercului înscris în triunghi.
Am observat atenția și receptivitatea elevilor, comparativ cu anii anteriori, ceea ce întăreşte ideea că școala nu trebuie înțeleasă ca fiind locul unde profesorul predă și elevii ascultă. Învățarea devine eficientă doar atunci când elevii participă în mod activ la procesul de învățare: discuția,
argumentul, investigația, experimentul, devin metode indispensabile pentru învățarea eficientă și de durată.
Bibliografie:
https://www.educred.ro/resurse-cred/
https://edict.ro/avantajele-proiectarii-demersului-didactic/
Negreţ – Dobridor, I., Pânişoară I., Ştiinţa învăţării– de la teorie la practică, Editura Polirom, Iaşi,2005
Păcurari, O. (coord.), Strategii didactice inovative, EdituraSigma, Bucureşti, 2000.