Relația dintre statutul sociometric și reușita școlară

RELAȚIA DINTRE STATUTUL SOCIOMETRIC ȘI REUȘITA
ȘCOLARĂ

Prof. Tincu Cătălina

Școala Gimnazială Specială ”C. Păunescu”, Iași,
Iași

Statutul sociometric al elevilor este un bun predictor al
reușitei școlare. Acesta se bazează pe relațiile dintre elevii
care aparțin unei anumite clase, iar nu unui grup mai larg cum ar
fi un anumit nivel sau școala din care fac parte. Calitatea
relațiilor pe care elevii le au cu colegii de clasă este
importantă pentru înțelegerea impactului acestor relații asupra
adaptării și reușitei școlare.



Foarte adesea, se poate constata la elevi o investiție
psihologică semnificativă în grupul din care fac parte, în
special în termenii suportului pe care îl așteaptă din partea
colegilor. Acest lucru a fost evidențiat de unele studii precum
cele realizate de Berdt (1979), Furman (1989) sau Youniss si Smallar
(1985). Prin urmare, calitatea relațiilor pe care elevii le au cu
colegii de clasă este importantă pentru înțelegerea impactului
acestor relații asupra adaptării și reușitei școlare.
Numeroase studii focusate pe statutul sociometric și
acceptarea în cadrul grupului de elevi pun în evidență
existența unei relații semnificative între aceste variabile și
adaptarea școlară din perspectivă socială și academică. Mai
precis, elevii care au un statut sociometric ridicat sau, cu alte
cuvinte, sunt populari si agreați de colegii lor, tind să
manifeste un grad de adaptare școlară mai ridicat, atât din
perspectiva randamentului școlar, concretizată în note bune, cât
și al ajustării sociale concretizată în comportamente adecvate
(DeRosier, Kupersmidt, &Patterson, 1994; Muma, 1965;Wentzel, 1991).
Foarte interesant este faptul că elevii “neglijați” de colegii
lor, adică cei care nu sunt nici foarte agreați dar nici
respinși, manifestă în mod deosebit un profil pozitiv din
perspectiva reușitei școlare și adaptării sociale în școală
(Wentzel, 1991; Wentzel & Asher, 1995).
Statutul sociometric este determinat statistic, în funcție
de cât de frecvent un elev este nominalizat de către colegii săi
ca fiind “cel mai bun prieten” și în funcție de cât de
respins este de către colegi (Asher & Dodge, 1986). Statutul
sociometric se bazează întotdeauna pe relațiile dintre elevii
care aparțin unei anumite clase, iar nu unui grup mai larg cum ar
fi un anumit nivel sau școala din care fac parte. Prin definiție,
elevii care sunt nominalizați într-o mică măsură de către
colegii lor ca fiind “cel mai bun prieten”, dar în mod frecvent
respinși de aceștia, sunt catalogați drept “respinși”.
Elevii care sunt într-o mică măsură nominalizați în calitate
de “cel mai bun prieten”, dar care nu sunt în mod frecvent
respinși de colegi sunt catalogați drept “neglijați”. În
fine, elevii care sunt frecvent nominalizați în calitate de cel
mai bun prieten, dar în același timp respinși de colegii lor sunt
catalogați drept “controversați/contestați”, în timp ce
elevii nominalizați frecvent ca cel mai bun prieten și care sunt
preferați de colegi sunt categorisiți drept “populari”.
Statutul sociometric a fost în mod constant asociat cu
adaptarea școlară concretizată în competența academică și
socială a elevilor. În ceea ce privește competența socială,
elevii catalogați drept populari tind să fie mai prosociali, cei
din grupul “respinșilor” tind să fie mai puțin conformiști
– în sensul supunerii față de normele și regulile școlare –
și mai agresivi, cei neglijați tind să fie mai motivați și mai
conformiști, în timp ce elevii “controversați” tind să fie
mai puțin conformiști și mai agresivi în comprație cu elevii
care au un statut sociometric mediu, adică cei ce cumulează
scoruri care, statistic, nu-i plasează într-un grup predefinit
(Parkhurst&Asher, 1992;Wentzel, 1991;Wentzel&Asher, 1995). Statutul
sociometric a fost de asemenea corelat cu performanța școlară
exprimată în randamentul școlar și cuantificată în notele
primite la învățătură. Astfel, elevii populari și cei
neglijați au note semnificativ mai mari, iar cei respinși, note
semnificativ mai mici decât colegii lor cu un statut sociometric
mediu (Wentzel, 1991). Literatura de specialitate susține ideea că
statutul sociometric al elevilor influențează adaptarea școlară
pe termen scurt. Cu toate acestea, alte studii evidențiază
posibilitatea ca statutul sociometric să aibă un impact
semnificativ asupra dezvoltării elevilor în etapele următoare ale
formării lor (Parker&Asher, 1987). Cercetătorii au arătat că
școlarii mici care au statutul de “respinși” din perspectiva
sociometrică tind să își mențină acest statut de-a lungul
timpului, în timp ce apartenența școlarilor mici la alte grupuri
sociometrice cum ar fi acela de “neglijați” sau “populari”
să fie una tranzitorie (Coie, Dodge,&Kupersmidt, 1990).
Interesante sunt studiile care investighează relația
dintre statutul sociometric și reușita școlară din perspectiva
temporală, în scopul de a vedea dacă sensul acestei relații
rămâne neschimbat în diferite etape de dezvoltare a elevilor, ca
și măsura în care statutul sociometric al elevilor într-o
anumită etapă are o valoare prognostică din perspectiva reușitei
școlare într-o etapă următoare. Într-un astfel de studiu
realizat de Kathryn R. Wentzel în 2003 – Sociometric Status and
Adjustment in Middle School: A Longitudinal Study – se
evidențiază măsura în care relația dintre statutul sociometric
și nivelul adaptării școlare tinde să se schimbe sau să
rămână aceeași de-a lungul anilor de gimnaziu.
În general, cercetătorii au analizat modele cauzale simple
în care reușita școlară este văzută ca o funcție directă a
statutului sociometric (e.g., DeRosier et al., 1994; Kupersmidt &
Coie, 1990). Prin contrast, modelele cauzale mai complexe care
subliniază rolul moderator al unor procese psihologice în relația
dintre reușita școlară și statutul sociometric, nu au fost la
fel de frecvent analizate (e.g.,Wentzel, 1991; Wentzel & Caldwell,
1997). Cu toate acestea, unii cercetători au reușit să pună în
evidență câteva astfel de variabile moderatoare precum motivația
și suportul perceput din partea membrilor grupului. Există
evidența, deși limitată, că suportul perceput din partea
colegilor, ca și motivația, explică legătura semnificativă
dintre adaptarea școlară și statutul sociometric. Astfel de
studii au scos în evidență că mai degrabă percepția elevilor
asupra gradului în care sunt acceptați sau rejectați de către
colegii lor decât gradul efectiv de acceptare sau rejectare joacă
un rol covârșitor în adaptarea școlară (Parker & Asher, 1987).

Din perspectiva cadrului didactic, rezultatele unor astfel
de investigații sunt extrem de importante în susținerea efortului
de a-și păstra mintea deschisă față de o realitate
educațională complexă, mereu modelată de factori contextuali, ce
obligă la transparență, la evitarea rețetelor universale și la
proiectarea actului educațional “aici și acum”. Prin urmare,
demersul de constatare și analiză a unei legături directe între
reușita școlară și statutul sociometric trebuie proiectat
într-un context mai larg, care să permită identificarea unor
pârghii psihologice și sociale prin care relațiile afectiv –
simpatetice din cadrul clasei de elevi să poată fi influențate
în scopul augmentării succesului și diminuării insuccesului
școlar.

BIBLIOGRAFIE:
• Asher, S. R.,&Dodge, K. A. (1986) Identifying children who are
rejected by their peers. Developmental Psychology, 22, 444-449.

• Berndt, T. J. (1979) Developmental changes in conformity to
peers and parents. Developmental Psychology, 15, 608-616.

• DeRosier, M. E., Kupersmidt, J. B., & Patterson, C. J. (1994)
Children’s academic and behavioral adjustment as a function of the
chronicity and proximity of peer rejection. Child Development, 65,
1799-1813.

• Furman,W. (1989) The development of children’s social
networks. In D. Belle (Ed.), Children’s social networks and social
supports (pp. 151-172). New York: Wiley.

• Parker, J. G., & Asher, S. R. (1987) Peer relations and later
personal adjustment: Are low accepted children at risk?
Psychological Bulletin, 102, 357-389.

• Wentzel, K. R. (2003) Sociometric Status and Adjustment in
Middle School: A Longitudinal Study. The Journal of Early
Adolescence

• Wentzel, K. R., & Asher, S. R. (1995) Academic lives of
neglected, rejected, popular, and controversial children. Child
Development, 62, 1066-1078.
• Wentzel, K. R., & Caldwell, K. (1997) Friendships, peer
acceptance, and group membership: Relations to academic achievement
in middle school. Child Development, 68, 1198-1209.

• Wilson, T., Karimpour, R. & Rodkin, C. P. (2011) African
American and European Studentsʼ Peer Groups During Early
Adolescence: Structure, Status, and Academic Achievement. Journal of
Early Adolescence 31(1) 74-98