RIGOARE ŞI SENSIBILITATE ÎN DECODAREA ARTEI. MATEMATICA ŞI ARTĂ

RIGOARE ŞI SENSIBILITATE ÎN DECODAREA ARTEI. MATEMATICA ŞI ARTĂ

CRĂCIUN DORINA, prof. Înv. Primar- ȘcOALA GimnaZIALĂ NR. 1
MOTRU, JUDEȚUL GORJ

În cadrul activităţilor instructiv – educative din grădiniţa
de copii, activităţile matematice au un rol deosebit în
dezvoltarea proceselor cognitive şi afectiv – motivaţionale .
Prin însuşirea noţiunilor matematice, copilul îşi formează
deprinderi de lucru, deprinderi de a rezolva situaţii –
problemă, în contexte variate, deprinderi care devin utile în
activitatea lor practică şi pot influenţa copilul în plan
atitudinal şi social . Activităţile matematice favorizează
copilului medierea cu lumea ştiinţelor, prin intermediul
operaţiilor intelectuale .
În scopul familiarizării elevilor din clasele I-IV cu unele forme
geometrice plane (triunghi, pătrat sau cu unele forme spaţiale, de
ex. cubul) învăţătorul poate organiza diferite exerciţii
stimulând curiozitatea elevilor prin mici povestiri, fabule sau
situaţii hazlii, etc. De exemplu: lupta celor şapte pitici cu
balaurul astfel ca fiecare pitic să fie reprezentat printr-un
triunghi în anumite culori şi dimensiuni, iar balaurul reprezentat
printr-o serie de triunghiuri, parţial juxtapuse sau suprapuse, şi
diferit colorate.
În cadrul orelor de matematică, în deosebi la clasele mici,
cadrul didactic foloseşte probleme ilustrate pentru a ajuta elevii
să înţeleagă conţinutul problemei şi s-o rezolve folosind
operaţiile matematice cunoscute. În acest caz se observă o
interdisciplinaritate a matematicii cu poezia (enunţul problemei
este sub formă de versuri pentru a ajunge mai uşor la nivelul de
înţelegere al elevului), dar şi cu desenul, datele problemei
fiind reprezentate prin desen.

Un alt tip de exerciţiu matematic, în care desenul are un rol
foarte important, este cel în care li se solicită să recunoască
cifrele din desen.
Punctul este o noţiune primară din geometrie. Teoretic, el se
obţine la intersecţia a două drepte. În arta plastică, se
consideră ca fiind un punct orice formă care are dimensiuni reduse
prin comparaţie cu suportul sau cu alte forme. Ca semn plastic
punctul este o imagine elaborată care comunică idei, sentimente,
trăiri, reprezintă ceva concret.
Ca şi punctul, linia este folosită în geometrie, în desenul
tehnic şi în alte domenii. Ca element plastic, prin diferite
expresivităţi, linia capătă nenumerate semnificaţii. Cu
ajutorul liniei sunt reprezentate forme şi sugerate idei. Prin
linie se exprimă volumul, spaţialitatea, materialitatea,
mişcarea, stările tensionale etc. Punctul şi linia se regăsesc
şi în costumele populare româneşti, precum şi la obiectele de
artizanat, folosindu-se motive decorative: geometrice, florale,
zoomorfe, antropomorfe, etc.


Costume populare româneşti

Covoare populare româneşti

Covorul oltenesc are specificul lui cu chenar pe margine şi flori
stilizate s-a avut grijă ca frunzele să fie verzi, iar florile
roşii, galbene, albastre, iar fondul de obicei roşu aşa cum sunt
covoarele olteneşti. Le-am exemplificat cu costumele naţionale
olteneşti din coltul traditional din Cabinetul Metodic, că
această îndeletnicire se păstrează de sute de ani din generaţie
în generaţie.
De fiecare dată li se prezintă elevilor planşe representative,
apelându-se şi la experienţa lor de viaţă, situaţii
întâlnite în diferite excursii.
Spre deosebire de micii şcolari care reuşesc să ilustreze
raporturile dimensional, în desenele preşcolarilor se poate
constata uşor lipsa de proporţie dintre părţile componente ale
imaginii. Ei nu refectă în mod spontan aceste raporturi, nici
chiar atunci când ele sunt absolut evidente, atenţia fiindu-le
îndreptată către redarea formei sau a culorii, etc. Sub
îndrumarea educatoarei şi pe măsura îmbogăţirii experienţei,
copiii de 4-5 ani ajung treptat să ilustreze în lucrările lor
raporturile mare-mic, gros-subţire, iar mai târziu lung-scurt.
Preşcolarii de 5-7 ani, deşi sesizează raporturile mare-mic,
gros-subţire, lung-scurt, lat-îngust, folosind corect denumirile
respective, continuă să reflecte destul de greu în desen aceste
raporturi. Ei au tendinţa să deseneze copacul, copilul şi casa la
fel de înalte, gardul până la acoperişul casei, iar floarea
înaltă aproape cât copacul.
Aceeaşi lipsă de proporţie o întâlnim, în general, şi în
redarea figurii omeneşti, a animalelor, a păsărilor, a
diferitelor obiecte din mediul înconjurător.
În consecinţă, una din principalele preocupări ale educatoarei
care lucrează cu grupa mijlocie sau cu grupa mare este aceea de a
atrage atenţia copiilor asupra proporţiei dintre lucruri sau
dintre părţile componente ale obiectelor şi fiinţelor, de a le
cere să respecte în lucrările lor grafico-plastice raporturile
dimensionale.
La vârsta mică (3-5 ani), obiectele pe care copiii le redau cu
mai multă uşurinţă în desenele lor sunt cele care au forme
geometrice (sferice, cilindrice, discoidale, etc.), forme derivate
din acestea sau combinate între ele. Chiar dacă ei îşi propun
să deseneze un obiect cu o formă neregulată sau mai complicată,
imaginea obiectului respectiv este mult simplificată şi redată
în general schematic, în forme geometrice. De aceea temele propuse
copiilor mici trebuie să cuprindă forme simple, pe care ei le
diferenţiază uşor şi le redau fără prea multă greutate- ceea
ce de altfel le creează şi o stare afectivă pozitivă, le
stimulează şi menţine interesul pentru manifestările
grafico-plastice.
În lucrările copiilor din grupa mijlocie se reflectă forme cu un
aspect mai complex (imaginea unui animal, a unei păsări, a unui
fluture, a unei flori, a unei frunze crestate, a unei jucării,
etc.), spre deosebire de lucrările celor din grupa mare, care pot
reprezenta contururi mai complicate sau cu o oarecare asimetrie,
pentru realizarea cărora ei trebuie să îmbine linii şi forme
diferite (munţi, blocuri, vapoare, rachete, chiar şi figura
omenească din profil şi în mişcare).
Prin schimbarea formelor şi a direcţiilor liniilor, unii
dintre copii surpind în desen diferite expresii ale feţei: un
copil care râde, un altul care plânge, este supărat, etc.
Atenţia educatoarei trebuie îndreptată în acest sens, adică
să mijlocească copiilor posibilitatea de a reprezenta grafic forme
cât mai variate şi de a reda cât mai apropiat de realitate.