ROLUL FORMATIV AL ACTIVITĂȚILOR EXTRACURRICULARE

ROLUL FORMATIV AL ACTIVITĂŢILOR EXTRACURRICULARE

Prof. Petreţchi Geta
Școala Gimnazială Rona de Sus, Maramureș

Şcoala constituie principalul izvor de cultură şi factor de civilizaţie ȋn care se desâvârşeşte formarea omului şi care are nobila menire de a realiza la elevi performanţe ale gândirii, care să se exprime prin supleţe, independenţă şi creativitate.
Educaţia nonformală reprezintă ansamblul influenţelor educative structurate şi organizate ȋntr-un cadru instituţionalizat dar desfăşurate ȋn afara sistemului de ȋnvăţământ. Folosirea educaţiei non-formale ȋn şcoală presupune o ȋmbunătăţire a actului educaţional.
Activităţile extracurriculare reprezintă un element prioritar ȋn politicile educaţionale ȋntrucât au un impact pozitiv asupra dezvoltării personalităţii tânărului, asupra performanţelor şcolare şi asupra integrării sociale ȋn general.
Rolul profesorului este foarte important prin contribuţia ce o aduce ȋn sprijinirea altor factori educativi ce se asociază eforturilor şcolii. Se poate transpune ȋn rolul de ȋnlocuitor al părinţilor, de consilier şi sfătuitor al acestora. Pe lângă activitatea didactică şi cea din şcoală, profesorul desfăşoară şi o bogată şi rodnică activitate extraşcolară.
Activităţile extracurriculare contribuie la gândirea şi completarea procesului de ȋnvăţare, la dezvoltarea ȋnclinaţiilor şi aptitudinilor elevilor, la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor liber. Având un caracter atractiv, elevii participă ȋntr-o atmosferă relaxantă, cu ȋnsufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi. Potenţialul larg al activităţilor extracurriculare este generator de căutări şi soluţii variate, iar scopul activităţilor extracurriculare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor ȋn activităţi cât mai variate şi bogate ȋn conţinut, cultivarea interesului pentru activităţi socio-culturale, facilitarea integrării ȋn mediul şcolar, oferirea de suport pentru reuşita şcolară ȋn ansamblul ei, fructificarea talentelor personale şi corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale .
Activităţile extracurriculare se desfăşoară ȋntr-un cadru nonformal, ce permite elevilor cu dificultăţi de afirmare ȋn mediul şcolar să reducă nivelul anxietăţii şi să-şi maximizeze potenţialul intelectual. Au menirea de a valorifica timpul liber al elevilor ȋntr-un mod plăcut şi util şi de a-l transforma ȋntr-o sursă educaţională. Au un rol important ȋn cultivarea gustului pentru lectură, pentru carte, unde elevii pot fi stimulaţi să citească prin vizionarea de piese de teatru, filme istorice, comedii, participând la lansări de cărţi, prin dramatizarea unor opere literare cu diferite ocazii, prin implicarea ȋn desfăşurarea şezătorilor literare, a cercurilor de lectură şi a atelierelor de scriere creativă.
Aceste activităţi sunt importante ȋn dezvoltarea elevilor care ȋnvaţă să socializeze, să fie responsabili şi să respecte oamenii din jurul lor. Activităţile extracurriculare au o tradiţie bogată ȋn sistemul de ȋnvăţământ românesc, iar cele mai răspândite sunt excursiile, vizitele la muzee, teatre, operă, balet, activităţile ecologiste, olimpiadele şcolare, vizitele la instituţiile publice, fabrici, activităţi sportive, acţiunile de caritate. Mai pot fi clasificate după conţinutul lor ştiinţific: cultural-artistic, umanitar, ecologic, moral-civic, tehnic-aplicativ, turistic, sportiv sau caraterul recreativ.
Excursiile au caracter atât turistic, cât şi recreativ şi oferă copiilor ocazia de a ieşi din perimetrul local şi de a cunoaşte şi alte locuri. Ele pot fi legate de o materie ca geografia sau istoria, muzica, biologia.
Activităţile cultural-artistice, cele recreative, au ca mod de punere ȋn practică cel mai des teatrul, dar şi alte forme ca pictura, desenul, ȋncondeiatul ouălor de Paşte etc.
Cele mai frecvente beneficii ale activităţilor extraşcolare pot fi;
-activizarea copiilor, dezvoltarea unei atitudini proactive;
-integrarea copiilor ȋntr-un colectiv, dezvoltarea spiritului de echipă şi experienţa lucrului ȋn
echipă;
-creşterea stimei de sine şi a ȋncrederii ȋn forţele proprii, autocunoaştere;
-dezvoltarea abilităţilor de comunicare;
-creşterea interesului pentru şcoală ȋn general, stimularea interesului pentru cunoaştere ȋn
general;
-descoperirea şi dezvoltarea talentelor şi aptitudinilor copiilor;
-experienţa ȋmbunătăţirii CVului, ȋn cazul activităţilor de voluntariat;
-dezvoltarea unei atitudini deschise, tolerante, umaniste şi ecologiste;
-dobândirea abilităţilor practice ȋn situaţii concrete, utile pentru viaţă;
-capacitatea de a se adapta uşor unor situaţii noi, dezvoltarea unor comportamente adecvate
social pentru situţii uzuale;
-ȋmbunăţăţirea relaţiei cu profesorii, crearea unei legături mai apropiate ȋntre cadrele didactice şi
copii;
-ȋmbunătăţirea relaţiei cu părinţii;
-crearea unei legături mai strânse ȋntre familii, copii şi reprezentanţii şcolii sau şcoala ca
instituţie;
Activităţile extracurriculare sporesc capacitatea de socializare şi ȋi pot ȋnvăţa pe copii statusurile şi rolurile variabile pe care oamenii le au ȋn societate iar solidaritatea, colaborarea şi lucrul ȋn echipă pot fi considerate competenţe esenţiale pentru viitorul copiilor şi ȋncadrarea acestora ȋn muncă, ȋntr-un viitor colectiv profesional. Spontaneitatea, dezvoltarea imaginaţiei fac parte dintre competenţele artistice, la care se adaugă şi calităţi psiho-morale precum sinceritatea, stima de sine sau calitatea de ,,buni creştini’’.
Activităţile de tip economic, ȋn care elevii câştigă bani contra lucrărilor pe care le fac, fiindu-le utile la dezvoltarea abilităţilor antreprenoriale şi ȋi formează pentru viaţă.
Parteneriatele dintre şcoli dau ocazia schimburilor de experienţă, precum şi apropierea copiilor.
Parteneriatul reprezintă procesul de colaborare dintre două sau mai multe părţi care acţionează împreună pentru realizarea unor interese sau scopuri comune în condiţii de comunicare, coordonare şi cooperare şi presupune împărţirea responsabilităţilor în derularea unei acţiuni cu precizarea obligatorie a atribuţiilor şi contribuţiilor acestora, aspect statuat printr-un acord de parteneriat (convenţie, protocol, înţelegere, contract).
Parteneriatul educaţional vine în sprijinul dezvoltării instituţiei, presupune participarea activă a tuturor celor implicaţi şi constituie în acelaşi timp un punct forte în vederea stabilirii unei interacţiuni constructive între partenerii implicaţi, motivaţia fiind integrarea școlii în mediul comunitar şi participarea activă la formarea viitorilor adulţi.
Obiectivul general al oricărei acţiuni de parteneriat presupune dezvoltarea unei serii de categorii de conduite necesare in viaţă: curiozitate investigatoare, originalitate şi independenţă în gândire şi acţiune, imaginaţie, fantezie, perseverenţă.
Toate instituţiile partenere promovează asigurarea egalităţii şanselor în educaţie, revigorarea spiritului civic şi a mentalităţilor comunitare, promovarea dialogului, transparenţei şi a comunicării deschise, încurajarea iniţiativei şi a participării la proiecte educaţionale, dezvoltarea colaborării și cooperării, încurajarea autodisciplinei şi a responsabilităţii, dezvoltarea personalităţii copilului şi integrarea lui în societate.
Proiectul educativ constă într-un set de activităţi planificate, controlate care urmăresc realizarea unui scop bine definit, într-un cadru bine stabilit şi într-o perioadă de timp bine definită, fiind un instrument al schimbării, al dezvoltării şi inovării organizaţiei şcolare.
Proiectul educaţional este unul din cuvintele cheie ale pedagogiei contemporane, un concept şi o atitudine în câmpul educaţiei şi tinde să devină un concept central pentru abordarea de tip curricular flexibilă şi deschisă a problemelor educative-nevoia cunoaşterii, respectării şi valorizării diversităţii.
Proiectul educaţional este forma de comunicare, cooperare şi colaborare în sprijinul copilului la nivelul procesului educaţional. El presupune o unitate de cerinţe, opţiuni, decizii şi acţiuni educative între factorii educaţionali. Motivul principal pentru crearea unor astfel de proiecte este dorinţa de a ajuta elevii să aibă succes la şcoală şi mai târziu, în viaţă.
Aceste activităţi întregesc activitatea educativă a şcolii, aducând un surplus informaţional elevilor şi completând condiţiile concrete ale educaţiei acestora. Astfel experienţa de învăţare non-formală şi informală întregeşte, completează şi lărgeşte experienţa de învăţare formală.

Bibliografie:

1.Dumitrana Magdalena, ,,Copilul, familia şi grădiniţa”, Editura Compania, 2000
Ionescu Denisa, Popescu Raluca, ,,Activități extrașcolare în ruralul românesc” , Editura Universitară ,București, 2012